ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5344/2024

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, sub nr. x/22.02.2024, disjunsă din dosarul nr. x/11.10.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON/lunar per contract, sumă actualizată cu rata inflației, calculată de la scadența si până la plata efectivă, la care este îndreptățită conform dispozițiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 și a dispozițiilor O.G. nr. 117/2020, după cum urmează: suma de 140.000 RON ce rezultă din executarea acordului-cadru de servicii nr. 15379/28CJ/I 1.10.2018 pentru B. (lunile august 2020 - februarie 2021 - 10.000 RON/luna x 7 luni) si a acordului-cadru de servicii nr. x/11.10.2018 pentru C. (lunile august 2020 - februarie 2021) -10.000 RON/luna x 7 luni); obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin și la plata de daune moratorii - dobânda legală penalizatoare între profesioniști, calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt din cerere, de la data de la care creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 204/9.04.2024 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2024, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin, a fost obligată pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș Severin să plătească reclamantului suma de 10.000 RON/lunar, fără TVA, aferentă perioadei august 2020- februarie 2021 în baza acordului cadru nr. 15379/28 CJ/11.10.2018 B., sumă actualizată cu rata inflației, calculată de la data scadentă și până la plata efectivă, precum și dobânda legală, calculată asupra debitului principal de la data de la data exigibilității și pana la data plății efective, a fost obligată pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce din bugetul propriu fondurile necesare plății sumelor menționate mai sus.

A fost respinsă, în rest, acțiunea.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 2.200 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat - 800 RON și taxa judiciară de timbru - 1400 RON.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 204/9.04.2024 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2024, prin care solicită schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

De asemene și pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin a declarat apel împotriva aceleiași hotărâri, prin care a solicitat instanței să admită apelul promovat, în motivarea căii de atac reiterând apărările din cuprinsul întâmpinării formulate la judecata pe fond a cauzei.

Precizarea cererii de apel

Reclamanta apelantă A. S.R.L. a depus la dosarul cauzei un înscris denumit "cerere modificatoare/precizatoare a cererii de apel", în sensul că solicită modificarea în parte a sentinței civile nr. 204/2024 din data de 9.04.2024 doar cu privire la dispozitivul hotărârii instanței de fond, în ceea ce privește pretențiile rezultate din acordul-cadru de servicii nr. x/11.10.2018 pentru C. (lunile august 2020- februarie 2021) - 10.000 RON/lună x 7 luni) în sumă de 70.000 RON, sumă actualizată cu rata inflației, precum și obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin și la plata de daune moratorii - dobânda legală penalizatoare între profesioniști, calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt din cerere, de la data de la care creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective, așa încât solicită admiterea acțiunii și cu privire la aceste pretenții.

Prin decizia nr. 25 din 17 iunie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității apelului declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin.

A respins, ca tardiv, apelul formulat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 204/9.04.2024, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2024.

A respins apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiași hotărâri.

6 . Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 25 din 17 iunie 2024, au promovat recurs, atât reclamantă S.C. A. S.R.L., cât și pârâta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin, cu a căror soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

La 26 august 2024, recurenta -pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a prezentat aspecte ce țin de fondul litigiului, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă ca nefondat.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus note de ședință, cu privire la excepția inadmisibilității căii de atac. În esență a susținut că nu mai există mențiunea expresă că hotărârea este supusă "numai" apelului, sens în care consideră că respectiva hotărâre poate fi atacată cu recurs, astfel că recursul este admisibil.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, a fost fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 21 noiembrie 2024, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

În raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu prevederile art. 68 din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte la acest termen a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, pretențiile solicitate decurg din executarea unui contract administrativ, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice, care la art. 1 alin. (2) stipulează că acest act normativ "se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Or, așa cum s-a menționat anterior, obiectul cauzei, așa cum a fost calificat de instanța de apel, face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 care prevede:

"procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului(...)"

De asemenea, Înalta Curte mai reține că, pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că:

"Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă și este soluționat de urgență și cu precădere într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței."

În timp ce la alin. (3

1

) a prevăzut că:Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor care privesc documentele constatatoare emise de către autoritatea/entitatea contractantă, referitoare la executarea contractului, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. Recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă. Instanța ierarhic superioară soluționează recursul de urgență și cu precădere într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

Din textele legale invocate, rezultă că legea a reglementat, după caz, calea de atac a apelului sau a recursului, însă nicăieri în cuprinsul legi sau în notele de fundamentare ale actelor de modificare, nu rezultă intenția legiuitorului de a institui trei grade de jurisdicție, împrejurare care ar contraveni scopului declarat al modificării legislative operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice, respectiv cel al "adoptării unor măsuri urgente pentru perfecționarea și flexibilizarea sistemului achizițiilor publice", "luând în considerare faptul că pentru asigurarea atingerii obiectivelor și a atragerii fondurilor europene este necesară aprobarea unor măsuri legislative care să conducă la implementarea mai rapidă a proiectelor de investiții".

Totodată, art. 68. din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare stipulează că" dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, și cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Așadar, din prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, rezultă voința legiuitorului ca în materia contenciosului administrativ să se asigure judecarea proceselor cu celeritate, acesta fiind un principiu unanim recunoscut care guvernează desfășurarea litigiilor aflate în sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ, recursul apărând ca fiind calea de atac adecvată scopului indicat de legiuitor, fiind instituit astfel dublul grad de jurisdicție, fond și recurs.

Ca atare, se observă că prin norme speciale, cum sunt cele reglementate prin art. 55 din Legea nr. 101/2016, se pot introduce proceduri derogatorii de la Legea nr. 554/2004, anumite ipoteze implicând instituirea, și în materia contenciosului administrativ, a unui control devolutiv prin intermediul căii de atac a apelului, însă același principiu juridic - Specialia generalibus derogant - implică și faptul că norma specială este de strictă interpretare, astfel că, în absența reglementării exprese a triplului grad de jurisdicție (apel și recurs) în ceea ce privește hotărârile prevăzute de art. 51 și respectiv, 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, rezultă caracterul definitiv al acestora din urmă și, implicit, inadmisibilitatea căii de atac formulate.

Prin urmare, fiind pronunțată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 din Legea nr. 101/2016, decizia civilă nr. 25 din 17 iunie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin dispozitivul deciziei atacate este indicată calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, nu este de natură să dea dreptul la exercitarea acesteia, hotărârea judecătorească fiind supusă principiului legalității, aceasta neputând prin ea însăși, nici să suprime și nici să dea naștere la căi de atac neprevăzute de lege.

În consecință, pentru considerentele expuse și textele de lege invocate, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, urmare admiterii excepției inadmisibilității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin împotriva deciziei civile nr. 25 din 17 iunie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.