Decizia nr. 1540/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 februarie 2024, pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, ca urmare a disjungerii dispuse prin încheierea din 20 februarie 2024 pronunțate în dosarul nr. x/2023, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe la data de 11 octombrie 2023, reclamantul Cabinet Medical Veterinar dr. A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin, a solicitat: (i) obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON/lunar per contract, sumă actualizată cu rata inflației, calculată de la scadența si până la plata efectivă, la care este îndreptățit conform dispozițiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 și a dispozițiilor O.G. nr. 117/2020, după cum urmează: suma de 70.000 RON pentru lunile august 2020 - februarie 2021 (10.000 RON/luna x 7 luni), ce rezultă din executarea contractului de concesiune nr. x/1999 pentru B.; (ii) obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin și la plata de daune moratorii - dobânda legală penalizatoare între profesioniști, calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt din cerere, de la data de la care creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective; (iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 205 din 09 aprilie 2024, Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Cabinet Veterinar Dr. A., în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 29 din 20 iunie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat de apelantul - reclamant Cabinet Veterinar Dr. A. împotriva sentinței civile nr. 205/09.04.2024 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2024, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin, având ca obiect «litigiu privind achizițiile publice - executare contract».

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 29 din 20 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și, pe fond, admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 205/09.04.2024 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2024.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac declarate de reclamant. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, urmând a respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac. Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac. Înalta Curte constată că obiectul cauzei a fost soluționat de instanțele învestite în precedent potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, text conform căruia "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile". Pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă și este soluționat de urgență și cu precădere într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței". Așadar, Legea amintită a reglementat calea de atac a apelului, fără a rezulta vreo intenție a legiuitorului de a institui în această materie subsumată contenciosului administrativ trei grade de jurisdicție, anume inclusiv calea de atac a recursului. Totodată, din prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 rezultă voința legiuitorului ca în materia contenciosului administrativ să se asigure judecarea proceselor cu celeritate, prin derogare de dreptul comun instituindu-se doar două grade de jurisdicție. Înalta Curte mai arată că norma specială este de strictă interpretare, astfel că, în absența reglementării exprese și a posibilității de a formula recurs în ceea ce privește hotărârile prevăzute de art. 53 raportat la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, rezultă caracterul definitiv al acestora din urmă și, implicit, inadmisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel. În consecință, singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii instanței de fond în această materie este apelul. În acest context, mențiunea din dispozitivul deciziei pronunțate în apel în sensul «cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare» nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului. În acest sens sunt avute în vedere dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., menționate anterior. Mai reține instanța de control judiciar și că această problemă de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu din data de 22 aprilie 2024, adoptată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în exercitarea rolului Înaltei Curți consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituția României și de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea și aplicarea unitară a legii, prin care s-a ajuns la concluzia inadmisibilității recursului în discuție. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 457 C. proc. civ. și art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Cabinet Medical Veterinar Dr. A., ca inadmisibil.