ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5301/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 13.05.2024, sub nr. x/2024, A. în contradictoriu cu Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European și pentru alegerea autorităților administrației publice locale din 9 iunie 2024, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 58 alin. (8) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 21S/2OO1, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, în termen legal a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea: Hotărârii nr. 101H din 08.05.2024 emisă de Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European și pentru alegerea autorităților administrației publice locale din 9 iunie 2024; Circularei nr. 11047 din 09.05.2024 emisă de Autoritatea Electorală Permanentă în aplicarea Hotărârii BEC nr. 101H/08.09.2024; Circularei nr. 246 din 10.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 20 Gorj emisă în aplicarea Hotărârii BEC nr. 101H/08.09.2024; Procesului-verbal nr. x din 10.05.2024 emis de Biroul Electoral de Circumscripție Orășenească nr. 6 Târgu Cărbunești prin care a fost trasă la sorți pentru a doua oară ordinea de pe buletinele de vot pentru candidații la alegerile locale din 9 iunie 2024 care și-au depus candidaturile în cadrul acestei Circumscripții Electorale.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 348 din 11 iulie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central având ca obiect anulare act administrativ.

Recursul exercitat în cauză Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 348 din 11 iulie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a invocat următoarele: Din examinarea considerentelor sentinței recurate, solicită instanței de recurs să constate că instanța de fond nu a respectat exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a prezentat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și nu a indicat cu claritate argumentele pentru care au fost respinse susținerile sale. Cum absența motivelor avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției de respingere a acțiunii face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității acestei soluții și motivarea sumară și vagă a sentinței recurate echivalează în fapt cu o necercetare a fondului cauzei, situație în care apreciază recurentul că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, aceasta fiind singura soluție care corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialitățu și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție. În susținerea motivului de recurs, respectiv cel prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant precizează că instanța de fond nu a făcut o analiză interpretativă a tuturor dispozițiilor legale incidente în cauză, apreciind sumar că actele administrative a căror anulare o solicită respectă exigențele art. 58 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 115/2015 republicată, aducând o interpretare greșită a normelor de drept material, deși dispozițiile art. 58 alin. (8) din Legea nr. 115/2015, cu modificările si completările ulterioare, sunt foarte clare în a stabili că: "Pentru stabilirea numărului de ordine de pe toate buletinele de vot utilizate într-o circumscripție electorală pentru alegerea primarului și a consiliului local, pentru alegerea consiliului județean și a președintelui consiliului județean sau pentru alegerea Consiliului General al Municipiului București și a Primarului general, după caz, se procedează astfel: a) în prima etapă, candidaturile depuse de partidele politice care au ca membri cel puțin 7 senatori sau 10 deputați sau care au obținut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, precum și alianțele politice și alianțele electorale dintre acestea se înscriu în patrulaterele buletinelor de vot în ordinea rezultată din tragerea la sorți efectuată de președintele biroului electoral de circumscripție, în prezența majorității membrilor acestuia; b) în etapa a doua, candidaturile depuse de partidele politice și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale, altele decât cele prevăzute la lit. a) se imprimă în următoarele patrulatere ale buletinelor de vot, în ordinea rezultată din tragerea la sorți efectuată de președintele biroului electoral de circumscripție." Astfel in cuprinsul acestor dispoziții legale nu se poate constata în niciun mod existenta sintagmelor "alianțele...alcătuite exclusiv din partide politice" și "organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale cu reprezentare parlamentară", or, instanța de fond menționează că, chiar dacă aceste sintagme se regăsesc doar în hotărârea 101 H/08.05.2024 emisă de BEC, acestea nu adaugă la lege.

Apărările formulate în cauză Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat. Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată; Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere. Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond a motivat și soluția pronunțată pe fondul cauzei, în raport de obiectul dedus judecății și de dispozițiile legale incidente în speță, aceasta procedând în concordanță cu obligația pe care instanța de contencios administrativ o are, respectiv de a efectua numai un control de legalitate al actelor administrative tipice sau asimilate întocmite de către autoritățile publice. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar reține că motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor susținerilor formulate de acestea. Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României: "În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)." Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care aceasta a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește obligativitatea instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, privită ca o componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO, obligație nerespectată de instanța de fond în opinia recurenților, Înalta Curte învederează că potrivit jurisprudenței constante a instanței europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special în cauzele împotriva României (Albina/Românie, Buzescu/României, Dima/României, Bock și Palade/României), art. 6 alin. (1) din Convenție obligă instanțele să își motiveze deciziile, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă că ar cere un răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de părți și că o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse. Or, în speță, potrivit considerentelor anterior expuse, instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată în urma unui examen laborios de legalitate, stabilind faptele și aplicând dreptul incident, cu respectarea garanțiilor impuse de art. 6 CEDO privind dreptul părților la un proces echitabil, reușind să surprindă toate împrejurările esențiale pentru justa soluționare a cauzei. Analizând sentința atacată prin raportare și la motivul de casare reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, criticile formulate fiind nefondate. Hotărârea nr. 101H/08.05.2024 privind aplicarea unitară a prevederilor art. 58 alin. (8) si 9 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali a fost emisă de Biroul Electoral Central în baza dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 115/2015. Art. 2 alin. (1) din Hotărârea Biroului Electoral Central contestată în prezenta cauză prevede: "(1) În prima etapă a tragerii la sorți pentru stabilirea ordinii de înscriere pe buletinele de vot sunt incluse următoarele formațiuni politice: a) partide politice care au ca membrii cel puțin 7 senatori sau 10 deputați sau care au obținut reprezentare parlamentară ia scrutinul anterior; b) organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale cu reprezentare parlamentară; c) Alianțele politice și alianțele electorale alcătuite exclusiv din partide politice care au ca membrii cel puțin 7 senatori sau 10 deputați, partide politice care au obținut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior și/sau organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale cu reprezentare parlamentară." Art. 58 alin. (8) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: "(8) Pentru stabilirea numărului de ordine de pe toate buletinele de vot utilizate într-o circumscripție electorală pentru alegerea primarului și a consiliului local, pentru alegerea consiliului județean și a președintelui consiliului județean sau pentru alegerea Consiliului General al Municipiului București și a primarului general, după caz, se procedează astfel: a) în prima etapă, candidaturile depuse de partidele politice care au ca membri cel puțin 7 senatori sau 10 deputați sau care au obținut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, precum si alianțele politice si alianțele electorale dintre acestea se înscriu în patrulaterele buletinelor de vot în ordinea rezultată din tragerea la sorți efectuată de președintele biroului electoral de circumscripție, în prezența majorității membrilor acestuia." În cauza de față, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 101H/08.05.2024, susținând că art. 2 alin. (1) lit. c) din Hotărârea nr. 101H/08.05.2024 Biroul Electoral Central a adăugat, față de art. 58 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 115/2015, faptul că în prima etapă a tragerii la sorți pentru stabilirea ordinii de înscriere pe buletinele de vot sunt incluse doar alianțele politice și alianțele electorale alcătuite exclusiv (adăugat față de lege) din partide politice care au ca membri cel puțin 7 senatori sau 10 deputați, partide politice care au obținut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior și organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale cu reprezentare parlamentară (adăugat față de lege), legiuitorul neprevăzând această condiție. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte apreciază însă că această interpretare realizată de BEC în cuprinsul art. 2 alin. (1) este conformă cu dispozițiile normative invocate de recurent - art. 58 alin. (8) lit. a). Din dispozițiile legale menționate reiese că cea de-a treia categorie de competitor electoral este cea a alianțelor politice si alianțelor electorale, care sunt formate dintre acestea, adică din primele doua categorii enumerate în prima parte a textului, respectiv alianțe formate din partidele politice care au ca membri cel puțin 7 senatori sau 10 deputați sau care au obținut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior și organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale. Chiar dacă în Hotărârea nr. 101H/08.05.2024 emisă de BEC sunt folosite sintagmele alcătuite exclusiv si cu reprezentare parlamentară, acestea nu adaugă la lege, cum susține recurentul-reclamant, ci este vorba de o explicitare a prevederilor art. 58 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 115/2015, cu modificările si completările ulterioare. Prin urmare, în mod corect a reținut judecătorul fondului că interpretarea realizată de BEC în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Hotărârea nr. 101H/08.05.2024 este conformă cu dispozițiile art. 58 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 115/2015. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și C. împotriva sentinței civile nr. 340 din 24 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.