ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5089/2025

Ședința publică din data de 31 octombrie 2025

Asupra conflictului de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2024, petentul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR - IPJ BRASOV - SERVICIUL RUTIER, a formulat plângere contravențională, solicitând anularea procesului-verbal nr. x/01.08.2024, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă

Prin sentința nr. 4488 din 3 aprilie 2025, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR - IPJ BRASOV - SERVICIUL RUTIER, în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, a reținut că dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficiență. Noțiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu în fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Brașov

Prin sentința civilă nr. 6373 din 8 iulie 2025, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.

A declinat soluționarea cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR - IPJ BRASOV - SERVICIUL RUTIER, cu participarea intervenienților forțați B. și C. S.A., în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

A constatat suspendată de drept judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, a reținut că potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". În speță, instanța constată că opțiunea privind competența teritorială a fost exercitată de petent prin înregistrarea plângerii la Judecătoria Sectorului 2 București, instanță în a cărei rază teritorială își are domiciliul.

Instanța subliniază că dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 reglementează o competență teritorială exclusivă alternativă, contravenientul având posibilitatea de a opta între instanța de la locul constatării contravenției și instanța de la domiciliul său.

În acest context, reține că, din punct de vedere juridic, domiciliul părții nu poate fi asimilat locuinței efective (reședinței), aceasta neputând fundamenta stabilirea competenței teritoriale. Relevanța reședinței subzistă exclusiv în sfera comunicării actelor de procedură.

Analizând prezentul conflict de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Pentru a stabili norma legală care determină competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a formulat o plângere contravențională cu scopul anulării procesului-verbal nr. x/01.08.2024, emis de IGPR - IPJ BRASOV - SERVICIUL RUTIER.

Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data înregistrării plângerii pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București (08.08.2024), "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul."

De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Instanța subliniază că dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 reglementează o competență teritorială exclusivă alternativă, contravenientul având posibilitatea de a opta între instanța de la locul constatării contravenției și instanța de la domiciliul său.

În speță, Înalta Curte constată că opțiunea privind competența teritorială a fost exercitată de petent prin înregistrarea plângerii la Judecătoria Sectorului 2 București, instanță în a cărei rază teritorială își are domiciliul.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală.

Deși dispozițiile art. 107 și următoarele din C. proc. civ. nu arată în mod expres ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării, se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Nu poate fi reținută în cauza de față teza avansată de prima instanță învestită cu soluționarea cererii în sensul că, din punct de vedere procedural, ceea ce interesează este domiciliul stabilit în fapt, deoarece acesta ar permite părților, prin alegerea unui domiciliu în fapt să beneficieze de competență alternativă, în lipsa unui text de lege care să prevadă în mod expres acest lucru.

Relevanța celor reținute de Judecătoria Sectorului 2 București are legătură, așa cum am arătat, cu locul citării părților din proces iar nu cu modalitatea de stabilire a competenței materiale a instanței în raport de domiciliul părților din proces.

În consecință, față de împrejurarea că O.U.G. nr. 195/2002 se referă la domiciliul reclamantului (care este în București) sau la locul săvârșirii faptei (Brașov), iar reclamantul a înregistrat cererea pe rolul unei instanțe din București, rezultă că acesta a optat pentru instanța de la domiciliu înscris în cartea de identitate. Împrejurarea că reclamantul este stabilit în fapt în Brașov nu este o motivare pertinentă care să justifice declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, câtă vreme reclamantul avea posibilitatea de a învesti instanța de la locul faptei care era în raza de circumscripție a Judecătoriei Brașov dar, cu toate că legea îi conferea acest drept, a ales să adreseze cererea unei instanțe din capitală.

Astfel, Înalta Curte constată că competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de reclamantul A. aparține instanței în a cărei rază teritorială domiciliază acesta.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., intimatul Inspectoratul Poliție Județean Brașov și pe intervenienții C. S.A. și B., în favoarea

Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.