ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5056/2025

Ședința publică din data de 31 octombrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 1779/04.04.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de către instanță, și declinată competența de soluționare a capătului 3 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1831 din 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și, în consecință, respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov și Ministerul Afacerilor Interne, ca inamisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1831 din 7 noiembrie 2024 a declarat recurs reclamantul A., arătând că se impune admiterea căii de atac.

În motivare, a susținut următoarele:

- încălcarea drepturilor legale prevăzute de Legea nr. 295/2004,care prevede ca are dreptul sa procure arme letale, respectiv art. 13 din SECTIUNEA 2:Condiții cu privire la procurarea și înstrăinarea armelor letale, precum și a muniției aferente de către persoanele fizice de cetățenie română.

- încălcarea drepturilor legale prevazute de Legea nr. 295/2004, care prevede ca are dreptul de detinere sau, dupa caz, de port si folosire a armei cum este specificat in art. 23.

Regimul dreptului de deținere a armelor letale - art. 26: Condițiile exercitării dreptului de deținere a armelor (1) Titularul dreptului de deținere a armelor letale are obligația să păstreze armele și munițiile înscrise în permisul de armă, asigurate astfel încât să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (2) Titularul dreptului de deținere a armelor poate fi autorizat de către organul de poliție competent teritorial, la cerere, să scoată armele deținute în condițiile legii din incinta locului unde acestea sunt păstrate, în următoarele situații: a) cu ocazia depunerii armelor la un armurier; b) cu ocazia schimbării locului unde sunt păstrate armele. (3) În autorizația prevăzută la alin. (2) se menționează perioada în care armele urmează să fie transportate în afara locului unde sunt păstrate, motivul pentru care acestea se transportă, traseul utilizat, destinația și condițiile în care trebuie asigurată arma în timpul transportului. (4) În cazul în care armele sunt scoase din incinta locului unde sunt păstrate, în vederea prezentării acestora la organele competente cu ocazia prelungirii valabilității permisului de armă, nu mai este necesară obținerea prealabilă a autorizației prevăzute la alin. (2)

- încălcarea drepturilor legale prevazute de Legea nr. 295/2004, care prevede ca are dreptul de detinere sau, dupa caz, de port si folosire a armei si nu se incadrează la anularea si suspendarea dreptului de detinere a armelor conform art. 28.

- încălcarea drepturilor legale prevazute de Legea nr. 295/2004, care prevede ca are dreptul de detinere sau, dupa caz, de port si folosire a armei si nu se încadrează la suspendarea, revocarea si anularea dreptului de port si folosire a armelor letale si a munitiilor conform art. 44.

- încalcarea drepturilor legale prevazute de Legea nr. 295/2004, care prevede ca are dreptul si indeplinește conditiile in vederea autorizarii procurarii armelor letale si eliberarii unui permis de port arma dupa cum urmeaza:

A enumerat condițiile prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 295/2004.

Pentru a obține permisul de port armă pentru arma cumpărată mai este necesar urmatoarele:

După procurarea armei în baza autorizației de cumpărare, ai la dispoziție maxim 3 zile lucrătoare, pentru a înscrie arma și a ți se elibera permisul de port armă.

La data depunerii actelor necesare prelungirii permisului de port arma, BB nr. x conform Legii 295/2004, acelesi documente sunt valabile si pentru obtinerea unui nou permis de port arma, fara a fi necesar efectuarea de trageri in poligon.

În prezent arma pistol cu glont propietate personala, obtinuta legal si cu dreptul oferit de Legea nr. 295/2004 sa o pot folosi pentru paza si protectie este depusa pentru pastrare la S.C. B. S.R.L. armurier autorizat (contract de depozitare bunuri mobile seria x nr. x din 30 iunie 2023) si platesc 100 RON lunar, la solicitarea IJP Ilfov Serviciul Arme si Munitii fara ca acestia sa precizeze pe ce perioada, sau care sunt modalitatile legale de recuperare si folosire.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

A precizat că recursul în Noul C. proc. civ. este reglementat ca fiind o cale extraordinară de atac iar motivele de casare sunt cele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Niciuna dintre criticile dezvoltate de recurent nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de textul de lege indicat anterior, ba mai mult decât atât, aceasta în cadrul căii de atac reia argumentația expusă și în fața primei instanțe de judecată.

Astfel, a apreciat că se impune anularea cererii de recurs ca nemotivată.

Pe fondul recursului, a apreciat că sentința civilă atacată în cauză este rezultatul interpretării și aplicării corecte a legii de prima instanță astfel că nu se identifică motive de reformare a acesteia.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susținerile recurentului - reclamant A. prin comparație cu argumentația expusă în fața Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac o serie de elemente înscrise și în cererea de chemare în judecată, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația atât să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege, cât și să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârșit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Recurentul - reclamant A. nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinței civile recurate.

După cum s-a arătat în precedent, susținerile din cererea de recurs constau în referiri succinte și cu caracter general la o pretinsă încălcare a unor drepturi civile ale acestuia, drepturi pe care, în opinia sa, i le conferă Legea nr. 295/2004, care nu pot fi asimilate însă cu îndeplinirea cerinței de motivare a recursului.

În concret, Curtea de Apel București și-a argumentat soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 1831/2024, arătând că în speță nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, iar admiterea excepției inadmisibilității acțiunii nu este consecința lipsei plângerii prealabile, care este necesară doar în cazul solicitării anulării unui act administrativ tipic, ci este consecința lipsei unui act administrativ asimilat, lipsei unui refuz al autorității, determinată de lipsa adresării unei cereri anterioare de către reclamant.

În ciuda dezvoltării argumentative a Curții de Apel București, recurentul - reclamant nu a prezentat un raționament critic față de considerentele sentinței civile recurate, ci s-a limitat la a relua afirmațiile generice în sensul că se impune reanalizarea dosarului său prin raportare la drepturile care i-au fost încălcate. Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac formulate, criticile dezvoltate de recurentul - reclamant nefiind apte a conduce la reformarea sentinței primei instanțe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1831 din 7 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de nulitate, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1831 din 7 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.