ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4953/2025

Ședința publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2024, la data de 12.09.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, a solicitat anularea Deciziei nr. 10751 din data de 28.06.2024 și obligarea pârâtei la stabilirea pentru reclamant a calității de beneficiar al despăgubirilor prevăzute de art. 5, art. 5-9 din decretul Lege nr. 118 din 1990 și a indemnizației cuvenite pentru perioada 01.03.1945-25.12.1950, în calitate de urmaș al părintelui B., începând cu data de 01.05.2024.

În susținerea cererii formulate, în esență, reclamanta a arătat că i-a fost respinsă în mod neîntemeiat cererea de acordare a despăgubirilor, în condițiile în care respingerea cererii reclamantei lezează acesteia drepturile și nu are bază legală, reclamanta fiind inclus în categoria persoanelor îndreptățite dat fiind că are calitatea de copil al persoanei persecutate.

În drept, au fost invocate dispozițiile Decretului Lege nr. 118/Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Brașov, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Hotărârea Tribunalului Brașov

Prin sentința civilă nr. 150/CA din 26 februarie 2025, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acesteia, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, partea reclamantă are domiciliul în străinătate, respectiv, Germania, așa cum reiese din actele dosarului.

Art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 republicată la 11.03.2020, stabilește că "reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său."

A mai reținut instanța că textul prevede, așadar, o competență teritorială exclusivă, absolută, în favoarea instanței de contencios administrativ de la domiciliul reclamantului.

Corespunzător art. 1072 C. proc. civ. "când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București."

În contextul în care legea specială prevede o competență teritorială exclusivă - instanța de la domiciliul reclamantului, iar acesta are domiciliul în străinătate, rezultă că, potrivit regulii instituite de art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. competența îi aparține Tribunalului București.

2.2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 07.09.2024, sub numărul x/2024

Prin sentința civilă nr. 6076 din data de 10 iunie 2025 pronunțată de Tribunalul București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, excepție invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În argumentele expuse în susținerea soluției, Tribunalul a reținut că, în cadrul litigiilor de contencios-administrativ este vorba despre litigii de drept public, neputându-se reține incidența normelor specifice dreptului internațional privat redate în sentința nr. 150/CA/2024 (art. 1072 C. proc. civ.), întrucât acestea sunt aplicabile litigiilor ce conțin un element de extraneitate, în speță, domiciliul reclamantei, însă acestea nu pot fi aplicabile litigiilor ce cad sub incidența dreptului public.

În acest din urmă caz, se aplică normele generale privind competența din C. proc. civ., respectiv disp. art. 111 C. proc. civ.

Raportat la aceste texte legale, tribunalul a admis exceptia necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului București, secția a II- a de contencios administrativ și fiscal, context în care a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență si a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Astfel, din cererea de chemare în judecată ce a generat dezînvestirile reciproce reiese că reclamanta A., în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, a solicitat instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 10751 din data de 28.06.2024 și obligarea pârâtei la stabilirea pentru reclamant a calității de beneficiar al despăgubirilor prevăzute de art. 5, art. 5-9 din decretul Lege nr. 118 din 1990 și a indemnizației cuvenite pentru perioada 01.03.1945-25.12.1950, în calitate de urmaș al părintelui B., începând cu data de 01.05.2024.

Anexat cererii, reclamanta a depus înscrisuri din care reiese că reclamanta are domiciliul în 771229 Leonberg Ortsteil Eltingen Schegelstrabe 18, Germania, astfel că nu se poate stabili competența prin aplicarea regulii prevăzute de dispozițiile art. art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 republicată la 11.03.2020 care stabilește că "reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său".

Așadar, faptul că partea reclamantă are domiciliul în străinătate, respectiv, Leonberg Germania, litigiul are un element de extraneitate, urmând a se aplica regulile prevăzute în Cartea a VII - a C. proc. civ., intitulată "Procesul civil internațional".

În aceste condiții, pentru stabilirea competenței teritoriale, relevante sunt dispozițiile art. 1072 C. proc. civ. potrivit cărora (1) când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

Astfel, în contextul în care legea specială prevede o competență teritorială exclusivă- instanța de la domiciliul reclamantului, iar acesta are domiciliul în străinătate, rezultă că, potrivit regulii instituite de art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. competența îi aparține Tribunalului București.

În acest context al analizei și în raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov - Comisia Județeană de Aplicare a DL 118/1990 în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.