ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4928/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/14.10.2022, A. în contradictoriu cu Administrația Prezidențială, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a Decretului nr. 1068 din 01.08.2022, poziția I privind pe A., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 727 din data de 29.11.2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale, ca fiind lipsită de obiect.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.

Admite acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează în parte Decretul Președintelui României nr. 1068/01.08.2022, cu privire la poziția nr. 1 din Anexă, referitoare la reclamantul A..

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Președintele României, B., prin Administrația Prezidențială în nume propriu și în calitate de reprezentant, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și, în rejudecare, introducerea în cauză a Prim-ministrului și a Secretariatului de Stat, suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022, întrucât există influență hotărâtoare asupra cauzei pendinte, cele două litigii fiind în strânsă legătură. Totodată, a solicitat respingerea cererii de anulare a Decretului nr. 1068/2022. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond, în mod eronat, a respins cererea privind extinderea cadrului procesual, formulată de Administrația Prezidențială, reluată de Președintele României, referitoare la introducerea în cauză a Prim-ministrului României, în calitate de contrasemnatar al decretului contestat, contrar inclusiv a voinței reclamantului, astfel cum reiese din Răspunsul la Întâmpinare.

Prin reglementarea obligației constituționale a prim-ministrului de a contrasemna decretele Președintelui, acestuia i se atribuie responsabilitatea juridică și politică asupra conținutului actului pe care îl validează prin semnătura sa.

Față de aspectele evidențiate, consideră că se impune introducerea în cauză a prim-ministrului, întrucât contrasemnatarul actului administrativ a cărui anulare se solicită are calitate procesuală pasivă, iar hotărârea ce urmează să fie pronunțată de instanța de judecată, în prezenta cauză, să-i fie opozabilă acestuia.

Arată că, abia la termenul din data de 26.09.2023, reclamantul, prin reprezentantul său, învederează că înțelege să se judece cu emitentul actului, respectiv Președintele României (...). ", deși reclamnatul a fost legal citat pentru termenul din data de 21.06.2023., atunci când Curtea de Apel Timisoara a pus în discuția părților cadrul procesual. Această modificare a cadrului procesual s-a făcut cu mult peste primul termen 1a care reclamantul a fost legal citat și fără acordul pârâtului în cauză (Administrației Prezidențiale).

Temeiul legal care a stat la baza formulării extinderii cadrului procesual l-a constituit dispozițiile art. 100 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Decretele emise de Președintele României în exercitarea atribuliilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (l) și (2), articolul 92 alin. (2) și (3), articolul 93 alin. (1) și articolul 94 lit. a), b) și d) se contrasemnează de primul-ministru."

Curtea de Apel Timișoara a omis să pună în discuția reclamantului cererea privind extinderea cadrului procesual, forrnulată de Administrația Prezidențială, reluată de Președintele României, referitoare la necesitatea introducerii în cauză a Secretariatului de Stat și nici nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.

Mai susține că recurentul că, instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția inadmisibilității anulării Decretului nr. 1068/2022, pe care recurentul o consideră ca fiind una întemeiată, contrar celor reținute, raportat la faptul că Decretele Președintelui emise în exercitarea atribuției constituționale prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituție nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprimă raporturi de natură constituțională între Președintele României, pe de o parte, și Parlament, pe de altă parte, și, în consecință, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituție, nu sunt cenzurabile de către instanțele judecătorești pe calea contenciosului administrativ

Secretariatul de Stat a emis Adresa de înaintare nr. x/07.07.2022 care cuprindea lista persoanelor pentru care Comisia constituită în baza Ordinului Secretariatui de Stat nr. 2/2022, urmare analizării documentelor și a condițiilor legale, prin Procesul-verbal nr. x/6012/24.06.2022 și prin Procesul-verbnl nr. x/06.07.2022 a propus retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant.

Astfel cum rezultă din Procesul-verbal nr. x/6432/06.07.2022 al ședinței Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 02/2022, "temeiul legal îl reprezintă art. 495, alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit actelor normative aplicabile, Secretariatul de Stat procedează la analizarea condițiilor legale intervenite, în sensul modificării situației juridice, apărute după data emiterii decretului de acordare a titlului, mai exact verifică dacă au intervenit sau nu fapte care să schimbe situația inițială. În situația în care persoanele cărora le-a fost acordat titlul nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat anulează titlul acordat.

În cazul retragerii unui titlu, Secretariatul de Stat înaintează Președintelui României propunerea de retragere motivată a titlului atribuit, iar Președintele României, urmare primirii acesteia, ia act și emite decretul de retragere a titlului.

În baza încrederii cu care instituția abilitată de lege a fost învestită să facă propuneri în vederea emiterii decretului de către Președintele României (de acordare sau de retragere a titlului), a dispozițiilor legale care îi reglementează obiectul de activitate, precum și a propriilor verificări cu privire la fapte intervenite, respectiv a hotărârilor judecătorești definitive de respingere privind acordarea calității de Luptător cu Rol Determinant și care au schimbat situația juridică, Secretariatul de Stat a decis că reclamantul nu mai îndeplinește cerințele legale și, în consecință, a înaintat propunerea de retragere a titlului către Președintele României, fără a anula certificatul.

Propunerea de Stat, de emitere a decretului de retragere a titlului de revoluționar se înaintează Președintelui României după ce, la nivelul Secretariatului de Stat, a fost îndeplinită o procedură administrativă prevăzută de lege:

În prezenta cauză, Secretariatul a procedat la verificarea documentelor, iar "Comisia ia act defaptul că există hotărârijudecătorești definitive pe aspectul respingerii solicitării de obligare a Secretariatului de Stat de emitere a certificatelor", respectiv " (...) titlul Luptător cu Rol Determinant, motiv pentru care decide în unanimitate demararea procedurii de retragere titlu și certificate, printre acestea se regăsește și intimatul-reclamant.

Ulterior verificării, Secretariatul de Stat a înaintat Președintelui României propunerea de retragere a titlului, având Ia bază Procesul-verbal al ședinței Comisiei Art. 49 nr. x/06.07.2022 referitoare la retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant. Această adresă cuprinde mențiunea "A. - dosar nr. x/2018"

Arată recurentul că decizia civilă pronunțață în acest dosar a stat la baza propunerii Secretariatului de Stat nr. 6446/07.07.2022 referitoare la retragerea titlului de Luptător cu Rol Detenninat pentru reclamantul din prezentul dosar.

După parcurgerea etapelor instituționale de la nivelul Secretariatului de Stat, emiterea decretelor de acordare/de retragere de către Președintele României devine obligatorie, "acesta neavând posibilitatea de a cenzura propunerile formulate de Secretariatul de Stat și de a efectua control propriu de legalitate sau oportunitate al acestora, ci doar de a lua act de aceste propuneri și de a le valorifica prin conferirea titlului corespunzător."

În privința Decretului nr. 1068/2022, puterea discreționară a Președintelui României, recunoscută de legiuitor prin posibilitatea reglementată de art. 94 lit. a) din Constituție de a retrage decorații, nu trebuie confundată cu excesul de putere.

Arată recurentaul că, Președintele României, cu ocazia exercitării prerogativei constituționale de retragere a unui titlu (în baza unei propuneri) nu poate face o evaluare a modului în care instanțele judecătorești au soluționat dosarele, a temeiniciei considerentelor care au stat la baza soluționării acestor dosare, întrucât o asemenea evaluare ar echivala cu o ingerință nepermisă în activitatea puterii judecătorești și ar încălca principiul constitutional al separației puterilor în stat.

Nici Legea nr. 341/2004, nici H.G.. nr. 1412/2004 nu stabilesc nicio obligație de natură procedural - administrativă (cum ar fi, de exemplu, verificarea îndeplinirii condițiilor de fond prevăzute de lege în vederea obținerii calității de revoluționar/retragerii, precum și acordării/retragerii titlului) în sarcina Președintelui României.

Aceste atribuții legale aparțin în exclusivitate altui subiect de drept calificat, lnai exact titularului prevăzut de lege - Secretariatul de Stat, emitentul propunerii, întrucât exclusiv această instituție își asumă răspunderea cu privire la conținutul propunerii transmise către Președintele României, nefiind instituită, prin lege, în sarcina acestuia, posibilitatea de returnare a propunerii Secretariatului de Stat.

În concluzie, Secretariatul este ținut să realizeze verificarea cerințelor legale, ia decizia de a formula și înainta propunere de retragere, întrucât exclusiv această instituție își asumă răspunderea cu privire la conținutul propunerii transmise către Președintele României.

Cu privire la Decretul nr. 1068/2022, susține că, la emiterea acestuia au fost respectate toate dispozițiile legale incidente, a fost respectată procedura de emitere a decretului astfel cum este aceasta prevăzută de lege, în sensul în care, anterior emiterii decretului, a existat propunerea Secretariatului de Stat, însoțită de toate documentele care au stat la baza formulării acesteia.

Recurentul roagă să se constate culpa exclusivă a Secretariatului de Stat.

Recurentul reiterează cererea de suspendare a cauzei, în rejudecare, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 întrucât există influență hotărâtoare asupra cauzei pendinte, cele două litigii fiind în strânsă legături.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurul este nefondate, pentru considerentele ce vor urma.

În ceea ce privește introducerea în cauză a prim - ministrului, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a constatat că Președintele României prin Administrația Prezidențială, nu a formulat o cerere de introducere în cauză a prim - ministrului, ci a solicitat să se pună în vedere reclamantului dacă înțelege să cheme în judecată și pe primul-ministru.

Dat fiind că, în fața Curții de Apel, reclamantul a precizat cadrul procesual, indicându-l pe Președintele României ca fiind singurul pârât în cauză, în mod corect, în scopul respectării principiului disponibilității, instanța de fond nu a apreciat necesar a introduce în cauză pe Prim-ministrul României.

De altfe, din perspectiva cadrului procesual pasiv nu prezintă relevanță persoanele nominalizate pentru contrasemnarea actului, în cadrul unei proceduri constituționale formale, atâta timp cât raporturile juridice se nasc între emitentul actul administrativ contestat în prezenta cauză și persoană vătămată de emiterea acestuia, astfel că modalitatea de verificare a legalității îl vizează și se răsfrânge în mod direct asupra acestuia.

Raportat la omisiunea instanței de fond a se pronunța asupra cererii privind extinderea cadrului procesual, forrnulată de Administrația Prezidențială, reluată de Președintele României, referitoare la necesitatea introducerii în cauză a Secretariatului de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, apreciind că această instituție a emis toate actele premergătoare emiterii Decretului nr. 1068 din 01.08.2022, contestat în prezenta cauză, Înalta Curte reține că, în condițiile în care, la termenul acordat din 26.09.2023, reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu emitentul actului, Președintele României, prin Administrația Prezidențială, instanța de fond, cu respectarea principiului disponibilității nu a extins cadrul procesual ales de reclamant.

De asemenea, critica privind omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra invocate în cuprinsul întâmpinării și punctului de vedere este nefondată, recurentul fiind obligat să formuleze recurs împotriva acestei încheieri de ședință prin care să critice modul de soluționare a cererii formulate. În absența declarării căii de atac, Înalta Curte nu poate proceda la analiza legalității soluției pronunțate, aceasta dobândit caracter definitiv prin poziția procesuală a părții, care a formulat recurs doar împotriva sentinței civile.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins excepția inadmisibilității reținând că decretele președintelui sunt acte administrative, supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, cu precizarea că există și decrete exceptate de la controlul în contencios, anume acelea prin care se concretizează raporturile constituționale dintre președinte, pe de o parte și guvern și parlament, pe de altă parte. Acestea din urmă pot face însă, obiectul unui control de constituționalitate, sub aspectul soluționării unui conflict juridic de natură constituțională.

Argumentația recurentului cu privire la delimitarea strictă a atribuțiilor în materie de Legea nr. 341/2004, finalizate prin emiterea decretului prezidențial, urmare a propunerii Secretariatului de stat, fără ca actele normative săstabilească obligații procedurale de reanalizare a dosarului în sarcina Președintelui României, astfel că nu se putea stabili obligația în sarcina acestuia, nu poate fi primită.

Este adevărat că în procedura de acordare a titlurilor reglementate de art. 3 din actul normativ au fost stabilite norme administrative, premergătoare, instituția responsabilă cu analiza documentației și formularea propunerii fiind Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, conform H.G. nr. 1412/2004. Însă, beneficiile reglementate de Legea nr. 341/2004 se acordă "doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului și titular al brevetului de atestare a titlului acordat de către Președintele României, prin decret prezidențial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I". Așadar, actul generator de drepturi și obligații nu este propunerea formulată în cadrul procedurii administrative de către Secretariatul de Stat, ci decretul prezidențial, prin care i se conferă/retrage titlul, persoanei îndreptățite.

În atare situație nu prezintă relevanță argumentația recurentului cu privire la lipsa atribuțiilor legale pentru a proceda la verificarea documentației și valabilitatea propunerii Secretariatului de Stat, acestea fiind aspecte care vizează, exclusiv, relația dintre cele două instituții și nu din perspectiva persoanei vătămate prin emiterea actului contestat.

Cât privește argumentele privând absența culpei recurentului în procedura prezentă, Înalta Curte constată că nu reprezintă un element care să influențeze modul de soluționare a cauzei. Nelegalitatea decretului prezidențial nr. 1068 din 01.08.2022, prin care a fost retras titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 - Luptător cu rol determinant" obținut în baza certificatului seria certificatul seria x-B, nr. 380/03.12.2020, în temeiul Legii nr. 341/2004 de către intimatul reclamant A., a fost analizată din perspectiva argumentației reținute în emiterea actului, dar și a materialului probator administrat, inclusiv actele jurisdicționale obținute de intimatul reclamant prin care i s-a confirmat calitatea de beneficiar al legii speciale.

În concluzie, admiterea acțiunii și anularea parțială a actului nu a avut ca fundament o răspundere civilă subiectivă, ci modul de aplicare a prevederilor legale la o situație de fapt stabilită eronat și anume aceea că hotărârile judecătorești menționate în anexa decretului nu aveau o legătură cu titlul retras.

Din această perspectivă, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. nu este fondat, nefiind regăsite aspecte de nelegalitate a hotărârii la o situație de fapt pe deplin stabilită și necontestată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Președintele României prin Administrația Prezidențială a României, împotriva sentinței civile nr. 727 din 29 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Președintele României prin Administrația Prezidențială a României, împotriva sentinței civile nr. 727 din 29 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.