CASE OF ANNONI DI GUSSOLA AND OTHERS AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2007)37 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Annoni Di Gusola și Debordes și Omer împotriva Franței (domanda nr. 31819/96 și 33293/96, hotărârea din 14 noiembrie 2000, finală la 14 februarie 2001) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția” și „Curtea”), Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță (violația articolului 6 alineatul (1) din cauza hotărârii președintelui Cour de cassation , în conformitate cu art. 1009-1 din Codul de Procedură Civilă, îndepărtarea apelurilor reclamanților din lista acestei instanțe (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția de a respecta hotărârea; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult depășit de plata unei simple satisfacții acordate în hotărâre, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restitutio în integritate; și - a măsurilor generale, pentru a preveni încălcări similare; După examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 760-a ședințe a deputaților miniștri (23 iulie 2001), DECLAREA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)37 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Annoni Di Gusola și Debordes și Omer împotriva Franței Raportul introductiv Acest caz se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță (violația articolului 6 alineatul (1) din cauza hotărârii Președintelui Cour de cassation , în temeiul articolului 1009-1 din Codul de Procedură Civilă, în vederea eliminării apelurilor reclamanților din lista acestei Curte, această îndepărtare constituie o obstacolă disproporționată a dreptului de acces al reclamanților la Cour de Cassation ; Președintele nu a luat în considerare în mod suficient situația financiară a reclamantului pentru a evalua problema „consecințele nejustificate în mod rezonabil” ale executării deciziei în cauză. Plata unor măsuri de satisfacție și individuale Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Annoni Di Gusola 100 000 FF Desbordes 50 000 FF Omer 50 000 FF Annoni Di Gusola 28 702 FF Desbordes 14 904,50 Omer 14 904,50 258 511 FF plătit la 2 și 6 martie 2001 b) Măsuri individuale având în vedere circumstanțele cauzei, valoarea justă a satisfacției acordate de Curte și motivul pe care Curtea și-a luat hotărârea cu satisfacție echitabilă, nu este necesară nicio altă măsură. Guvernul Statului pârât reamintește că Curtea Europeană a considerat că procedura prevăzută la art. 1009-1 din Noul Cod de Procedură Civilă este compatibilă cu Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În plus, Curtea a remarcat că jurisprudența privind acest articol a evoluat considerabil. Prin urmare, în special, primirea asistenței juridice sau a prestațiilor de asistență socială minimă a devenit criterii relevante pentru o decizie dacă un ordin de execuție a deciziei impuși ar implica „consecințe extrem de irezonabile” pentru recurente. Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Anoni Di Gusola, Desbordes și Omer a fost publicată și a făcut observații cu privire la La semaine juridique Edition générale din 14 ianuarie 2001. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră astfel că Franța și-a respectat obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 aprilie 2007 la a 992-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2007)37

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Annoni Di Gusola and Debordes and Omer against France

(Application No. 31819/96 and 33293/96, judgment of 14 November 2000, final on 14 February 2001)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns a breach of the applicants' right of access to a court (violation of Article 6, paragraph 1) on account of the decision of the President of the

Cour de Cassation

, under Article 1009-1 of the Code of Civil Procedure, to remove the applicants' appeals from that Court's list (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with France's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

Having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 760th meeting of the Ministers' Deputies (23 July 2001),

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)37

Information about the measures taken to comply with the judgment in the case of

Annoni Di Gusola and Debordes and Omer against France

Introductory case summary

This case concerns a breach of the applicants' right of access to a court (violation of Article 6, paragraph 1) on account of the decision of the President of the

Cour de Cassation

, under Article 1009-1

of the Code of Civil Procedure, to remove the applicants' appeals from that Court's list. This removal constituted a disproportionate hindrance to the applicants' right of access to the

Cour de Cassation

; the President did not take sufficiently into consideration the applicant's financial situation in order to assess the issue of “manifestly unreasonable consequences” of the execution of the decision at issue.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

Annoni Di Gusola 100

000 FF

Desbordes 50

000 FF

Omer 50

000 FF

Annoni Di Gusola 28

702FF

Desbordes 14

904,50

FF

Omer 14

904,50

FF

258

511 FF

Paid on 2 and 6 March 2001

b) Individual measures

Having regard to the circumstances of the case, the amount of the just satisfaction awarded by the Court and the ground on which the Court took its decision on just satisfaction, no other measure appears necessary.

II.

General measures

The government of the respondent state recalls that the European Court considered that the procedure provided in Article 1009-1 of the New Code of Civil Procedure is compatible with the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms. Moreover, the Court noted that the case law regarding that Article had considerably evolved. Thus, in particular, receipt of legal aid or minimum welfare benefit had become relevant criteria for a decision whether an order for the execution of the impugned decision would entail “manifestly unreasonable consequences” to the appellant.

The judgment of the European Court of Human Rights in the case of Annoni Di Gusola, Desbordes and Omer was published, and commented on, in

La semaine juridique Edition générale

of 14 January 2001.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that France has thus complied with its obligations under Article

46 paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 20 April 2007 at the 992nd meeting of the Ministers’ Deputies