Annoni di Gussola și alții împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2007)37 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Annoni Di Gusola și Debordes și Omer împotriva Franței (Recerne n 31819/96 și 33333/96, Hotărârea din 14 noiembrie 2000 definitivă la 14 februarie 2001) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea"), având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte odată definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] din cauza deciziei primului președinte al Curții de Casație de a retrage, în conformitate cu art. 1009-1 din Codul de procedură civilă, recursurile reclamanților la rolul Curții de Casație (a se vedea detaliile din anexă) ; invitând guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii Curții,

având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, s-a asigurat că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; după examinarea informațiilor prezentate de statul pârât, în special în ceea ce privește măsurile adoptate, informații ale căror detalii sunt prezentate în anexă și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 760-a reuniuni (23 iulie 2001) DECLARĂ că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a încheia examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)37 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Annoni Di Gusola și Debordes și Omer împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzei Această cauză se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță (încălcarea articolului 6 alin. (1) din cauza deciziei primului președinte al Curții de Casație de a retrage, în temeiul art. 1009-1 din Codul de procedură civilă, recursurile reclamanților din rolul Curții de Casație. Această retragere a constituit un obstacol disproporționat în calea dreptului de acces al reclamanților la Curtea de Casație, primul președinte neacordându-i suficientă importanță situației materiale a reclamanților pentru a evalua consecințele extrem de excesive ale executării deciziei atacate de recurs.

Plata satisfacției echitabile și a măsurii individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăt și cheltuieli totale Annoni Di Gusola 100 000 FF Desbordes 50 000 FF Omer FF FF FF Annoni Di Gusola 28 702FF Desbordes 14 904,50 Omer 14 904,50 258 511 FF plătit la 2 și 6 martie 2001 b) Măsuri individuale Având în vedere circumstanțele cazului, valoarea satisfacției echitabile acordate de Curte și motivele prezentate de Curte în sprijinul deciziei sale privind satisfacția echitabilă, nu a apărut nicio altă măsură necesară. II. Măsuri generale Guvernul statului pârât amintește că Curtea Europeană a declarat că sistemul articolului 1009 1 al noului cod de procedură civilă era compatibil cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului și a arătat, de asemenea, că jurisprudența referitoare la acest articol a evoluat considerabil.

Astfel, în special, beneficiul asistenței judiciare sau beneficiul venitului minim al Inserției au devenit criterii de apreciere pentru consecințele vădit excesive ale executării deciziei atacate de recurs pentru solicitant. Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Annoni Di Gusola, Desbordes și Omer a fost publicată și comentată în săptămâna juridică Ediție generală din 14 ianuarie 2001. III. Concluziile statului pârât Guvernul Franței consideră astfel că și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 aprilie 2007 în cadrul celei de-a 992-a reuniuni a Delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)37 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Annoni Di Gusola et Debordes et Omer contre la France (Requêtes n o 31819/96 et 33293/96, arrêt du 14 novembre 2000 définitif le 14 février 2001) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et “ la Cour »), Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit d'accès des requérants à un tribunal (violation de l'article 6, paragraphe 1) en raison de la décision prise par le Premier président de la Cour de cassation de retirer, en application de l'article 1009-1 du Code de procédure civile, les pourvois des requérants du rôle de la Cour de cassation (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant examiné les informations soumises par l'Etat défendeur, notamment concernant les mesures adoptées, informations dont les détails figurent en Annexe et vu sa décision prise lors de sa 760e réunion (23 juillet 2001) ; DECLARE qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)37 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Annoni Di Gusola et Debordes et Omer contre la France Résumé introductif de l'affaire Cette affaire concerne une atteinte au droit d'accès des requérants à un tribunal (violation de l'article 6, paragraphe 1) en raison de la décision prise par le Premier président de la Cour de cassation de retirer, en application de l'article 1009-1 du Code de procédure civile, les pourvois des requérants du rôle de la Cour de cassation. Ce retrait a constitué une entrave disproportionnée au droit d'accès des requérants à la Cour de cassation, le Premier président n'ayant pas accordé suffisamment d'importance à la situation matérielle des requérants pour « évaluer les conséquences manifestement excessives » de l'exécution de la décision frappée de pourvoi.

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesure individuelle a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais et dépens Total - Annoni Di Gusola 100 000 FF Desbordes 50 000 FF Omer 50 000 FF Annoni Di Gusola 28 702FF Desbordes 14 904,50 FF Omer 14 904,50 FF 258 511 FF Payé les 2 et 6 mars 2001 b) Mesures individuelles Vu les circonstances de l'espèce, le montant de la satisfaction équitable accordée par la Cour et les motifs avancés par la Cour à l'appui de sa décision sur la satisfaction équitable, aucune autre mesure n'est apparue nécessaire. II. Mesures générales Le Gouvernement de l'Etat défendeur rappelle que la Cour européenne a dit que le système de l'article 1009 ‑ 1 du nouveau code de procédure civile était compatible avec les dispositions de la Convention européenne des Droits de l'Homme et qu'elle a en outre relevé que la jurisprudence relative à cet article avait considérablement évolué.

Ainsi, en particulier, le bénéfice de l'aide juridictionnelle ou le bénéfice du Revenu Minimum d'Insertion sont devenus des critères d'appréciation des « conséquences manifestement excessives », pour le demandeur, de l'exécution de la décision frappée de pourvoi. L'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'homme dans l'affaire Annoni Di Gusola, Desbordes et Omer a été publié, et commenté, dans la semaine juridique Edition générale du 14 janvier 2001. III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement de la France estime ainsi avoir rempli ses obligations en application de l'article 46 de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 20 avril 2007 lors de la 992e réunion des Délégués des Ministres