AFFAIRE YVON CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2007)79 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Yvon împotriva Franței (solicitarea nr. 44962/98, Hotărârea din 24 aprilie 2003, definitivă la 24 iulie 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte odată definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a principiului egalității de arme, deoarece comisarul guvernului ( (a se vedea art. 6 alineatul (1), a se vedea detaliile din anexă) Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție (a se vedea detaliile din anexă); asigurându-se că statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; Observând, în ceea ce privește chestiunea măsurilor individuale, că dreptul francez nu prevede nicio posibilitate de a examina necesitatea redeschiderii sau revizuirii prezentei cauze, în urma hotărârii Curții Europene; Considerând că această situație nu scutește Comitetul de examinarea, din punctul de vedere al Convenției, a necesității unor măsuri adecvate pentru a asigura, pe cât posibil, restituțio in integrum Având în vedere totuși, după examinarea aprofundată de către Comitetul de Miniștri a elementelor aflate la dispoziția sa, că, în speță, reclamantul nu pare să sufere consecințe negative foarte grave ale încălcării, și remarcă, de asemenea, că reclamantul nu s-a manifestat în cadrul procedurii în fața Comitetului de Miniștri Concluzionând, prin urmare, că, în această cauză, Franța nu a fost chemată, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, să adopte măsuri de ordin individual specifice, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte; observând că, cu ocazia examinării cauzei Yvon, problema redeschiderii procedurilor civile În sensul Convenției, în urma unei constatări a încălcării articolului 6 de către Curte, a fost discutată o reflecție mai generală asupra dezvoltării în sistemele juridice naționale a posibilităților adecvate pentru revizuirea unei cauze, inclusiv redeschiderea, de către guverne, în special în organismele interguvernamentale ale Consiliului Europei (a se vedea Inter allia Recomandarea Rec(2000) 2 a Comitetului de Miniștri și hotărârile Curții San Leonard Band Club împotriva Maltei din 29 iulie 2004 Lungoci împotriva României din 26 ianuarie 2006, Gurov împotriva Moldovei din 11 iulie 2006 și Yanakiev împotriva Bulgariei din 10 august 2006) După ce a luat act de măsurile generale adoptate de autoritățile franceze pentru a preveni noi încălcări similare, DECLAIRE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)79 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Yvon împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzei Acest caz se referă la o încălcare a principiului egalității armelor din cauza beneficiilor de care se bucura comisarul guvernului în procedurile de expropriere, în detrimentul persoanelor expropriate [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ]. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a subliniat faptul că comisarul guvernului este o parte a instanței de stabilire a indemnizațiilor în fața instanțelor exproprierii (punctul 30 din hotărâre), cu misiunea esențială de a se asigura că indemnizația acordată exproprierii (punctul 30 din hotărâre) nu depășește valoarea reală a bunurilor expropriate; prin urmare, el apără interese similare celor apărate de expropriant, având ca obiectiv o evaluare moderată a despăgubirilor mai mult decât este posibil, ca în cazul de față, care provin din aceeași administrație sau din același serviciu departamental ca și reprezentantul expropriantului (punctul 32 din hotărâre). în cazul în care se constată că există o dublă reprezentare a intereselor colectivității în procedura de stabilire a indemnizațiilor sau întărirea poziției unei părți prin intervenția altei părți, este probabil să slăbească poziția exproprietului (punctul 32 din hotărâre). Cu toate acestea, potrivit Curții, acest lucru nu îl pune neapărat pe expropriet într-o situație de Pentru a ajunge la concluzia că, în procedura în cauză în această cauză, există - în detrimentul reclamantului expropriat - un dezechilibru incompatibil cu principiul egalității armelor, Curtea Europeană s-a bazat pe următoarele elemente (punctele 33-37 din hotărâre): (1) Comisarul guvernului este avantajat în ceea ce privește elementele de care dispune pentru evaluarea binelui expropriat (de exemplu, centrul dezbaterilor, potrivit Curții). Într-adevăr, în calitate de funcționar al administrației fiscale, acesta are acces la fișierul imobiliar care enumeră toate mutațiile, în timp ce exproprietul are acces limitat (nu are acces total și liber la fișier și nu poate decât să primească extrase care corespund referințelor exacte ale mutațiilor pe care le caută). (2) Comisarul guvernului ocupă o poziție dominantă în procedură. în primă instanță, spre deosebire de celelalte părți, el nu este obligat să le notifice evidențele sale; el trebuie doar să le depună la grefă și nici măcar nu este obligat să informeze celelalte părți cu privire la acest depozit, el ia cuvântul în ultimă instanță; În cele din urmă și, mai presus de toate, în opinia Curții, el exercită o influență importantă asupra evaluării binelui de către judecător. Pe de o parte, concluziile comisarului au o greutate deosebită atunci când evaluarea propusă este inferioară celei propuse de expropriant și, într-o astfel de situație, dacă hotărârea exclude concluziile comisarului guvernului, acesta trebuie să indice în special motivele respingerii. Pe de altă parte, această regulă are ca efect să lege într-o mare măsură judecătorul, care nu poate desemna un alt expert în primă instanță, și nu poate face acest lucru decât într-un mod excepțional în apel. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale 973,86 EUR 973,86 EUR Plătit la 22 octombrie 2004 + dobânzi de întârziere b) Măsuri individuale Procedura inechitabilă se referea la cuantumul indemnizației datorate de stat reclamantului în schimbul exproprierii de douăzeci și unu de hectare a acestuia, pentru a permite amenajarea unui drum național. Această procedură a fost inițiată de către stat în absența unui acord amiabil între reclamant și stat, autoritatea expropriantă, cu privire la cuantumul indemnizației de expropriere (punctul 10 din hotărârea Curții Europene). Suma acordată în cele din urmă reclamantului la încheierea procedurii a fost mai mică decât pretențiile reclamantului, dar superioară evaluării comisarului guvernului. În temeiul articolului 41 din convenție, reclamantul a solicitat, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare diferenței dintre indemnizațiile de expropriere pe care, în opinia sa, ar fi trebuit să le primească și suma care i-a fost alocată de instanțele de expropriere. Curtea Europeană, considerând că nu poate specula cu privire la rezultatul procedurii incriminate în cazul în care încălcarea articolului 6 alineatul (1) nu ar fi avut loc, a respins pretențiile reclamantului cu privire la acest aspect (§§ 42-44 din hotărârea Curții Europene). În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea a considerat că a fost suficient de remediat prin constatarea încălcării. Nu există nicio posibilitate de a examina necesitatea redeschiderii sau a reexaminării cauzei la nivel intern, în urma hotărârii Curții. În plus, în circumstanțele acestei cauze, nu există nici o posibilitate pentru reclamant de a formula o acțiune grațioasă. Cu toate acestea, în aceste împrejurări, a trebuit să se pună întrebarea dacă o măsură individuală - în special reexaminarea sau redeschiderea cauzei - a fost luată în considerare în conformitate cu practica Comitetului de Miniștri sau cu Recomandarea Rec(2000)2 a Comitetului de Miniștri privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze în fața instanțelor naționale în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamantul nu s-a manifestat în cadrul procedurii în fața Comitetului de Miniștri. Astfel, după o examinare aprofundată de către Comitetul de Miniștri, s-a constatat că reclamantul nu suferă consecințe negative grave ale încălcării. II. Măsuri generale În primul rând, începând cu 9 iunie 2004, Curtea de Casație, care a tras consecințele prezentei hotărâri a Curții Europene, a considerat că unele dintre dispozițiile dreptului intern incriminate în cauza Yvon generează, în beneficiul comisarului guvernului, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalității de arme și că aplicarea acestuia constituie o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. În al doilea rând, autoritățile franceze au adoptat un decret nr. 2005/467 la 13/05/2005 (intrat în vigoare la 01/08/2005). 100 (de la 1 octombrie 2005 la 31 decembrie 2005) și referindu-se în mod expres la Hotărârea Yvon (a se vedea Hotărârea Roux împotriva Franței din 25 aprilie 2006, punctul 14). Deși nu a extins accesul exproprietului la fișierul imobiliar, decretul (articolul R 13-32) impune acum ca concluziile comisarului guvernamental să conțină referințele elementelor pe care s-a bazat pentru a reține evaluarea propusă de acesta, precum și motivele pentru care elementele nerelevante au fost respinse. Astfel, exproprietul ar putea avea acces la aceleași informații ca și cel al comisarului. 2. În ceea ce privește poziția dominantă a comisarului guvernului în procedură. De acum înainte, în caz de inadmisibilitate, comisarul guvernului notifică concluziile sale părților la comitet (prin scrisoare recomandată cu solicitare de aviz de primire) cu cel puțin opt zile înainte de vizitarea locului. Pentru a compensa faptul că dl comisar ia cuvântul în ultimă instanță, celelalte părți pot răspunde la concluziile sale, printr-o notă scrisă (notificată cu părțile la comitet prin scrisoare recomandată cu solicitare de aviz de primire), până în ziua ședinței. Această dispoziție a fost eliminată și înlocuită cu următoarea dispoziție: (a) hotărârea precizează motivele de drept sau de fapt, din cauza cărora fiecare dintre indemnizațiile principale sau auxiliare este imputată (articolul R 13-36). Astfel, există de acum înainte un tratament egal între propunerile comisarului guvernului și cele ale celui expropriat. În cele din urmă, în ceea ce privește problema posibilității judecătorului de a numi un alt expert: - în primă instanță, utilizarea unui expert (sau notar) de către judecător este de acum înainte posibilă, în cazul unor dificultăți speciale de evaluare și printr-o decizie motivată; - în recurs, recursul la un expert nu mai este limitat la circumstanțe excepționale; decizia este luată printr-o hotărâre motivată a Curții de Apel și expertul este ales de președintele camerei, în absența unui acord între părți cu privire la acest aspect. Guvernul a indicat că acest decret precedă o reformă mai profundă a dreptului de expropriere, printr-o ordonanță adoptată pe baza unei legi de autorizare din 9 decembrie 2004. Concluziile statului pârât Guvernul declară că dreptul francez nu permite rejudecarea cauzei și nici nu oferă în speță o altă măsură individuală decât plata satisfacției echitabile. În măsura în care nu se stabilește că reclamantul suferă consecințe negative grave ale încălcării, plata unei satisfacții echitabile acordate de Curtea Europeană permite, pe plan individual, executarea integrală a hotărârii; în plus, guvernul consideră că măsurile generale adoptate vor preveni noi încălcări similare în viitor. În concluzie, guvernul consideră că Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007 în cadrul celei de a 997-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2007)79

[1]

Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Yvon contre la France

(Requête n

o

44962/98, arrêt du 24 avril 2003, définitif le 24 juillet 2003)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au principe de l'égalité des armes du fait que le commissaire du gouvernement («

partie

» à l'instance en fixation des indemnités d'expropriation défendant des intérêts similaires à ceux de l'autorité expropriante – l'Etat dans cette affaire) bénéficiait d'une position privilégiée dans la procédure devant les juridictions de l'expropriation

(violation de l'article 6, paragraphe 1, voir détails dans l'Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

(voir détails dans l'Annexe);

S'étant assuré que l'Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

Notant, en ce qui concerne la question des mesures individuelles, que le droit français ne prévoit aucune possibilité d'examiner la nécessité de rouvrir ou de réexaminer la présente affaire, suite à l'arrêt de la Cour européenne ;

Considérant que cette situation ne dispense pas le Comité d'examiner, du point de vue de la Convention, si des mesures appropriées sont néanmoins nécessaires pour assurer autant que possible la

restitutio in integrum

;

Considérant toutefois, après examen approfondi par le Comité des Ministres des éléments à sa disposition, qu'en l'espèce le requérant ne semble pas subir de conséquences négatives très graves de la violation, et notant par ailleurs que le requérant ne s'est pas manifesté dans la procédure devant le Comité des Ministres

;

Concluant par conséquent que, dans cette affaire, la France n'était pas appelée, en vertu de l'article 46, paragraphe 1 de la Convention, à adopter des mesures d'ordre individuel spécifiques, en plus du paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour ;

Relevant qu'à l'occasion de l'examen de l'affaire Yvon, la question de la réouverture des procédures «

civiles

» au sens de la Convention, à la suite d'un constat de violation de l'article 6 par la Cour, a été discutée et qu'une réflexion plus générale sur le développement dans les systèmes juridiques nationaux de possibilités appropriées pour le réexamen d'une affaire, y compris la réouverture, est engagée par les gouvernements, notamment dans les instances intergouvernementales du Conseil de l'Europe (voir

inter alia

la Recommandation Rec(2000) 2 du Comité des Ministres et les arrêts de la Cour San Leonard Band Club contre Malte du 29 juillet 2004

,

Lungoci contre

la Roumanie du 26 janvier 2006, Gurov contre la Moldova

du 11 juillet 2006 et Yanakiev contre la Bulgarie

du 10 août 2006)

;

Ayant pris note des mesures générales adoptées par les autorités françaises pour prévenir de nouvelles violations similaires,

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur

(voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)79

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire

Yvon contre la France

Résumé introductif de l'affaire

Cette affaire concerne une atteinte au principe de l'égalité des armes en raison des avantages dont jouissait le commissaire du gouvernement dans les procédures d'expropriation, au détriment des personnes expropriées (violation de l'article 6, paragraphe 1).

La Cour européenne des Droits de l'Homme (la Cour) a relevé que «

le commissaire du gouvernement est « partie » à l'instance en fixation des indemnités devant les juridictions de l'expropriation

» (paragraphe 30 de l'arrêt), avec pour mission essentielle de veiller à ce que l'indemnité allouée à l'exproprié «

n'excède pas la valeur réelle des biens expropriés. Il défend donc des intérêts similaires à ceux défendus par l'expropriant, tendant vers une évaluation modérée des indemnités

», et «

il est en outre parfois, comme en l'espèce, issu de la même administration, voire du même service départemental que le représentant de l'expropriant

» (paragraphe 32 de l'arrêt).

La Cour a estimé que «

ces circonstances – que l'on y voie un dédoublement de la représentation des intérêts de la collectivité dans la procédure en fixation des indemnités ou le renforcement de la position d'une partie par l'intervention d'une autre – affaiblissent sans doute la position de l'exproprié (paragraphe 32 de l'arrêt).

Cependant, selon la Cour, cela en soi ne met pas nécessairement l'exproprié dans une situation de « net désavantage » pour la présentation de sa cause. Pour parvenir à la conclusion que dans la procédure en cause dans cette affaire, il existait - au détriment du requérant exproprié - un déséquilibre incompatible avec le principe de l'égalité des armes, la Cour européenne s'est fondée sur les éléments suivants (paragraphes

33 à 37 de l'arrêt) :

En effet, en tant que fonctionnaire de l'administration fiscale, il a accès au fichier immobilier répertoriant toutes les mutations, alors que l'exproprié ne dispose que d'un accès restreint (il n'a pas un accès total et libre au fichier et ne peut que recevoir des extraits correspondant aux références précises des mutations qu'il recherche).

a.

en première instance, contrairement aux autres parties, il n'est pas tenu de leur notifier ses écritures

; il lui suffit de les déposer au greffe, et il n'est même pas tenu d'informer les autres parties de ce dépôt

;

b.

il prend la parole en dernier à l'instance ;

c.

« enfin et surtout » selon la Cour, il exerce une influence importante sur l'évaluation du bien par le juge. D'une part, les conclusions du commissaire ont un poids particulier lorsque l'évaluation qu'il propose est inférieure à celle proposée par l'expropriant et, dans un tel cas de figure, si le jugement écarte les conclusions du commissaire du gouvernement, il doit indiquer spécialement les motifs de ce rejet. D'autre part, cette règle a pour effet de lier dans une grande mesure le juge, qui ne peut désigner un autre expert en première instance, et ne peut le faire que d'une manière exceptionnelle en appel.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Préjudice matériel

Préjudice moral

Frais et dépens

Total

-

-

15

973,86 euros

15

973,86 euros

Payé le 22 octobre 2004 + intérêts de retard

b) Mesures individuelles

La procédure inéquitable concernait le montant de l'indemnité due par l'Etat au requérant en contrepartie de l'expropriation de vingt et un hectares lui appartenant, pour permettre l'aménagement d'une route nationale.

Cette procédure a été initiée par l'Etat à défaut d'accord amiable entre le requérant et l'Etat, autorité expropriante, sur le montant de l'indemnité d'expropriation (§ 10 de l'arrêt de la Cour européenne).

Le montant finalement octroyé au requérant au terme de la procédure a été inférieur aux prétentions du requérant mais supérieur à l'évaluation du commissaire du gouvernement.

Au titre de l'article 41 de la Convention, le requérant a demandé, pour dommage matériel, une somme correspondant à la différence entre les indemnités d'expropriation qu'il aurait,

selon lui, dû percevoir, et la somme qui lui a été allouée par les juridictions de l'expropriation. La Cour européenne, estimant qu'elle ne saurait spéculer sur le résultat auquel la procédure incriminée aurait abouti si la violation de l'article 6, paragraphe 1, n'avait pas eu lieu, a rejeté les prétentions du requérant sur ce point (§§ 42-44 de l'arrêt de la Cour européenne). Quant au dommage moral, la Cour l'a estimé suffisamment réparé par le constat de violation.

Il n'existe aucune possibilité d'examiner la nécessité de rouvrir ou de réexaminer l'affaire au niveau interne, suite à l'arrêt de la Cour. De surcroît, dans les circonstances de cette affaire, il n'existe pas non plus de possibilité, pour le requérant, de former un quelconque recours gracieux.

Dans ces circonstances, il a néanmoins fallu se poser la question de savoir si l'on se trouvait dans un cas où une mesure individuelle - et plus particulièrement le réexamen ou la réouverture de l'affaire – était exigée d'après la pratique du Comité des Ministres ou par la Recommandation Rec(2000)2 du Comité des Ministres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires devant les juridictions nationales à la suite d'arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme.

Le requérant ne s'est pas manifesté dans la procédure devant le Comité des Ministres.

Ainsi, après un examen approfondi par le Comité des Ministres, il est apparu que le requérant ne subissait pas de conséquences négatives très graves de la violation.

II.

Mesures générales

Premièrement, dès le 9 juin 2004, la Cour de cassation, tirant les conséquences du présent arrêt de la Cour européenne, a jugé que certaines des dispositions du droit interne incriminées dans l'affaire Yvon étaient génératrices, au profit du commissaire du gouvernement, d'un déséquilibre incompatible avec le principe de l'égalité des armes, et qu'en faire application revenait à violer l'article 6, paragraphe 1 de la Convention.

Deuxièmement les autorités françaises ont adopté un décret n

o

2005/467 le 13/05/2005 (entré en vigueur le 01/08/2005). Il a été suivi par une circulaire y relative, publiée au bulletin officiel du Ministère de la Justice n

o

100 (du 1er octobre 2005 au 31 décembre 2005) et se référant expressément à l'arrêt Yvon (voir l'arrêt Roux contre la France du 25 avril 2006, paragraphe 14). Le nouveau décret prévoit ce qui suit.

Bien que n'ayant pas élargi l'accès de l'exproprié au fichier immobilier, le décret (article R 13-32) impose désormais que les conclusions du commissaire du gouvernement comportent les références des éléments sur lesquels il s'est fondé pour retenir l'évaluation qu'il propose, ainsi que les raisons pour lesquelles les éléments non pertinents ont été écartés. Ainsi, l'exproprié serait en mesure d'accéder aux mêmes informations que celles du commissaire.

a.

Dorénavant, sous peine d'irrecevabilité, le commissaire du gouvernement notifie ses conclusions aux parties à l'instance (par lettre recommandée avec demande d'avis de réception) au moins huit jours avant la visite des lieux.

b.

Pour compenser le fait que le commissaire prend la parole en dernier à l'instance, les autres parties peuvent désormais répondre à ses conclusions, par une note écrite (notifiée aux parties à l'instance par lettre recommandée avec demande d'avis de réception), jusqu'au jour de l'audience.

c.

La disposition qui conférait aux conclusions du commissaire un poids particulier lorsque l'évaluation proposée par lui était inférieure à celle proposée par l'expropriant a été supprimée et remplacée par la disposition suivante : « le jugement précise les motifs de droit ou de fait en raison desquels chacune des indemnités principales ou accessoires est allouée » (article R 13-36). Ainsi, il existe dorénavant une égalité de traitement entre les propositions du commissaire du gouvernement et celles de l'exproprié.

Enfin, concernant la question de la possibilité pour le juge de nommer un autre expert :

- en première instance, le recours à un expert (ou un notaire) par le juge est dorénavant possible, en cas de difficulté particulière d'évaluation et par décision motivée ;

- en appel, le recours à un expert n'est plus limité aux circonstances exceptionnelles. La décision est prise par un arrêt motivé de la cour d'appel et l'expert est choisi par le président de la chambre, en l'absence d'accord entre les parties sur ce point.

Le gouvernement a indiqué que ce décret précédait une réforme plus profonde du droit de l'expropriation, par une ordonnance adoptée sur la base d'une loi d'habilitation du 9 décembre 2004. Il a précisé que les principes procéduraux posés par le décret du 13 mai 2005, pris pour se conformer à l'arrêt de la Cour européenne dans l'affaire Yvon ne seraient pas modifiés.

III.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement déclare que le droit français ne permet pas de rejuger l'affaire, ni d'offrir en l'espèce une autre mesure individuelle que le paiement de la satisfaction équitable. Dans la mesure où il n'est pas établi que le requérant subisse des conséquences négatives très graves de la violation,

le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne permet sur le plan individuel une pleine exécution de l'arrêt. Le gouvernement estime par ailleurs que les mesures générales adoptées vont prévenir de nouvelles violations similaires à l'avenir. En conclusion, le gouvernement estime que la France a rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 20 juin 2007 lors de la 997e réunion des Délégués des Ministres.