Decizia nr. 4446/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal la 21.06.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României, Biroul Permanent al Camerei Deputaților și Biroul Permanent al Senatului, în temeiul dispozițiilor art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, a solicitat: - anularea, în tot, a Hotărârii nr. 3/2024 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Electorale Permanente, emisă de către Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, la 18.03.2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237/20.03.2024; - anularea, în tot, a actului administrativ, fără denumire, nr. 2/2014 C. pen./23.05.2024, emis de către Parlamentul României - Camera Deputaților- Secretar General, referitor la plângerea prealabilă formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 3/2024; - anularea, în tot, a actului administrativ, fără denumire, nr. XXXV/2435/14.05.2024, emis de către Parlamentul României - Senat - Secretar General, referitor la plângerea prealabilă formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 3/2024; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile atacate Prin sentința nr. 2003 din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere formulat de reclamant privind anularea adresei nr. x/2014 C. pen./23.05.2024, emisă de Camera Deputaților-Secretar General referitor la plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 3/2024, excepție invocată de pârâtul Camera Deputaților. A respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Senatul României, și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Biroul Permanent al Senatului. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din 11 decembrie 2024, s-a dispus, din oficiu, înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinței nr. 2003/10.12.2024, în sensul menționării, după dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, în mod corect:" Respinge acțiunea formulată de reclamant pentru lipsa calității procesuale active, precum și cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată" în loc de: "Respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată".

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 2003 din 10 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a încheierii de îndreptare eroare materială din 11 decembrie 2024, a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea soluționării pe fond a cauzei. Recurentul-reclamant a criticat hotărârea recurată din perspectiva soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, susținând că instanța de fond a interpretat și aplicat eronat dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că reclamantul nu justifică un interes legitim privat și că nu îndeplinește calitatea de persoană vătămată în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât actul administrativ contestat nu i-a produs o vătămare directă. Contrar celor reținute de prima instanță, recurentul-reclamant a susținut că vătămarea, produsă de actul normativ contestat în cauză, este certă, actuală și directă, prin efectul desființării compartimentului în care activa, care a condus la reîncadrarea sa într-o altă structură organizațională. Această modificare a produs o schimbare semnificativă a atribuțiilor sale profesionale, ceea ce reprezintă o afectare a drepturilor de ordin profesional, inclusiv stabilitatea locului de muncă și cariera profesională. În acest sens, a arătat că deține calitatea de funcționar public parlamentar, numit în cadrul AEP, începând cu anul 2007, fiind numit mai întâi pe funcții publice parlamentare de execuție, iar, ulterior, pe funcția publică parlamentară din categoria înalților funcționari publici, de șef departament, însă, prin Ordinul nr. 505/04.03.2024, emis de Președintele Autorității Electorale Permanente, s-a dispus încetarea numirii definitive a reclamantului, din funcția publică parlamentară de șef al Departamentului suport organizatoric electoral și trecerea definitivă a acestuia pe funcția publică parlamentară de consilier parlamentar la Direcția instruirea și îndrumarea organismelor electorale din cadrul Departamentului suport organizatoric electoral al AEP. Urmare intrării în vigoare a Hotărârii nr. 3/2024, atacată în prezenta cauză, din organigrama AEP a fost eliminată Direcția Instruirea și Îndrumarea Organismelor Electorale, compartimentul în care recurentul-reclamant își desfășura activitatea, ceea ce a condus la reîncadrarea sa într-un alt compartiment, respectiv Departamentul Management Electoral și Legislație Electorală, prin Ordinul nr. 871/04.04.2024, acest departament fiind condus de un șef de departament numit permanent, pe o durată nedeterminată, iar reorganizarea instituțională a determinat o restrângere a continuității carierei sale și a posibilităților de avansare. În continuare, recurentul a susținut că a formulat acțiune în anulare împotriva Ordinului nr. 505/04.03.2024 și a Ordinului nr. 871/04.04.2024, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub număr de dosar x/2024, iar instanța de fond și-a fundamentat soluția pe constatări ale Curții de Conturi care au fost anulate și nu mai produc efecte juridice. Astfel, prin Decizia nr. 5383/20.11.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, a fost admis recursul formulat de AEP și anulate următoarele acte administrative: Decizia nr. 3/07.08.2020, emisă de Directorul Direcției 2 din cadrul Departamentului VIII al Curții de Conturi a României, încheierea nr. 23/10.09.2020, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi. Totodată, ÎCCJ a anulat parțial Raportul de audit financiar nr. x/17.07.2020, constatând că măsurile dispuse în urma acestuia sunt nelegale. Din analiza comparativă a Fișei postului din 19.03.2024, înainte de intrarea vigoare a Hotărârii nr. 3/2024, și a Fișei postului din 29.04.2024, după intrarea în vigoare a hotărârii atacate, reiese că atribuțiile sale au fost restrânse și anumite responsabilități esențiale au fost eliminate sau diminuate, această modificare afectând continuitatea activității sale profesionale și reducând impactul muncii asupra îndeplinirii atribuțiilor și a misiunii AEP. Mai mult, modificarea a produs și un prejudiciu material concret în patrimoniul recurentului, întrucât, prin excluderea sa din structura birourilor electorale, nu a mai beneficiat de indemnizația aferentă exercitării acestei funcții în cadrul Biroului Electoral Central. Recurentul-reclamant a susținut că reorganizarea nu s-a limitat la o schimbare formală a structurii instituționale, ci a condus la o reducere semnificativă a atribuțiilor sale esențiale, iar aceste modificări nu reprezintă simple ajustări administrative, ci au avut consecințe juridice și materiale directe asupra activității și drepturilor reclamantului. Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, vătămarea recurentului-reclamant se produce în mod direct prin hotărârea contestată, independent de efectele Ordinului nr. 505/2024, fiind dovedită legătură de cauzalitate între vătămarea drepturilor și intereselor reclamantului și nelegalitatea Hotărârii nr. 3/2024.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul-pârât Senatul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4.2. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Parlamentul României-Camera Deputaților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4.3. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinări, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimații-pârâți.

Alte aspecte Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, constatând că acesta conține critici care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din cuprinsul întâmpinărilor și de normele legale incidente în cauza dedusă prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României, Biroul Permanent al Camerei Deputaților și Biroul Permanent al Senatului, anularea Hotărârii nr. 3/2024 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Electorale Permanente, emisă de către Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, la 18.03.2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237/20.03.2024, precum și anularea Adreselor nr. x/2014 C. pen./23.05.2024, emisă de către Parlamentul României - Camera Deputaților- Secretar General, și nr. XXXV/2435/14.05.2024, emisă de către Parlamentul României - Senat - Secretar General, referitoare la plângerea prealabilă formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 3/2024. Prin sentința recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11 decembrie 2024, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active, reținând că reclamantul nu are calitate de persoană vătămată în înțelesul Legii nr. 554/2004, întrucât, prin actul atacat, nu a fost încălcat un drept subiectiv sau vreun interes legitim al reclamantului. Recurentul-reclamant a criticat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, subsumând criticile formulate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, argumentele dezvoltate de către recurentul-reclamant nefiind în măsură să justifice invocarea sa. În speță, recurentul-reclamant a invocat acest motiv de casare, susținând că, în sentința pronunțată, au fost reținute aspecte contradictorii în raport cu soluția dată excepției lipsei calității procesuale active. Examinarea considerentelor primei instanțe invalidează, însă, aceste susțineri ale recurentului-reclamant. Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților. Contrar alegațiilor recurentului-reclamant, din conținutul sentinței atacate, rezultă că judecătorul fondului a expus în mod clar și logic motivele care au fundamentat soluția adoptată, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în admiterea excepției lipsei calității procesuale active, nefiind identificate motive contradictorii, pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de către recurentul-reclamant pe această cale s-ar putea reține că partea a invocat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate și analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat, de asemenea, în cauză, însă ipoteza că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii nu poate fi primită. Procedând la verificarea sentinței de fond din perspectiva criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de nelegalitate este incident în cauză, prima instanță interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale incidente în cauză. Prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 3/2024 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Electorale Permanente, motivat de faptul că, urmare intrării în vigoare a hotărârii atacate, din organigrama AEP a fost eliminată Direcția Instruirea și Îndrumarea Organismelor Electorale, compartiment în cadrul căruia recurentul-reclamant își desfășura activitatea, iar reorganizarea instituțională a determinat o restrângere a continuității carierei sale și a posibilităților de avansare. Recurentul-reclamant a susținut că deține calitatea de funcționar public parlamentar, numit în cadrul AEP, începând cu anul 2007, fiind numit mai întâi pe funcții publice parlamentare de execuție, iar, ulterior, pe funcția publică parlamentară din categoria înalților funcționari publici, de șef departament, însă, prin Ordinul nr. 505/04.03.2024, emis de Președintele Autorității Electorale Permanente, s-a dispus încetarea numirii sale în funcția publică parlamentară de șef al Departamentului suport organizatoric electoral și trecerea definitivă a acestuia pe funcția publică parlamentară de consilier parlamentar la Direcția instruirea și îndrumarea organismelor electorale din cadrul Departamentului suport organizatoric electoral al AEP. Desființarea compartimentului în care recurentul-reclamant își desfășura activitate, urmare intrării în vigoare a actului atacat, a condus la reîncadrarea sa într-un alt compartiment, respectiv Departamentul Management Electoral și Legislație Electorală, prin Ordinul nr. 871/04.04.2024, condus de un șef de departament numit permanent, pe o durată nedeterminată. Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuală activă derivă, așa cum rezultă din prevederile art. 52 din Constituție și art. 1 din Legea nr. 554/2004, din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim; prin urmare, au calitate procesuală activă în litigiile de contencios administrativ persoanele fizice și juridice care se consideră vătămate în drepturile lor sau în interesele lor legitime. Prevederile Legii nr. 554/2004, menționate mai sus, consacră regula contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă se dovedește că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim. Condiția vătămării, în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, se face prin raportare la noțiunea de interes legitim, interes care, potrivit art. 1 alin. (1) din aceeași lege, poate fi "atât public, cât și privat". Interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ. Vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noțiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Interesul în formularea unei acțiuni în contencios administrativ este în strânsă legătură cu vătămarea unui drept sau interes legitim, afirmativ produsă prin actul administrativ atacat, deci, ceea ce se impune a se analiza este invocarea unei vătămări produse prin actul administrativ a cărui anulare se solicită. În speță, recurentul-reclamant invocă vătămarea drepturilor sale prin Hotărârea nr. 3/2024 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Electorale Permanente, în sensul că, prin desființarea compartimentului în care activa, aspect care a condus la reîncadrarea sa într-o altă structură organizațională, s-a produs o schimbare semnificativă a atribuțiilor sale profesionale, fiindu-i afectat în mod real parcursul profesional și oportunitățile de avansare. Înalta Curte observă că actul administrativ a cărui anulare se solicită vizează conducerea AEP, structura organizatorică și atribuțiile structurilor, precum și personalul autorității și, deși are un caracter normativ, unele dintre prevederile sale pot produce efecte concrete și directe asupra statutului profesional al reclamantului. În acest context, contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că vătămarea invocată de recurentul-reclamant nu este doar un simplu interes general de respectare a legii, ci un interes legitim privat, direct legat de poziția sa și de drepturile ce decurg din statutul său de înalt funcționar public, care îi conferă calitate procesuală activă. Scopul Legii contenciosului administrativ este de a asigura un control judiciar efectiv asupra actelor administrative, indiferent de natura lor. O interpretare restrictivă a calității procesuale active ar putea duce la situații în care actele administrative normative nelegale ar rămâne necontrolate de instanță, dacă nu sunt contestate de o autoritate publică (în contenciosul obiectiv), recunoașterea calității procesuale active pentru un funcționar afectat permițând realizarea acestui control judiciar și contribuind la legalitatea acțiunilor administrației publice. Cum recurentul-reclamant invocă o vătămare produsă prin actul administrativ atacat, justificând un interes în sensul Legii nr. 554/2004, acesta are calitate procesuală activă în cauză, caracterul întemeiat sau neîntemeiat al susținerilor privind vătămarea reprezentând o chestiune de fond, ce va fi examinată ca atare. Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că judecătorul de primă jurisdicție a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active, fără a intra în soluționarea fondului, fiind întrunite, astfel, condițiile prevăzute de art. 496 și urm. din C. proc. civ. pentru casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și încheierea civilă recurate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.