ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4294/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în data de 17 ianuarie 2023, sub nr. de dosar x/2023, astfel cum a fost modificată la data de 13 martie 2023, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii și A., Inspector șef al Inspecției Judiciare, a solicitat anularea Rezoluției Inspectorului-șef din data de 29 decembrie 2022, emisă în lucrarea C22-2039 și anularea tuturor actelor subsecvente, respectiv: rezoluția de clasare nr. 1991 din data de 18 noiembrie 2022, emisă în lucrarea nr. 22-3184 a Direcției de inspecție pentru judecători, și actele administrative nearătate reclamantei secrete/nesecrete.

Prin încheierea de la data de 11 octombrie 2023, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., până la îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite în sarcina acesteia de către instanță prin încheierea de ședință de la data de 14 iunie 2023.

La data de 10 aprilie 2024, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1965 din 04 decembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția de netimbrare a cererii de repunere pe rol, invocată de pârâtul C.S.M.;

- a anulat cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă, ca netimbrată;

- a admis excepția de perimare, invocată de pârâtul C.S.M.;

- a constatat perimată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii și A., Inspector șef al Inspecției Judiciare.

Împotriva sentinței civile nr. 1965 din 04 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că sentința atacată este vădit nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor procedurale privind comunicarea actelor de procedură, prevăzute la art. 153, 154 și 155 din C. proc. civ., cu aplicarea greșită a normelor materiale, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., precum și cu încălcarea drepturilor garantate prin art. 41 și art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, instanța de fond a invocat excepția de netimbrare a cererii de repunere pe rol, ignorând faptul că soluția aferentă dosarului asociat nr. x/2023, respectiv încheierea de ședință din 19 noiembrie 2024, nu i-a fost comunicată. Potrivit hotărârii, comunicarea soluției trebuia realizată de instanță prin punerea acesteia la dispoziția părților, iar în lipsa acestei comunicări, nu putea opera nicio invocare a excepției de netimbrare, întrucât comunicarea reprezenta condiția esențială pentru exercitarea drepturilor sale procesuale.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc.

Deși formularea textului de lege este mai cuprinzătoare decât cea din vechiul C. proc. civ., instanța apreciază că nu orice pretinsă încălcare a unei norme de procedură atrage casarea hotărârii.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă nu aduce niciun fel de critici concrete conținutului hotărârii nr. 1965 din data de 04 decembrie 2024, motivând soluția prin prisma necomunicării încheierii din data de 19 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, iar nu prin prisma unei eventuale încălcări a regulilor de procedură săvârșite de către magistratul fondului de la Curtea de Apel București a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității hotărârii criticate, astfel cum cere textul C. proc. civ.

Astfel, faptul că recurenta-reclamantă nu împărtășește opinia instanței de fond în ceea ce privește procedura desfășurată sau considerentele ce au fundamentat soluția adoptată, nu este de natură a conduce la nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării unor reguli de ordin procedural, întrucât instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei cu respectarea normelor de procedură incidente în speță.

Nefondate sunt și criticile recurentei-reclamante cu privire la nelegalitatea soluției instanței de fond, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta fiind pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a tuturor normelor de drept substanțial incidente în cauză.

În ceea ce privește soluția instanței de fond asupra excepției netimbrării cererii de repunere pe rol, contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de control judiciar reține că, în cauză, se impunea soluția admiterii excepției de netimbrare cu consecința anulării cererii de repunere pe rol, de vreme ce recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de repunere pe rol, deși cuantumul acesteia a fost stabilit de către instanță și comunicat prin citație, iar cererile de reexaminare formulate în cauză au fost respinse prin încheieri definitive.

Împrejurarea că încheierea din data de 19 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de ajutor public judiciar, nu i-ar fi fost comunicată recurentei-reclamante nu afectează existența obligației în discuție, cu privire la care aceasta a și fost înștiințată anterior prin citația comunicată în data de 19 aprilie 2024, acesteia revenindu-i, în temeiul art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., obligația de a urmări, din proprie inițiativă, cursul procesului și măsurile dispuse de instanță.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

În egală măsură, vor fi respinse ca nefondate și susținerile recurentei-reclamante privind încălcarea dreptului său la un proces echitabil prin îngrădirea accesului în justiție, ca urmare a soluției de admitere a excepției netimbrării, în condițiile în care aceasta a avut posibilitatea legală de a contesta atât modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, cât și încheierea prin care i s-a respins cererea de ajutor public judiciar, iar în urma exercitării acestor drepturi legale, cererile i-au fost respinse definitiv prin încheierile din data de 26 iunie 2024 și din data de 19 noiembrie 2024.

Prin urmare, nu se poate aprecia că anularea cererii de repunere pe rol a recurentei-reclamante ca netimbrată ar constitui o ingerință disproporționată în dreptul său de acces la o instanță, de vreme ce, pe de o parte, aceasta a fost informată în prealabil atât asupra obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, cât și asupra sancțiunii, iar pe de altă parte, recurenta-reclamantă avea, la rândul său, obligația de a depune minime diligențe pentru a urmări cursul judecății dosarului nr. x/2023, ce avea ca obiect chiar cererea de reexaminare formulată de aceasta.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea obligației de diligență privind efectuarea demersurilor referitoare la urmărirea desfășurării judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului cu nr. x/2023, aceasta procedând la formularea unei cereri de acces la dosarul electronic la data de 06 decembrie 2024, respectiv la două zile după ce instanța de fond a pronunțat soluția în cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul instanței de fond.

De asemenea, instanța de control judiciar are în vedere și că formularea unei cereri de acces la dosarul electronic era doar una dintre posibilitățile de urmărire a stadiului soluționării dosarului nr. x/2023, recurenta-reclamantă având posibilitatea și de a interoga portalul instanțelor sau de a cere relații și informații în acest sens de la instanța de judecată telefonic sau în scris.

În acest sens, instanța de recurs apreciază ca fiind relevante și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 254 din 04 iunie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 973 din 22 octombrie 2020, prin care instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

Astfel, Curtea Constituțională a statuat că "nu poate reține critica potrivit căreia prevederile art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale pe motiv că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, chiar și atunci când nu a fost adus la cunoștința părții, pentru ca aceasta să fie conștientă de toate consecințele ce decurg din îndeplinirea sa". În acest sens, Curtea a subliniat "că procesul civil este guvernat de principiul publicității, părțile având posibilitatea de a lua cunoștință fără niciun fel de restricții de întregul parcurs procesual. Ca atare, cu o minimă diligentă, pot afla în timp util despre efectuarea oricărui act procedural. În ceea ce privește importanța în ansamblul procesului a diverselor acte, fiecare dintre părți o va aprecia în mod subiectiv, în funcție de propriile interese procesuale. Textul de lege criticat este însă suficient de clar încât să semnaleze părților că lăsarea în nelucrare a unei pricini timp de 6 luni conduce la perimarea acesteia".

Totodată, a reținut că:

"Partea nu poate să se prevaleze de faptul că nu i-a fost comunicată îndeplinirea unui anumit act procedural de la care începe să curgă acest termen. O asemenea susținere nu ar putea fi argumentată logic, întrucât întotdeauna va exista un act procedural de care partea va avea cunoștință și de la care, teoretic, va începe să curgă termenul de perimare. În condițiile citării legale, se prezumă că partea cunoaște toate actele îndeplinite, indiferent că se comunică sau nu ori dacă au fost efectuate de părți ori de instanță. Mai mult, ținând cont de obligația exercitării cu bună-credință a drepturilor, inclusiv a celor procesuale, chiar dacă în cauză a fost îndeplinit un anumit act pe care, potrivit legii, instanța nu avea obligația să îl comunice și de care partea nu ia cunoștință, aceasta va trebui să aibă în vedere calculul termenului de perimare de la ultimul act procedural despre a cărui efectuare știa deja. Partea nu poate invoca, în apărarea sa, faptul că actul nu i-a fost comunicat, de vreme ce comportamentul său pentru evitarea perimării cauzei ar fi trebuit să fie raportat la actul a cărui existentă o cunoștea si care este anterior celui de a cărei necomunicare se prevalează. Într-o asemenea ipoteză devine incident principiul nemo auditur propriam turpitudinem alegans, care lipsește de pertinență criticile de neconstituționalitate formulate prin prisma unui astfel de argument, în condițiile în care persoana interesată, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenței legale, invocând, de fapt, propria sa culpă."

Nu în ultimul rând, nefondate sunt și criticile recurentei-reclamante cu privire la nelegalitatea soluției instanței de fond de admitere a excepției perimării, această soluție fiind, de asemenea, pronunțată cu aplicarea și interpretarea corespunzătoare a tuturor normelor de drept incidente în materia perimării.

Astfel, potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar potrivit art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Raportând prevederile legale anterior expuse la situația de fapt reținută în cauză, în mod judicios prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru a se reține incidența perimării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care, timp de 6 luni de la data ultimului act de procedură întocmit în cauză, respectiv data pronunțării încheierii de suspendare a cauzei din 11 octombrie 2023, cauza a rămas în nelucrare din motive imputabile recurentei-reclamante, fără a interveni vreun caz de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă a formulat în ultima zi a termenului de perimare o cerere de repunere pe rol a cauzei, nu este de natură a întrerupe cursul perimării atâta vreme cât cererea de reluare a judecății nu a fost legal timbrată și nici nu a fost însoțită, potrivit art. 242 alin. (2) din C. proc. civ., de dovada îndeplinirii obligațiilor pentru care instanța a dispus suspendarea cauzei.

În acest sens, se au în vedere și prevederile art. 417 din C. proc. civ., potrivit cărora "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Așadar, pentru a întrerupe perimarea, actul de procedură trebuie să aibă drept scop repunerea pe rol în vederea judecării cauzei și să îndeplinească, totodată, cerințele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă, inclusiv pe cea privitoare la taxa judiciară de timbru.

Or, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, nu se poate reține că cererii de repunere a cauzei pe rol formulate de recurenta-reclamantă în data de 10 aprilie 2024 i se poate recunoaște efectul de întrerupere al termenului de perimare, în condițiile în care aceasta nu a fost formulată în scopul reluării judecății de vreme ce, pe de o parte, nu a fost legal timbrată, iar pe de altă parte, nu a fost însoțită de dovada îndeplinirii de către recurenta-reclamantă a obligațiilor pentru care s-a dispus suspendarea cauzei.

Prin urmare, niciuna dintre criticile formulate de recurentă nu are aptitudinea de a demonstra nelegalitatea sentinței de fond atacate, aceasta fiind temeinic motivată și pronunțată cu interpretarea și aplicarea normelor legale incidente, astfel că Înalta Curte urmează să respingă ca nefondată cererea de recurs declarată în cauză și să mențină hotărârea recurată sub toate aspectele criticate.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens împotriva sentinței civile nr. 1965 din 04 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens împotriva sentinței civile nr. 1965 din 04 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.