ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4166/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.07.2025, sub nr. dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la întreprinderea demersurilor necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată rezultată din titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 786/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași și sentința civilă nr. 1211/03.10.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău, modificată în parte prin decizia civilă nr. 51/20.01.2016 a Curții de Apel Bacău, conform cererii de executare ce face obiectul dosarului de executare nr. 1275/T/2021 al BEJA B., în sensul că solicită obligarea pârâtului la realizarea tuturor operațiunilor tehnico-administrative pentru a se putea realiza plata creanțelor; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1546 din 15 februarie 2024, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

Motivând soluția astfel dispusă, Judecătoria Iași a reținut că litigiul vizează drepturi salariale, plasându-se sub jurisdicția dreptului muncii, iar potrivit art. 269 alin. (1) și (2) Codul muncii, competența revine tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul reclamanta.

2.2. Prin sentința civilă nr. 229 din 5 februarie 2025, Tribunalul Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, a reținut că litigiul are ca obiect obligarea ordonatorilor superiori de credite pentru îndeplinirea obligației de plată rezultată din titluri executorii reprezentate de sentințe care au soluționat litigii de muncă, iar obiectul cauzei de contencios administrativ constă în cenzurare refuz de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului legitim al părții de a obține executarea silită, acțiunea vizând în speță două autorități centrale.

În speță, conform art. 8 alin. (1), (10) alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 554/2004, cererea formulată de reclamantul persoană fizică, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său, iar reclamanta având domiciliul în Iași, este competentă Curtea de Apel Iași.

2.3. Prin sentința civilă nr. 95/15.04.2025, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

A constatat că acțiunea are drept finalitate realizarea procedurii execuționale demarate anterior și se circumscrie unei cereri în materia executării silite, iar reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile dreptului comun, nu a invocat nici existența unui act administrativ tipic nelegal și nici vreun refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci și-a circumscris pretențiile raportului juridic financiar în care ordonatorul principal de credite are obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, potrivit art. art. 4 alin. (1) din Ordonanța nr. 22/2022.

Prin urmare, potrivit prevederilor art. 9 din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 397 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera dreptului comun, iar nu în cea a contenciosului administrativ și fiscal, competența materială în primă instanță aparține judecătoriei, iar nu curții de apel.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces îl constituie problema identificării normei juridice aplicabile cauzei, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea la întreprinderea de către pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a demersurilor legale în vederea asigurării în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare plății sumelor stabilite prin titlurile executorii menționate mai jos, în sensul obligării părții pârâte la realizarea tuturor operațiunilor tehnico - administrative pentru a se putea realiza plata creanțelor stabilite prin titlurile executorii reprezentate de: i) sentința civilă nr. 786/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, lămurită prin încheierea nr. 301 din 19 august 2009, în dosarul nr. x/2009 și, respectiv, prin încheierea din 28.05.2020, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2009 și ii) sentința civilă nr. 1211/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2013, modificată în parte prin decizia civilă nr. 51/20.01.2016 a Curții de Apel Bacău, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 6 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Bacău.

Titlurile executorii au fost puse în executare silită prin cererea ce face obiectul dosarului de executare nr. 1275/T/2021 al BEJA B..

În concret, reclamanta urmărește să obțină obligarea pârâtei la realizarea demersurilor administrative necesare pentru a se îndeplini obligația de plată rezultată din titlul executoriu, demersuri ce constau în parcurgerea procedurilor administrative prevăzute de O.G. nr. 22/2002 referitoare la întocmirea necesarului de credite bugetare pe baza propunerilor și estimărilor provenite de ordonatorii terțiari și secundari de credite, solicitarea fondurilor de către ordonatorul principal de credite și întocmirea deschiderilor de credite bugetare.

Așadar, demersul procesual inițiat de reclamantă privește modalitatea în care aceasta pretinde că o autoritate publică de rang central ar trebui să își îndeplinească atribuțiile în materie financiară, atribuții despre care susține că ar fi în sfera sa de competență conform Legii nr. 304/2022 și O.G. nr. 22/2002.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 prin contencios administrativ se înțelege "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim", iar potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.".

Totodată, art. 8 alin. (1) teza a II-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "... De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.", respectiv "Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.".

În contextul arătat anterior, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative tipice sau asimilate ale autorităților publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. În consecință, competența materială în soluționarea cererii de chemare în judecată revenea astfel Curții de Apel Iași, ca instanță de contencios administrativ.

Se mai impune a fi subliniat și faptul că nu constituie un aspect determinant în stabilirea regulatorului de competență împrejurarea că reclamanta nu și-a întemeiat cererea expres pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, câtă vreme instanța de judecată soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, în virtutea rolului activ instituit de prevederile art. 22 alin. (1) din C. proc. civ.. Or, de esența acțiunii exercitate nu este o simplă "obligație de a face" între persoane de drept privat, astfel cum a reținut curtea de apel, ci aspecte pretinse de reclamantă privind conduita în materie financiară și în regim de putere publică a unei autorități publice de rang central în legătură cu administrarea unor fonduri publice. În plus, în proces nu a reieșit nici că partea pârâtă ar fi debitorul obligației de plată din titlul executoriu invocat de reclamantă, spre a fi în domeniul unei proceduri de executare silită potrivit dreptului comun.

III. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.