ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4133/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- sectia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.05.2023 sub dosar nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului A..

Prin sentința civilă nr. 1868 din 7 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

A respins excepția tardivității acțiunii, ca neîntemeiată.

A admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 și a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1868 din 7 decembrie 2023, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a arătat, în esență, că este îndeplinită condiționarea izvorând din norma de drept substanțial ce a stat la baza demarării verificărilor, funcția de director executiv întrunind, în organizarea și funcționarea Comisei Fulbright Româno-Americane, caracteristicile necesare pentru încadrarea, prin prisma efectelor juridice, în noțiunea de conducere, conform art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii privind schimburile educaționale și academice administrate de Comisia Fulbright, semnat la Washington la 22 octombrie 2013 și ratificat de Parlament, stabilește ca atribuții ale funcției de director executiv administrarea activității Comisiei Fulbright și angajarea personalului administrativ și de secretariat.

Aceste atribuții demonstrează o inerentă abilitare de conducere în exercitarea funcției, întrucât implică o componentă decizională și managerială evidentă, legată intrinsec de însăși organizarea și funcționarea Comisiei.

Activitatea de conducere, în accepțiunea necircumstanțiată a art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, nu poate fi interpretată restrictiv, ca vizând doar forul ultim al Comisiei (Consiliul director), atât timp cât atribuții ce țin de însăși asigurarea funcționării Comisiei depind de directorul executiv, numit de către Consiliul director.

Prin modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor de drept material, instanța de fond a realizat o restrângere nepermisă a ipotezei de reglementare, ceea ce determină incidența motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs incident pârâtul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate, admiterea exceptiei tardivității acțiunii, a inadmisibilității din perspectiva procedurii derulate în baza unei cereri de acces la informații publice și a inadmisibilității acțiunii sub aspectul verificarilor repetate cu privire la situația recurentului, respectiv a înlocuirii considerentelor nelegale referitoare la asimilarea juridică a Comisiei Fulbright Romano-Americane, statutului unei asociații, în înțelesul O.G. nr. 26/2000.

În motivare, recurentul-pârât A. a arătat următoarele:

Referitor la excepția tardivității, a menționat, în esență, că prevederile O.U.G. nr. 24/2008 nu reglementează un termen expres pentru formularea actiunii în constatarea calității de colaborator al Securității, însă un astfel de termen este prevăzut de art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității din 18.12.2008 ("Regulamentul CNSAS"), respectiv 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare, iar acest Regulament este un act administrativ cu caracter normativ, în vigoare, ale cpre dispoziții sunt obligatorii.

În raport de data înregistrarii dosarului pe rolul Curții de Apel București, respectiv 26.05.2023, și data emiterii acestei Note de către Direcția investigații, respectiv 15.03.2023.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul verificărilor repetate, a arătat, în esență, că din analiza dispozițiilor legale cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, rezultă, în mod clar, că CNSAS poate proceda la o noua verificare cu privire la aceeași persoană, care anterior a mai fost supusa verificării, exclusiv în situațiile regăsite la art. 32 din Ordonanță. Or, în cauză, această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că nu este vorba de informații noi, ci de reaprecierea documentelor preexistente, care se aflau la dispoziția CNSAS în fondul arhivistic și la verificările anterioare. În urma verificărilor anterioare a fost emisă adeverința nr. x/2017 prin care s-a constatat că nu a colaborat cu Securitate. Prin urmare, în lipsa unor informații noi, CNSAS nu putea proceda la o reapreciere a documentelor aflate în fondul său arhivistic, cu consecința constatării calității sale de colaborator al Securității. Din această perspectivă a arătat că prima instanță a făcut o interpretare gresiță a dispozițiilor legale indicate.

Cât privește inadmisibilitatea acțiunii din perspectiva declansării procedurii în baza unei cereri de acces la informații publice, aparținând unei persoane fizice, a susținut că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care prevederile legale impun CNSAS doar obligația să-i informeze pe petenți, indicându-le dacă s-a constatat sau nu existența calității de colaborator sau lucrător al fostei Securități, în privința persoanei specificate în cerere, iar nu să demareze o verificare în privința persoanei specificate în cererea de solicitare a unor informații de interes public.

Cât privește inadmisibilitatea acțiunii din perspectiva neîndeplinirii cerințelor impuse de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, a menționat că înțelege să criticie doar considerentele primei instațe referitoare la asimilarea Comisiei Fulbright Româno-Americană, unei asociații în sesnul O.G. nr. 26/2000.

Astfel, a susținut că această Comisie are prin lege statut de organizație binațională, nonprofit, aflată în coordonarea Ministerului Afacerilro Externe și finanțată din fonduri comune SUA-România, care administrează schimburi educaționale și științifice între Guvernul României și Guvernul SUA, neavând niciuna dintre caracteristicile unei fundații și/sau asociații și, cu atât mai puțin, nefiind o societate comercială în care recurentul-pârât să exercite o funcție de conducere.

Pârâtul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal, menționând că funcția de director executiv al Comisiei Fulbright nu conferă CNSAS posibilitatea declanșării unei reverificări, conform art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 și, pe de altă parte, a arătat că organizația în care deținea funcția respectivă nu îndeplinea caracteristicile unei asociații, conform definiției date în acest sens de prevederile art. 4 din O.G. nr. 26/2000.

Pârâtul CNSAS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, arătând că acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității a avut ca temei dispozițiile art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, procedura fiind declanșată la cererea unei persoane îndreptățite, și nu din oficiu, iar prima instanță a reținut corect asimilarea Comisiei Fulbright Româno-Americane unei asociații, în înțelesul O.G. nr. 26/2000.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte menționează că, raportat la criticile formulate prin cele două recursuri, pentru rațiuni legate de coerența și claritatea considerentelor, analiza va începe cu recursul incident formulat de recurentul-pârât A..

Asupra recursului incident

În privința criticilor formulate cu privire la soluția pronunțată asupra excepției tardivității, Înalta Curte subliniază că acestea se circumscriu motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., analiza urmând să se facă din această perspectivă.

Înalta Curte reține că, în mod corect, prima instanță a procedat la respingerea ca neîntemeiată a excepției tardivității formulării acțiunii, având în vedere că potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, acțiunea formulată de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității este o acțiune în constatare, care poate fi introdusă oricând.

Cât privește termenul de 30 de zile prev. de art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securității, Înalta Curtea reține că aceasta este un termen de recomandare, care are scopul de a organiza la nivel intern activitatea Consiliului. Prin urmare, acest termen nu este unul imperativ, ci de recomandare, iar nerespectarea sa poate conduce eventual la atragerea răspunderii disciplinare a funcționarilor publici responsabili, în măsura în care depășirea acestuia reprezintă abatere disciplinară.

În plus, Înalta Curtea constată că termenul de 30 de zile lucrătoare calculat de la data adoptării notei de constatare a fost respectat, în condițiile în care nota nr. x/15.03.2023 a fost aprobată de Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securității, conform art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008, la data de 25.04.2023, iar acțiune a fost formulată la data de 26.05.2023.

În privința criticilor formulate cu privire la inadmisibilitatea formulării acțiunii din perspectiva: i) verificărilor repetate efectuate de CNSAS; ii) procedurii derulate în baza unei cereri de acces la informații publice, în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008; iii) neincidenței în speță a cazului prevăzut de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 analiza se va realiza prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-reclamant în susținerea prezentului demers.

Referitor la chestiunea juridică a verificărilor repetate efectuate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reține că prima instanță a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 32 O.U.G. nr. 24/2008 raportat la situația de fapt existentă în cauză. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere împrejurarea că declanșarea acestei proceduri a avut la bază cererea de verificare nr. x/15.11.2022 adresată de o persoană fizică, în considerarea funcției deținute de recurentul-pârât, în cadrul Comisiei Fulbright. Prin urmare, verificările efectuate de CNSAS în privința recurentului-pârât nu au avut la baza descoperirea unor informații noi, în sensul art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, ci cererea de verificare formulată de o persoană fizică în condițiile art. 5 rap. la art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

Față de cele mai sus expuse, Înalta Curte reține că prima instanță a soluționat în mod corect excepția de inadmisibilitate invocată de recurentul-pârât, din această perspectivă.

Referitor la chestiunea juridică a declanșării procedurii de verificare în baza unei cereri de acces la informații publice, Înalta Curte reține că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 corob. cu art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, în mod corect prima instanță a stabilit că formularea unei cereri în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 în legătură cu o persoană care ocupa una dintre demnitățile sau funcțiile menționate în mod expres de textul legal determină declanșarea de către CNSAS a procedurii de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu persoana indicată în condițiile art. 6 alin. (1) din același act normativ.

Față de cele mai sus expuse, Înalta Curte reține că prima instanță a soluționat în mod corect excepția de inadmisibilitate invocată de recurentul-pârât, din această perspectivă.

Referitor la chestiunea juridică a îndeplinirii cerințelor prev. de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că recurentul-pârât și recurentul-reclamant au formulat critici, corespunzător poziției procesuale deținute, cu privire la această chestiune litigioasă, motiv pentru care se va realiza o analiza comună a recursului principal și a recursului incident din această perspectivă.

Potrivit art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate,... au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, ….y) ... membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că verificarea de către CNSAS a calității de lucrător sau colaborator al Securității se poate face în privința persoanelor care au calitatea de membrii ai conducerii fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora.

Prin urmare, admisibilitatea procedurii de verificare presupune stabilirea pe de o parte a statutului juridic de asociație sau fundație a persoanei juridice în cadrul căreia persoana suspusă acestei proceduri își desfășoară activitatea, iar pe de altă parte stabilirea calității de membru al conducerii asociației sau fundației în privința acestei persoane.

Procedând ca verificarea statutului juridic al Comisie Fulbright în cadrul căreia recurentul-pârât ocupă funcția de director executiv, Înalta Curte constată următoarele:

În prezent, este în vigoare Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii privind schimburile educaționale și academice administrate de Comisia Fulbright româno-americană, semnat la Washington la 22 octombrie 2013, ratificat prin Legea nr. 50/2014.

Conform art. 1 lit. A) și B) din Acord A) Comisia Fulbright româno-americană este recunoscută drept o organizație binațională, nonprofit, constituită conform legislației române, al cărei scop va fi să continue facilitarea administrării și coordonării programelor de schimburi educaționale finanțate de ambele guverne. B) Scopul Comisiei este de a continua să sprijine studiile, cercetarea, instruirea și alte activități educaționale ale sau pentru cetățenii români în Statele Unite ale Americii și ale sau pentru cetățenii și resortisanții Statelor Unite ale Americii în România, precum și vizite și schimburi de studenți, stagiari, cercetători, profesori de școală, preparatori, cadre universitare, artiști și specialiști între România și Statele Unite ale Americii.

Din analiza dispozițiilor Acordului mai sus citate, rezultă că această Comisie are statutul de organizație binațională, nonprofit având ca scop facilitarea administrării și coordonării programelor de schimburi educaționale finanțate de Guvernul Statelor Unite ale Americii și de Guvernul României.

În continuare, Înalta Curte va verifica dacă această organizație binațională nonprofit se circumscrie domeniului de aplicare a O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 asociațiile și fundațiile se pot constitui de persoane fizice și juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes nepatrimonial și dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor, conform art. 8 alin. (1) din același act normativ.

Făcând aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale, Înalta Curte reține că organizația binațională nonprofit denumită Comisia Fulbright nu reprezintă o asociație sau o fundație în sensul O.G. nr. 26/2000, nefiind constituită de persoane fizice sau juridice și nefiind înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Față de cele mai sus expuse, Înalta Curte reține că această Comisiei este o entitate cu o configurație proprie, constituită în baza unui acord bilateral încheiat între Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii, care nu se circumscrie domeniului de aplicare al O.G. nr. 26/2000.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 prin raportare la dispozițiile O.G. nr. 26/2000 și ale Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii privind schimburile educaționale și academice administrate de Comisia Fulbright româno-americană, semnat la Washington la 22 octombrie 2013, ratificat prin Legea nr. 50/2014.

Având în vedere neîndeplinirea cerinței referitoare la circumscrierea entității în care recurentul-pârât ocupă funcția de director executiv în sfera de aplicare a O.G. nr. 26/2000, Înalta Curte reține că verificarea calității de membru al conducerii unei asociații sau fundații în privința acestuia a devenit inutilă, față de caracterul cumulativ al celor două cerințe prevăzute de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor impuse de art. 3 lit. y) O.U.G. nr. 24/2008, dar nu din perspectiva analizată, respectiv a funcției deținute de recurentul-pârât în cadrul Comisiei, ci din cea a stabilirii statutului juridic al Comisiei Fulbright, motiv pentru care va înlocui considerentele sentinței recurate sub acest aspect, cu propriile considerente expuse în precedent.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul reclamantului CNAS, va admite recursul incident formulat de recurentul-pârât A. în ceea ce privește considerentele referitoare la admiterea excepției de inadmisibilitate, pe care le va înlocuiește cu considerentele prezentei decizii și va menține în rest sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1868 din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident formulat de recurentul-pârât A. împotriva aceleiași sentințe în ceea ce privește considerentele referitoare la admiterea excepției de inadmisibilitate, pe care le înlocuiește cu considerentele deciziei de față.

Menține în rest sentința.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.