ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4116/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4116/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2024, la data de 11.10.2024, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Siguranță Feroviara Romana a solicitat anularea deciziei nr. 4/23.09.2024 prin care s-a respins contestația înregistrată sub nr. x/20.09.2024, admiterea contestației și să se dispună reevaluarea reclamantei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința nr. 404 din 17.03.2025, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, complet competent a soluționa cauze de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a reținut dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, conform cărora, din punctul de vedere al competenței materiale, cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar, din punctul de vedere al competenței teritoriale, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
Prin sentința nr. 1155 din data de 11 iunie 2025, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect "anulare act" în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel) și art. 10 alin. (3) din același act normativ (reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său).
Prin sentința nr. . 265 din data de 28.07. 2025, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, constatând ivit conflictul negativ de competență.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a reținut că acțiunea are ca obiect un element al raportului de muncă al unei persoane încadrate cu contract individual de muncă, respectiv obținerea calificativului "nesatisfăcător", fiind incidente prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material și teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Reținând că reclamanta, personal contractual, contestă un act emis în legătură cu raporturile sale de muncă, Înalta Curte va constata că incidente prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, conform cărora, din punctul de vedere al competenței materiale, cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar, din punctul de vedere al competenței teritoriale, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
Referitor la competența de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va constata că aceasta nu este fondată deoarece în discuție nu este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, ci este un act emis în legătură cu raporturile de muncă, exercitarea obligațiilor din contractul individual de muncă presupunând parcurgerea etapelor procedurii prevăzute de Ordinul nr. 948/2024 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea, implementarea și dezvoltarea sistemului de menținere a competențelor profesionale pentru personalul cu responsabilități în siguranța circulației din cadrul operatorilor economici care desfășoară activități specifice transportului cu metroul din România.
De altfel, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 1353/10.12.2008, în situația în care un act al autorității publice este un act administrativ, așa cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, el va putea fi atacat în fața instanței de contencios administrativ de către prefect, în situația în care consideră actul ilegal; în caz contrar, dacă actul este unul de drept civil, drept comercial sau de dreptul muncii, acesta nu va putea fi cenzurat în instanță pe calea contenciosului administrativ, ci doar în fața instanțelor cu competențe în acele materii.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Siguranță Feroviară Română și Metrorex S.A. în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.