ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4080/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a solicitat anularea hotărârii nr. 76/21.02.2024 pronunțate în dosarul nr. x/2023, de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), în termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii, fără a se depăși termenul de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, admiterea solicitărilor formulate prin petiția nr. 4296/08.06.2023, dosar CNCD nr. x/2003, constatarea faptei de discriminare, aplicarea sancțiuni corespunzătoare și publicarea în mass media dacă este cazul a rezumatului hotărârii instanței.

Prin sentința civilă nr. 430 din data de 15 octombrie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 430 din data de 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării Inspecția Judiciară a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității și nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului constatând că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a formulat nicio critică (de nelegalitate) sentinței atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce privește fondul cauzei.

Nici chiar argumentele reclamantului care arată că "instanța nu a luat în considerare proba cu martori ...", "... instanț a luat în mod evident părtinitor numai susținerile CNCD și ANCOM…." nu se pot constituie într-o veritabilă critică susceptibilă a fi încadrată într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Față de toate acestea, Înalta Curte arată că reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimatul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 430 din data de 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.