Decizia nr. 4031/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 468/2025 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 24.03.2025 reclamantul A., în contradictoriu cu Consiliul Baroului București, în nume propriu și ca reprezentant al Baroului București, Uniunea Națională a Barourilor din România, în nume propriu și ca reprezentant al Comisiei Permanente a UNBR si Comisiei Naționale de Examen a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună obligarea U.N.B.R. să permită reclamantului susținerea examenului național pentru primirea în profesia de avocat, organizat de către U.N.B.R. la data de 06.04.2025, emițând în timp util legitimația de examen.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 468 din 27 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamantul A. și a obligat pârâtul UNBR să permită susținerea examenului național pentru primirea în profesia de avocat organizat de către UNBR la data de 06.04.2025, emițând în timp util legitimația de examen.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 468/2025 din 27 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Baroul București și Consiliul Baroului București, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând instanței casarea hotărârii sub aspectul constatării lipsei calității procesuale pasive a recurenților prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la prevederile strict limitative ale Regulamentului de examen care nu conferă atribuții recurenților în sensul celor solicitate de reclamant și sub aspectul neîndeplinirii condițiilor legale privind pronunțarea unei ordonanțe președințiale. În motivare, a susținut în esență că vis-a-vis de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul solicită exclusiv ca UNBR să îndeplinească o anumită activitate, iar potrivit Legii nr. 51/1995, Consiliul Baroului București și/sau Baroul București au atribuții limitate, de fapt inexistente față de pretențiile reclamantului. A arătat că solicitarea reclamantului a vizat strict primirea acestuia la examenul de primire în profesia de avocat sesiunea aprilie 2025 și nu anularea actului emis de UNBR, iar singura entitate care ar avea o astfel de calitate procesuală pasivă este UNBR. A mai învederat că Baroul București sau Consiliul Baroului București nu este o persoană de drept adminstrativ care să poată pune în executare o hotărâre în sensul celor solicitate de reclamant, întrucât nu are atribuții legale în acest sens, astfel că soluția instanței este nelegală. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut că soluția instanței de fond este nelegală, nefiind îndeplinite condițiile legale privind ordonanța președințială, pe larg indicate în cuprinsul întâmpinării formulate în cadrul dosarului de la fond - secțiunea III paragraf 40-71. Solicită instanței să constate că argumentele arătate în întâmpinare fac corp comun cu cererea de recurs. Totodată, au mai susținut că deși efectul practic al acestui recurs nu există întrucât sentința de fond și-a produs efectele juridice integral, reclamantul participând la examen, apreciază că instanța de control judiciar trebuie să analizeze justețea și legalitatea considerentelor sentinței de fond.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes în formularea recursului, respingerea motivului de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a recurenților și constatarea nulității recursului în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor legale privind pronunțarea unei ordonanțe președințiale. Recurenții-pârâți au depus note scrise și răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Interesul, ca folos practic imediat pe care partea trebuie să îl demonstreze pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, trebuie să existe pe tot parcursul procesului, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună obligarea U.N.B.R. să permită acestuia susținerea examenului național pentru primirea în profesia de avocat, organizat de către U.N.B.R. la data de 06.04.2025, emițând în timp util legitimația de examen. Înalta Curte constată că instanța de fond a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, iar reclamantul A. a participat la examenul pentru primirea în profesia de avocat, organizat la data de 06.04.2025. Astfel fiind, recurenții-pârâți nu justifică interesul în calea de atac exercitată, iar soluționarea pe fond a cererii de recurs nu este de natură a aduce un beneficiu concret recurenților. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinită nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Cu privire la excepția tardivității formulării recursului invocată în ședință publică de către intimatul-reclamant, Înalta Curte reține că acesta a fost formulat înăuntrul celor 5 zile care curg de la pronunțarea sentinței recurate nr. 468 din 27 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respectiv la data de 31.03.2025. Față de soluția ce se preconizează, instanța de control judiciar nu va mai analiza excepția tardivității recursului, excepția nulității recursului și excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată și nici criticile recurenților - pârâți referitoare la nelegalitatea hotărârii de fond, reținând că lipsa interesului înseamnă a priva recurentul de posibilitatea de a supune controlului judecătoresc soluția pronunțată de instanța de primă jurisdicție.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Reținând incidența în cauză a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., conform cărora titularul căii de atac a recursului poate susține demersul său numai dacă subzistă un interes determinat, legitim, personal, născut și actual, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat și art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.