ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă la data de 26.02.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 682 emisă la data de 29.11.2023 de pârâta Comisia Centrală de Expertiza medico-legală din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Prin sentința nr. 1139 din data de 12 septembrie 2024 Tribunalul Vaslui, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a M.A.I. în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 36, art. 99 alin. (2) și art. 102 din Legea nr. 223/2015, pe care le-a aplicat, prin analogie și contestației formulate împotriva deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate emise în temeiul Legii nr. 223/2015, competența revenind instanței în a cărei rază teritorială își are sediul intimata Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul M.A.I., respectiv Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința nr. 532 din data de 5 februarie 2025 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, declinând competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Comisia centrală de expertiza medico-militară, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că decizia contestată nu are natura juridică a unui act emis în baza raporturilor de muncă dintre reclamant și angajatorul acesteia, acțiunea formulată neavând, în consecință, natura unui litigiu de muncă conform art. 266 din Codul muncii. Chiar și în măsura în care s-ar aprecia că actul contestat are natura unui act emis în baza raporturilor de muncă, acesta privește raporturile de serviciu ale funcționarului public (în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, polițistul fiind funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.)

Pe de altă parte, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 nefiind contestată vreo decizie de pensie, iar Legea nr. 223/2015 nu face trimitere la Legea nr. 263/2010 contrar celor reținute în sentința Tribunalului Vaslui de declinare a competenței.

Așadar, s-a apreciat că litigiul dedus judecății vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, iar competența materială se stabilește după poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din punct de vedere teritorial fiind aplicabile prevederile alin. (3) al aceluiași art. 10.

Prin sentința nr. 108 din data de 29 aprilie 2025 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Iași, excepție invocată din oficiu de instanță, a declinate în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă (complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale) competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicala - Comisia centrala de expertiza medico - militară a M.A.I., în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunând în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 223/2015, incluse în cap. II, secțiunea a 2-a din lege, care reglementează pensia de invaliditate, art. 17 alin. (1) lit. b), art. 18 alin. (1) lit. b), art. 32 și următoarele din Legea nr. 223/2015, rezultă că litigiile în care se contestă deciziile medicale asupra capacității de muncă sunt litigii de litigii de muncă și asigurări sociale, iar nu de contencios administrativ. Decizia medicală asupra capacității de muncă este un act reglementat de legislația din domeniul pensiilor. Decizia medicală privind evaluarea capacității de muncă emisă în baza H.G. nr. 56/2012 prin care polițiștii sunt clasați apt limitat pentru serviciul în poliție este un act necesar pentru obținerea dreptului la pensie de serviciu anticipată sau pensie de serviciu anticipată parțială. Rezultă că încadrarea într-un grad de invaliditate reprezintă o etapă în procedura stabilirii pensiei militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.

Având în vedere dispozițiile art. 100 din Legea nr. 223/2015, art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, prezenta cauză trebuie soluționată în primă instanță de tribunal, de un complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, iar din punct de vedere teritorial, date fiind și dispozițiile art. 111 C. proc. civ., s-a constatat că reclamantul a înțeles să sesizeze instanța de la domiciliul său.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat anularea Deciziei Comisiei centrale de expertiză medico-legală din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin care a fost avizată negativ Decizia A 3287/20 din 12.10.2023 a Comisiei de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul miliar de urgență "Dr. Aristide Serfioti" Galați și s-a stabilit că reclamantul este "apt limitat" pentru îndeplinirea serviciului în poliție, ca urmare a stabilirii unei deficiențe funcționale ușoare/incapacități adaptive de 25%.

Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 223/2015, reglementează procedura de evaluare a capacității de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, alin. (8) al textului de lege menționat stabilind că "Deciziile comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, prevăzute la alin. (7), date în soluționarea contestațiilor, pot fi atacate la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile de la comunicare."

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului "Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului", iar potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Raportând contextul factual al cauzei la textele de lege anterior citate, Înalta Curte constată că reclamantul, ofițer de poliție, are calitatea de funcționar public cu statut special, iar actul administrativ contestat privește raportul său de serviciu, respectiv aptitudinea de a mai îndeplini serviciul în poliție ca urmare a constatării unei capacități fizice limitate pe motive de ordin medical. Prin urmare, prezentul litigiu se supune, din punct de vedere al competenței instanței de judecată, prevederilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care stabilesc competența materială de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale Codului administrativ, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare și neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

Înalta Curte reține și faptul că reclamantul are domiciliul în municipiul Vaslui, în circumscripția teritorială a Tribunalului Vaslui, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 statuează că reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă, complet specializat contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală, Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I., în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă, complet specializat contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2025.