ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3396/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 11.09.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Consiliul Local Sector 2 Municipiul București - Comisia evaluare persoane cu handicap - Biroul Secretariat al Comisiei de evaluare persoane adulte cu dizabilități (B.S.C.E.P.A.D.), B., Ministerul Afacerilor Interne România, C., Institutul Pasteur S.A., Spital Alexandru Obregia București, Ambasada Turcia București, Ambasada Italia București, Ministerul Afacerilor Interne Italia, Ambasada Siria București, Ambasada Republica Irlanda București, Ambasada Islanda București, Ambasada Iran București, Ambasada Rusia București, Ambasada Anglia București, Ambasada Statele Unite America București, Ambasada Israel București-mossas, Ambasada Palestinei București și Ambasada Egipt București, anularea certificatului de handicap nr. x/2015, emis de Consiliul Local Sector 2 Municipiul București - Comisia de evaluare persoane cu handicap Sector 2 București. În drept, reclamantul nu a invocat nicio dispoziție legală.

Prin încheierea de ședință din data de 26.10.2023, instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., indicând calea de atac a dreptului de a formula reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare pentru reclamant, cererea urmând a se depune la Tribunalul București, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 373 din 05 martie 2024 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023 la data de 26.10.2023.

Pentru a decide astfel, instanța a aplicat dispozițiile art. 457 C. proc. civ., reținând că încheierea de anulare a unei cereri de chemare în judecată conform art. 200 C. proc. civ., nu poate fi atacată decât cu cerere de reexaminare, mențiune cuprinsă în dispozitivul încheierii recurate.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel a declarat recurs recurentul A., fără ca acesta să motiveze în fapt și în drept calea de atac promovată.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu în ședința publică din data de 12 iunie 2025, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituția României, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă, așadar, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu reglementează o astfel de posibilitate, respectiv o cale de atac neprevăzută de lege, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În prezenta cauză, recurentul A. a declarat recurs împotriva unei decizii prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibil a recursului declarat împotriva încheierii din data de 26.10.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, dispozitivul acestei decizii conținând și mențiunea că hotărârea este definitivă.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curții de apel nu poate face obiectul unui alt recurs, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibil recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 05 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2025.