Decizia nr. 2881/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 222 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 7 septembrie 2023, reclamantul A. a solicitat anularea certificatului de handicap nr. x/2015 emis de Consiliul Local Sector 2 al Municipiului București.

Hotărârea pronunțată de tribunal Prin încheierea din 19 septembrie 2023, Tribunalul București – secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 222R din 20 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii din 19 septembrie 2023 pronunțate de Tribunalul București – secția a IV-a civilă.

Calea de atac declarată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 222R din 20 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A..

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în temeiul art. 457 din C. proc. civ. și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul formulat de recurentul-reclamant A. în raport cu excepția inadmisibilității, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente de drept: Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Drept urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condițiile legii. Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, "sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei". Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză are ca obiect decizia civilă nr. 222R din 20 martie 2024, prin care curtea de apel a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii din 19 septembrie 2023, pronunțate de Tribunalul București – secția a IV-a civilă. Față de prevederile legale enunțate, se constată că decizia recurată este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, întrucât este pronunțată în soluționarea unui recurs, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.