ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3235/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

I. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial la data de 12.08.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, B. - UM 01714 Pitești și UM 02630 București suspendarea executării Ordinului șefului UM 02630 București nr. DGPO 59/30.06.2021 - ordin de numire în funcția de șef al secției 1 la UM 01714 Pitești a numitului B., anularea Ordinului șefului UM 02630 București nr. DGPO 59/30.06.2021 - ordin de numire în funcția de șef al secției 1 la UM 01714 Pitești a numitului B.; repunerea părților în situația anterioară, adică repunerea în funcția deținută anterior de către numitul B., cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea formulată la data de 24.08.2021, reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecata în contradictoriu cu numitul B..

B. a formulat întâmpinare la 9.09.2021 solicitând respingerea cererii și invocând excepția necompetenței materiale și teritoriale, lipsa calității procesuale pasive, lipsa de interes a reclamantului, excepția inadmisibilității, excepția de netimbrare .

Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, la data de 22.09.2021, pentru UM 02630 București, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii.

Pe cale de excepție, pârâtul a invocat necompetența materială a Tribunalului București, excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile, precum și excepția lipsei de interes în formularea cererii.

S-a susținut că, față de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel Pitești.

La data de 18.11.2021, reclamantul a depus cerere modificatoare solicitând, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, UM 02630 București și UM 01714 Pitești, și anularea actului administrativ transmis cu T.D.-ul nr. RS-1410/15.06.2021 al secretarului comisiei de selecție al UM 02630 București, prin care Comisia a vizat favorabil înscrierea la concurs a numitului B.; anularea punctului 6 din capitolul I al actului administrativ Ordinul de zi pe unitate nr. 115/16.06.2021 al UM 01714 Pitești, prin care s-a nominalizat Comisia pentru desfășurarea interviului, precum și anularea Hotărârii nr. 7/23.06.2021 a comisiei de selecție UM 02630 București prin care numitul B. a fost ierarhizat și a fost selecționat pentru încadrarea funcției de șef al secției 1 la UM 01714 Pitești.

Prin sentința civilă nr. 7328/24.11.2021, Tribunalul București a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că reclamantul A. are calitatea de cadru militar în activitate încadrat la UM 01714 Pitești, iar obiectul cauzei privește raportul său de muncă și evoluția carierei profesionale. Astfel, s-a constatat că litigiul de față privește raportul de muncă al reclamantului ce are calitatea de militar, situație în care incidente în cauză sunt dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. Tribunalul a reținut, prin urmare, că într-adevăr, militarii sunt o categorie distinctă, cu un statut special reglementat prin dispozițiile Legii nr. 80/1998, dar care nu sunt asimilați funcționarilor publici pentru a se putea reține că raportul juridic dedus judecății derivă dintr-unul de serviciu în sensul prevederilor O.U.G. nr. 57/2019.

Urmare a acestei soluții cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 12.08.2021, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2387/5.05.2022 s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă - Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, reținând că instanța a avut în vedere temeiul de drept indicat de reclamant în cuprinsul cererii (dispozițiile O.G. nr. 57/2019, Legea nr. 554/2004 și ordinele și dispozițiile interne) precum și împrejurarea că militarii, cadre permanente, nu sunt salariați și deci nu intră sub incidenta Codului muncii, decât dacă Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare sau Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată - în această ordine - nu dispune altfel, situație neîntâlnită în cazul de față.

Cauza a fost înregistrată rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal la data de 12.08.2022 sub nr. x/2021*.

La termenul de judecată din data de 29.09.2022, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Tribunalului Argeș, secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale prin întâmpinarea depusă în dosarul Tribunalului București, fila x și, totodată, a invocat din oficiu excepția de necompetență funcțională a secției civile - Complet specializat contencios administrativ și fiscal prin raportare la dispozițiile art. 382 lit. h) din Codul administrativ și în raport de calitatea de militar a reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 711/5.10.2022, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. a) rap.la art. 1 din același act normativ, cu argumentarea că, în raport de rangul autorității emitente a actului, competența aparține curții de apel, ordinul de numire, contestat prin cererea inițială, fiind emis de o autoritate militară cu rang de structură centrală potrivit art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 346/2006.

Sub aspectul competenței teritoriale, față de art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că reclamantul domiciliază în raza Curții de Apel Pitești.

Astfel învestită, Curtea a constatat că cererea vizează contestarea Ordinului Șefului UM 02630 București nr. DGPO 59/30.06.2021 și repunerea părților în situația anterioară, prin precizarea trimisă instanței la 23.08.2021 reclamantul arătând că înțelege să se judece și în contradictoriu cu UM 01714 Pitești, iar prin modificarea cererii depusă la 17.11.2021 adăugând trei capete de cerere privind anularea actului nr. RS 1410/15.06.2021, a pct. 6 Cap. I din Ordinul nr. 115/2021 al UM 01714 Pitești și a Hotărârii nr. 7/23.06.2021 a UM 02630 București.

Cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale O.U.G. nr. 57/2019.

La termenul de judecată din 15.12.2022 curtea a pus în discuție cadrul procesual subiectiv, față de natura pricinii și de obiectul cererii, iar față de punctul 2 al cererii precizatoare aflate la fila x verso din dosarul Tribunalului București, în cadrul căruia se solicită anularea punctului 6 din capitolul I al Ordinului de zi pe unitate nr. 115/16.06.2021 al Unității Militare 01714 Pitești, prin care s-a nominalizat comisia pentru desfășurarea interviului și a constatat că se impune extinderea cadrului procesual subiectiv pasiv cu această unitate militară emitentă a actului atacat, raportat la prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Totodată, în ceea ce privește cererea de renunțare la judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul B., aflată la dosarul Tribunalului București, Curtea a constatat că, din perspectiva art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., față de specificul raportului juridic administrativ, această persoană trebuie să participe în procedură, fiind persoana la care se referă ordinul atacat prin capătul principal de cerere, astfel că nu a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu B..

Curtea a constatat că în cauză a fost invocată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția lipsei de interes.

La termenul de judecată din 15.12.2022 curtea a pus în discuție cadrul procesual subiectiv, față de natura pricinii și de obiectul cererii, iar față de punctul 2 al cererii precizatoare aflate la fila x verso din dosarul Tribunalului București, în cadrul căruia se solicită anularea punctului 6 din capitolul I al Ordinului de zi pe unitate nr. 115/16.06.2021 al Unității Militare 01714 Pitești, prin care s-a nominalizat comisia pentru desfășurarea interviului, Curtea a constatat că se impune extinderea cadrului procesual subiectiv pasiv cu această unitate militară emitentă a actului atacat, raportat la prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 5/F-CONT din 12 ianuarie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei procedurii prealabile.

Totodată, a respins, ca neîntemeiate, cererea de suspendare și cererea de anulare, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, UM 02630 București, B. și Unitatea Militară 01714 Pitești.

III. Recursurile formulate în cauză. Apărările părților în recurs

Recursul principal

La data de 15 februarie 2023 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 decembrie 2022 și a sentinței nr. 5/F-CONT din 12 ianuarie 2023 ale Curții de Apel Pitești, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea în totalitate a încheierii de ședință și casarea în parte a Sentinței sub aspectul respingerii de către instanța de fond a cererii de chemare în judecată formulată de recurentul-reclamant și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, acest recurent a susținut, în esență, că, prin încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2022, instanța de fond a respins în mod nelegal cererea recurentului-reclamant de renunțare la judecată față de recurentul-pârât B., fiind încălcate dispozițiile art. 9 din C. proc. civ., în sensul că nu a dat relevanță principiului disponibilității acțiunii civile. De asemenea, a susținut că instanța de fond s-a raportat, în mod nelegal, la art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, acest aspect vizând introducerea în cauză și a altor persoane, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a invocat acest aspect.

În ceea ce privește criticile aduse sentinței atacate se arată că prima instanță nu a ținut cont de faptul că tematica concursului trebuia elaborată de către eșalonul superior al unității unde avea loc concursul.

Din datele cunoscute până acum nu există un document care să ateste că eșalonul superior a stabilit tematica concursului pentru luna iunie 2021. Astfel, chiar dacă s-a realizat o analogie între concursul din luna iunie 2021 și cel din aprilie 2021, arată că acest lucru nu prezintă relevanță decât sub aspectul procedurii de derulare a concursului din luna iunie 2021. Din această perspectivă, arată că nu există o tematică elaborată de eșalonul superior pentru concursul de iunie 2021. Totodată, afirmă că la baza acestui concurs a fost tematica întocmită de către unul dintre candidați, B..

Se susține în continuare că, în ceea ce privește compunerea membrilor comisiei de interviu, membrii comisiei de interviu nu au avut nivelul funcției scoase la concurs, respectiv șef de secție. Ei au avut funcții inferioare acesteia, aceștia fiind la eșalonul superior.

În conformitate Ordinele M.S. 116/4.10.2016 și M.S. 140/8.11.2017, membrii comisiei de interviu trebuiau să aibă o încadrare cel puțin la nivelul funcției de șef secție, și nu inferioară acestei funcții, indiferent de eșalon. Din această perspectivă precizează că comisia a fost alcătuită în mod nelegal.

O altă critică de nelegalitate vizează aprecierea de serviciu a recurentului-pârât B..

Documentul privind aprecierea de serviciu a recurentului-pârât a fost folosit la desfășurarea concursului din luna iunie 2021. În continuare, arată că persoana care a întocmit aprecierea de serviciu, respectiv domnul colonel C. nu era competent întrucât structurile unde erau încadrați recurentul-reclamant și recurentul-pârât nu erau în subordinea acestuia, chiar dacă era șeful de stat major. Astfel, nu putea să realizeze această procedură de serviciu, nefiind incidentă nici ipoteza unei delegări în acest sens.

Se susține în continuare faptul că responsabilitatea desemnării delegării Col. C. a responsabilității de evaluator inițiator pentru întocmirea aprecierii de serviciu pe anul 2020 a Lt. col. B. și coordonării activității secției 1 din UM 01714 Pitești revenea comandantului unității. Acesta trebuia să ordone înscrierea în ordinul de zi pe unitate. Afirmă că nu a primit ordin în acest sens.

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (5) din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 38 din 15 martie 2016, comandantul este obligat să controleze modul de executare a ordinelor, el poartă răspunderea pentru legalitatea și urmările ordinelor date.

În fine, instanța de fond a reținut în mod greșit că, "Pe de altă parte, reclamantul consideră că aprecierile de serviciu pentru anul 2020 trebuiau întocmite de către comandantul unității în calitate de evaluator unic, iar din fișa de apreciere de serviciu de la filele x la 95 rezultă semnarea acestora de către comandant Ia 19.01.2021".

Faptul că acesta este menționat ca evaluator decident, iar nu și ca evaluator inițiator, nu poate fi susținut față de dispozițiile Metodologiei, Ordinul M nr. 122/2014, în contextul în care se prevede posibilitatea delegării în schema de apreciere de serviciu a acestei atribuții."(pag. 13 alin. (8) din sentință).

Recursul incident

Intimat-pârât B. a depus întâmpinare și recurs incident, solicitând, în ceea ce privește recursul principal, prin întâmpinare, respingerea acestuia ca nefondat, iar, pe recursul incident a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii sau admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, față de împrejurarea că nu a fost respectată procedura plângerii prealabile.

Precizează că Ordinul de numire în funcție al recurentului-pârât a fost emis la data de 30 iunie 2021, iar raportul întocmit de recurentul-reclamant prin care înțelegea să conteste ordinul respectiv a fost întocmit la data de 17 iunie 2021. Astfel, Ordinul de numire a fost eliberat ulterior situației înainte de către recurentul-reclamant prin raportul respectiv.

În ceea ce privește recursul exercitat de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că acesta vizează soluția primei instanțe referitoare la excepțiile invocate prin întâmpinare la fondul cauzei.

Mai exact, recurentul-pârât a criticat faptul că a invocat excepția lipsei de interes, întrucât reclamantul a participat la concursul organizat în vederea ocupării funcției de Șef secție 1 Resurse Umane din cadrul UM 01714 Pitești, fiind planificat la interviu la 17.06.2021, fără a se prezenta, rezultând astfel pierderea calității de candidat și pierderea vocației de a mai formula orice fel de obiecțiuni.

De altfel, chiar recurentul reclamant a recunoscut că nu a participat la proba interviului, astfel că instanța de fond a încălcat prevederile art. 31 alin. (1) lit. d) raportat la art. 33 din C. proc. civ.

A mai susținut că recurentul-reclamant nu a dovedit că a îndeplinit procedura prealabilă în cauză că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, a solicitat anularea Ordinului autorității emitente.

Față de acestea a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni.

Apărările părților în recurs

Recurenții au formulat întâmpinări, la recursurile declarate în cauză fiind invocate excepții, iar recurentul-reclamant, prin email, a depus răspuns la întâmpinare.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și pentru Unitatea Militară 02630 București și Unitatea Militară 01714 Pitești, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de reclamantul A. ca nefondat și admiterea recursului incident formulat de pârâtul B..

Recurentul-reclamant A. a formulat răspunsuri la întâmpinările comunicate și întâmpinare la recursul incident.

La data de 4 martie 2024, recurentul-reclamant A. a depus note scrise și o solicitare în sensul depunerii de către intimații-pârâți a unor documente clasificate. De asemenea, acesta a solicitat ca prezentul dosar să fie confidențial.

Pentru termenul de judecată din data de 6 martie 2024, recurentul-reclamant A. a depus note de ședință prin care a învederat că recurentul -pârât B. este parte în dosarul penal nr. x/2019, aflat pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Înalta Curte, a respins excepția nulității recursului principal, invocată de recurentul-pârât prin întâmpinare, cu motivarea că criticile formulate se circumscriu motivului de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, a constatat că, prin întâmpinare, recurentul-pârât a invocat și excepția lipsei de interes a recursului principal, sens in acre a apreciat că aceasta reprezintă o apărare de fond, fiind în strânsă legătură cu critica formulată prin recursul incident asupra soluției pronunțate în privința excepției lipsei de interes.

Înalta Curte a pus în discuția părților cererea de probatorii formulată de recurentul-reclamant prin notele scrise, în fapt o reiterare a cererii de probatorii din cererea de recurs și răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.

Asupra probei cu înscrisuri solicitată, Înalta Curte a încuviințat proba cu înscrisuri noi, solicitate de recurentul -reclamant, pentru justa soluționare a cauzei și a pus în vedere intimatului-pârât să depună înscrisurile solicitate cu privire la momentul elaborării tematicii și bibliografiei de concurs, în măsura în care nu se află printre cele care urmează a fi înaintate de către instanța de fond. S-a solicitat înaintarea de către Compartimentul Documente Clasificate al Înaltei Curți de Casație și Justiție a înscrisurilor cu caracter clasificat de către Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La data de 12 iunie 2024, recurentul-reclamant A. a depus la dosar o cerere prin care solicită completarea încheierii din data de 6 martie 2024 și o cerere de suplimentare probatoriu, cereri pe care Înalta Curte le-a respins, având în vedere că documentele depuse la compartimentul informații clasificate din cadrul ICCJ sunt suficiente pentru soluționarea cauzei și fac referire la aspectele privind tematica și bibliografia, inclusiv la modalitatea de redactare și aprobare în legătură cu concursul din luna iunie 2021.

IV. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând recursurile prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor for mulate și a exigențelor stabilite prin art. 488 din C. proc. civ., și ținând seama de prevederile art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Având în vedere că pe calea recursului incident formulat de pârâtul B. este criticată soluția de respingere a excepțiilor procesuale invocate de acest pârât și, în același timp, ținând seama de faptul că, în spiritul prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora este necesar a fi examinate cu prioritate excepțiile procesuale invocate în cauză, Înalta Curte apreciază ca oportun a analiza mai întâi recursul incident.

Astfel fiind, cu privire la acesta sunt de avut în vedere, prin raportare la motivele care îl susțin, următoarele:

Cu privire la motivul de recurs privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, aceasta vizează inadmisibilitatea acțiunii argumentată pe neparcurgerea de către recurentul-reclamant a procedurii prealabile fiind de părere că, deși reclamantul a arătat, prin răspunsul, la întâmpinare că, prin raportul x/17.06.2021, a înțeles să conteste și acest ordin, dar și întreaga procedură de numire în funcție, inclusiv Ordinul nr. DGP 059/30.06.2021, acest ordin a fost însă emis după data emiterii raportului, astfel că nu se poate aprecia ca fiind îndeplinită procedura prealabilă.

Astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, instanța de fond a reținut, în raport de susținerile pârâtului, că ținând seama de natura și nivelul de clasificare al actului și, constatând că s-a contestat întreaga procedură, finalizată cu Ordinul nr. 59/2021, a respins excepția lipsei procedurii prealabile.

Ca atare, în ce privește lipsa procedurii prealabile, în mod corect judecătorul fondului a respins-o, în contextul în care reclamantul a întocmit raportul nr. x/17.06.2021 în care a relevat punctul său de vedere cu privire la legalitatea actelor de constituire a comisiei de selecție și la valabilitatea aprecierii de serviciu pentru anul 2020 a contracandidatului, primind răspunsul nr. x/8.07.2021, astfel că acesta a înțeles să conteste acte din procedura de concurs.

Cu privire la motivul de recurs care vizează lipsa de interes în promovarea acțiunii reclamantului, argumentată pe aspectul că reclamantul nu a participat la proba interviului, astfel că nu justifică un interes în a anula ordinul de numire a unei persoane ce a participat la concurs și nici în formularea prezentei acțiuni, prin raportate la art. 33 C. proc. civ.:

Nefondată este și această critică, întrucât din examinarea argumentației la care instanța de fond s-a oprit rezultă cu îndestulătoare claritate că soluția de respingere a excepției lipsei de interes are o susținere juridică suficient de amplă și clară.

S-a arătat în considerentele sentinței rațiunile pentru care nici lipsa de interes a reclamantului în formularea acestei acțiuni, motivată prin raportare la dispozițiile art. 33 din C. proc. civ. și reiterată prin motivele de recurs nu poate fi reținută câtă vreme reclamantul a contestat în justiție actul vătămător al intereselor sale patrimoniale și împotriva căruia legea recunoaște un drept de contestație administrativă.

Ceea ce instanța de fond a socotit însă determinant a fost faptul că reclamantul urmărește desființarea ordinului de numire a altei persoane pe funcția pentru care a candidat, cu consecința vacantării postului, respectiv a reorganizării unui concurs sau a ocupării acestuia prin delegare de către reclamant.

Înalta Curte achiesează, așadar, la raționamentul pe care instanța de fond l-a expus în considerentele hotărârii sale, sens în care va respinge recursul incident formulat de recurentul-pârât B. împotriva sentinței nr. 5/F-CONT din 12 ianuarie 2023 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Recursul principal

În drept, potrivit dispozițiilor art. 483 și urm. C. proc. civ., recursul reprezintă calea extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile interesate pot solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunțată de către instanța de fond sau de instanța de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Recursul nu presupune însă examinarea cauzei sub toate aspectele, ci, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv a concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

În consecință, părților nu le este permis, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, să pretindă instanței de recurs reevaluarea probatoriilor și stabilirea unei situații de fapt diferite de cea stabilită de judecătorii fondului, întrucât o astfel de chestiune excedează controlului care poate fi exercitat de această instanță.

Așa fiind, instanța de recurs are a răspunde doar criticilor de nelegalitate, nu și criticilor de netemeinicie (prin care partea recurentă pretinde greșita stabilire a circumstanțelor de fapt ale cauzei, rezultat al aprecierii eronate a probatoriilor administrate de părți), întrucât stabilirea situației de fapt este atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Este de avut în vedere, în prezentul proces că, așa cum bine a observat instanța de fond, în cauza dedusă judecății, nemulțumirea reclamantului vizează, pe de o parte, modalitatea de desemnare a comisiei de concurs, iar, pe de altă parte, utilizarea unor documente referitoare la aprecierea activității pentru anul 2020, pentru contracandidat, care ar fi nelegale. Totodată, au fost susținute și aspecte referitoare la modul de întocmire a documentelor necesare pentru susținerea probei de concurs, în speță tematica și bibliografia, față de care s-ar identifica o situație de incompatibilitate sau conflict de interese.

Prin cererea adițională reclamantul a solicitat anularea actelor privind avizarea înscrierii la concurs a contracandidatului, nominalizarea comisiei pentru interviu și selecționarea contracandidatului pentru încadrarea în funcția de Șef al secției 1 la UM 01714 Pitești, se referă la acte întocmite în aceeași procedură de concurs, contestată de către reclamant, pentru aceleași motive prezentate în cererea inițială de învestire a instanței, detaliate în cererea depusă la 17.11.2021.

Motivele de nelegalitate invocate față de încheierea de ședință din 15 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești vizează, în esență, respingerea cererii formulate recurentului-reclamant de renunțare la judecată față de recurentul-pârât B..

S-a susținut, încălcarea dispozițiile art. 9 din C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a dat relevanță principiului disponibilității acțiunii civile, astfel că ar fin sens in care ar fi incidente.

Recurentul susține incidența în speță a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., afirmând că încheierea instanței de fond este casabilă, întrucât instanța de fond s-a raportat, în mod nelegal, la art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, acest aspect vizând introducerea în cauză și a altor persoane, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a invocat acest aspect.

Nu sunt reliefate în considerentele încheierii aspecte care să ar rezulta temeinicia criticilor expuse, astfel că din acest punct de vedere nu se poate reține o încălcare a prevederilor art. 9 din C. proc. civ.

Curtea a reținut că, în ceea ce privește cererea de renunțare la judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul B., fără a analiza momentul procesual la care aceasta a fost formulată și acordul părții adverse, din perspectiva art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., față de specificul raportului juridic administrativ, această persoană trebuie să participe în procedură, fiind persoana la care se referă ordinul atacat prin capătul principal de cerere, astfel că nu a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu B..

Nelegalitatea săvârșită de instanța de fond, în opinia recurentului-reclamant, nu poate fi reținută, Înalta Curte constatând că instanța de fond a dispus, în mod legal, respingerea cererii de renunțare la judecată formulată în raport cu pârâtul B., aplicând în mod corect prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., concluzionând că "această persoană trebuie să participe în procedură, fiind persoana la care se referă ordinul atacat prin capătul principal de cerere (...) '

Așadar, introducerea forțată a terților în procesul civil din oficiu poate fi privită ca o aplicare a principiului rolului activ al judecătorului, art. 22 alin. (3) C. proc. civ. reglementând posibilitatea judecătorului de a dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii.

În acest sens, asistăm la o estompare a principiul disponibilității părților, enunțat în art. 9 C. proc. civ., potrivit cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. În doctrină, s-a afirmat însă că, privitor la alin. (1) al art. 78 C. proc. civ., nu principiul rolului activ al judecătorului este cel incident - judecătorul este obligat a aplica legea, fără a avea o așa-zisă putere discreționară, de apreciere, pentru a introduce din oficiu terți în proces. În ipotezele reglementate de dispozițiile art. 78 alin. (1) C. proc. civ., instanța are obligația, iar nu facultatea de a dezvolta cadrul procesual, chiar în ipoteza existenței unei opoziții din partea părților.

Cât privește normele de drept material a căror incidență a fost invocată sau, dimpotrivă, a fost contestată, de reclamantul din prezentul litigiu împotriva sentinței Curții de Apel Pitești se impun a fi evidențiate următoarele aspecte:

Statuarea de către instanța de recurs asupra modului în care legea a fost aplicată raportului juridic dedus judecății se realizează în raport de situația de fapt stabilită de către instanța de fond pe baza probatoriilor administrate de părți sau, după caz, de instanța de judecată, din oficiu, și, respectiv, de interpretarea dată de instanța de fond normelor de drept apreciate a fi incidente raportului juridic dedus judecății, astfel cum aceste aspecte rezultă din considerentele hotărârii recurate.

Aceasta în condițiile în care, din dezvoltarea motivelor de recurs, nu reiese cu claritate care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate eronat de instanța de fond și în ce constă această aplicare eronată a normelor legale, ci sunt formulate critici referitoare la aprecierea probatoriului de instanță, precum și aspecte legate de situația de fapt reținută.

În ce privește criticile referitoare întocmirea bibliografiei și a tematicii de concurs.

Așa cum s-a menționat mai-sus, recurentul-reclamant a făcut trimitere la două concursuri desfășurate în anul 2021. Primul concurs desfășurat în luna aprilie 2021 a fost anulat, iar ordinul a cărui suspendare și anulare se solicită vizează doar concursul desfășurat în luna iunie 2021.

În cursul lunii aprilie 2021 s-a desfășurat ședința Comisiei de selecție pentru încadrarea funcțiilor vacante din cadrul U.M. 02630 București și al structurilor subordonate, în urma căreia șeful U.M. 02630 București a comunicat U.M. 01714 Pitești, prin Terminalul la distanță (TD) nr. Re-RS309/30.03.2021, Planul calendar de desfășurare a activităților de ierarhizare și selecție pentru încadrarea unor funcții vacante.

Astfel, U.M. 01714 Pitești a transmis către secretariatul tehnic al Comisiei de selecție constituit la nivelul U.M. 02630 București tematica și bibliografia pentru interviurile organizate în vederea încadrării unor funcții vacante, printre care se regăsea și funcția de șef secție I (Resurse Umane) din cadrul U.M. Ol 714 Pitești, la data de 31.03.2021.

Tematica și bibliografia pentru funcțiile vacante din cadrul U.M. 01714 Pitești au fost aprobate de comandantul U.M. 01714 Pitești, iar integrarea și tehnoredactarea documentului au fost efectuate de lt.col. B., în calitate de șef al secției I din cadrul U.M. Ol 714 Pitești (persoană împuternicită să asigure funcția în perioada 01.12.2020-31.05.2021).

Atât, recurentul-reclamant cât și recurentul -pârât B. au depus rapoarte personale pentru a candida pe funcția vacantă de șef al secției 1, amândoi fiind avizați favorabil de comisia de ierarhizare și selecție pentru a participa la interviurile de selecție în vederea încadrării în funcția de șef al secției I din cadrul U.M. 01714 Pitești.

Susținerile recurentului referitoare la faptul că aceste materiale au fost întocmite inițial, pentru procedura desfășurată în luna aprilie 2021 de către contracandidat, cu consecința creării unei situații de conflict de interese, nu pot fi reținute, în condițiile în care tematica și bibliografia pentru concursul din iunie 2021, au fost în realitate întocmite încă din noiembrie 2020 de către reprezentanții UM 02472 București, eșalon superior, în aprilie 2021 comandantul UM 01714 Pitești păstrând aceleași elemente de tematică și bibliografie.

Recurentul-pârât B. a susținut și promovat interviul în fața comisiei de interviu, in data de 21.04.2021, recurentul-reclamant refuzând să susțină interviul.

Recurentul-reclamant a reiterat susținerea potrivit căreia ar exista un conflict de interese și de incompatibilitate, deoarece tematica și bibliografia pentru concurs au fost stabilite de pârâtul-recurent B., iar nominalizarea secretarului comisiei de interviu s-a făcut cu încălcarea Normelor privind organizarea și funcționarea sistemului de ierarhizare și selecție în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare din Direcția generală de informații apărării aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. MS 116/2016.

Din situația de fapt din cauză în raport de probatoriul administrat la dosar reiese că tematica și bibliografia au fost stabilite de eșalonul superior și aprobate de conducerea unității, fiind disponibile pentru personalul care ar fi participat la concurs, inclusiv pentru recurentul-reclamant.

O altă critică privește compunerea membrilor comisiei de interviu, subliniind că membrii comisiei de interviu nu au avut nivelul funcției scoase la concurs, respectiv șef de secție.

Sub acest aspect, contrar susținerilor recurentului-reclamant, în mod corect a reținut instanța de fond că neîndeplinirea de membrii comisiei de interviu a condițiilor prevăzute de art. 19 din Norme nu se confirmă.

Astfel, comisia a fost constituită din persoane din cadrul U.M. Ol 714 Pitești, respectiv U.M. 02472 București în calitate de eșalon superior, fiind aplicate dispozițiile art. 19 alin. (2) din Norme.

Recurentul-reclamantul a mai susținut că persoanele încadrate la eșalonul superior nu îndeplinesc condiția de a avea o funcție mai mare decât cea pentru care s-a organizat concursul, solicitând, prin cererea completatoare formulată, și anularea T.D.- ul nr. R.S.-1410/15.06.2021 și a punctului nr. 6 al Ordinului de zi pe Unitate nr. al U.M. 01714 Pitești

Această critică nu poate fi reținută, întrucât printre criteriile de ierarhizare a funcțiilor prevăzute de legislația în vigoare se regăsește și nivelul ierarhic al structurii căreia îi aparține funcția (Anexa nr. II la Normele privind organizarea și funcționarea sistemului de ierarhizare și selecție în vederea evolutei în carieră a cadrelor militare, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M-69/2015).

Or, prin numirea în comisie a unui șef de birou/compartiment de la o structură centrală, care deține același grad dar un coeficient de funcție superior celui al funcției scoase la concurs, nu se poate susține că nu au fost respectate prevederile legale în vigoare, neexistând niciun viciu în cadrul procedurii de constituire a comisiei de interviu.

Totodată, Înalta Curte reține caracterul nefondat al criticilor care vizează greșita soluționare de instanța de fond a nemulțumirilor în ceea ce privește aprecierea realizată cu privire la contracandidatul pentru anul 2020.

Abordarea instanței de fond este legală și nu se impune a fi cenzurată, întrucât contestarea aprecierilor de serviciu se face în termen de maxim 2 zile lucrătoare de la aducerea la cunoștință a acesteia.

Așa cum susține recurentul-reclamant și cum reiese din actele și lucrările dosarului, (adresa de răspuns nr. x/8.07.2021, fișele de apreciere de serviciu anuale au fost îndeplinite pentru ambii candidați în luna ianuarie 2020, iar contestarea acestora s-a efectuat de către recurentul -reclamant pentru prima dată cu ocazia raportului nr. x/17.06.2021, astfel că cel puțin din perspectiva evaluării sale, contestarea legalității fișei de apreciere a activității a fost tardiv formulată.

Mai mult decât atât, raportat la Metodologia de întocmire a aprecierilor de serviciu pentru cadrele militare, aprecierile se întocmesc la începutul anului pentru anul precedent, astfel că, față de faptul că în anul 2020 atât recurentul-reclamant, cât și recurentul-pârât B. au fost împuterniciți pentru a îndeplini atribuțiile funcției de Șef al secției 1 din cadrul UM 01714 Pitești, întocmirea aprecierii de serviciu anuale trebuia să fie realizată de către o persoană diferită și semnată de comandantul unității, ca evaluator decident.

Cum bine a punctat judecătorul fondului, în condițiile în care reclamantul și contracandidatul au ocupat funcția de Șef al secției 1 a UM 01714 Pitești pe diferite perioade din anul 2020, o întocmire a evaluării de către reclamant ar fi determinat o soluție lipsită de obiectivitate în condițiile în care fiecare dintre cei doi s-a aflat la un moment dat în subordinea celuilalt pe parcursul acestui an.

Nu în ultimul rând, prin aplicarea art. 13 alin. (4) din Metodologie a fost acoperită această obligație legală și asigurată de comandantul unității o soluție obiectivă și temeinică la o situație excepțională.

De altfel, col. C. a coordonat activitatea secției 1. Astfel, deși responsabilitatea consemnării delegării revenea recurentului-reclamant, acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile funcționale, acest aspect fiind reținut în mod corect de instanța de fond.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, criticile recurentului-reclamant nefiind apte să conducă la reformarea hotărârii, astfel că recursul se va respinge ca nefondat.

Totodată, față de soluțiile adoptate și de solicitarea recurentul-pârât B. de acordare a cheltuielilor de judecată nu devin incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că va respinge cererea recurentului-pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 decembrie 2022 și a sentinței nr. 5/F-CONT din 12 ianuarie 2023 ale Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident formulat de recurentul-pârât B. împotriva sentinței nr. 5/F-CONT din 12 ianuarie 2023 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea recurentului-pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2024.