ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3131/2025

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.07.2024, sub nr. de dosar x/2024, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză: - să anuleze adresa nr. x din data de 29.01.2024, emisă de pârât, adresă ce materializează refuzul nejustificat al acestei autorități publice de a elibera avizul de angajare solicitat de societatea reclamantă pentru domnul B., cetățean al statului Pakistan; - să oblige pârâtul să emită un nou act prin care să soluționeze favorabil cererea de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 630 din data de 30.09.2024, a admis acțiunea reclamantei, a anulat adresa nr. x din data de 29.01.2024, emisă de pârât și a obligat pârâtul să elibereze avizul de angajare solicitat de societatea reclamantă pentru domnul B., cetățean al statului PAKISTAN.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a celor cuprinse în O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. Contrar celor reținute de prima instanță, societatea intimată nu îndeplinește condiția generală impusă de prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, întrucât nu desfășoară nicio activitate pe teritoriul României, concluzia fiind aceea că avizul de angajare s-a solicitat în scopul migrării ilegale a unui cetățean străin. De altfel, chiar intimata recunoaște faptul că străinii pe care intenționează să-i angajeze, despre care susține inițial că vor desfășura activități lucrative compatibile cu funcțiile pentru care solicită eliberarea a vizelor de angajare, în realitate, vor desfășura activități la terțe persoane, ceea ce reprezintă eludarea prevederilor art. 17 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 25/2014. Potrivit organigramei societății intimate, aceasta din urmă are doar un post ocupat - cel de director - și 300 de posturi vacante, ceea ce probează faptul că nu desfășoară activități lucrative. În consecință, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (3) din ordonanța anterior arătată, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de aceasta constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare în care a invocat excepția tardivității recursului. De asemenea, intimata a solicitat, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Răspunzând punctual la motivul de recurs, partea a precizat următoarele: Este corectă concluzia primei instanțe în sensul că intimata îndeplinește condiția de a desfășura activități pe teritoriul României compatibile cu funcția pentru care a solicitat eliberarea avizului de muncă. Din verificarea documentară a rezultat faptul că societatea are autorizată la Registrul Comerțului activitatea cod CAEN 2562 - Operațiuni de mecanică generală, iar acestui cod CAEN îi corespunde funcția aferenta codului COR 932906 - muncitor necalificat la asamblarea și montarea pieselor. Or, tocmai pentru această funcție a fost solicitat recurentului avizul de angajare pentru cetățeanul străin. Salariații intimatei urmează să fie repartizați pentru a-și desfășura activitatea la sediul altor persoane fizice sau juridice cu care aceasta se află în raporturi contractuale de furnizare servicii.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, în temeiul prevederilor art. 28 alin. (5) din O.G. nr. .25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, recurenta A. S.R.L. a dedus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat de eliberare a avizului de angajare pentru dl. B., cetățean al statului Pakistan în vederea ocupării funcției de muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, cod COR 932906. În motivarea refuzului, autoritatea emitentă a făcut referire la neîndeplinirea condiției generale reglementate de prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, respectiv aceea ca angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală să desfășoare pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. (sn) În concret, s-a reținut faptul că societatea intimată nu se identifică la sediul social, nu desfășoară efectiv activitate lucrativă, aspect rezultat și din certificatul constatator nr. x din 04.12.2023, nu desfășoară activitățile prevăzute în actul constitutiv sau modificator și nici nu are puncte de lucru. Primă instanță a reținut refuzul nejustificat de eliberare a avizului de angajare, întrucât societatea intimată a făcut dovada îndeplinirii condiției generale de emitere a avizului de muncă, constând în desfășurarea de activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Astfel, din certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că societatea are printre activitățile autorizate și codul CAEN 2562 -"operațiuni de mecanică generală". În opinia instanței, din interpretarea gramaticală a art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, rezultă faptul că norma nu prevede sub nicio formă ca acele activități autorizate să se desfășoare exclusiv la sediul declarat sau la un anumit punct de lucru al solicitantului, pentru a putea obține avizul de muncă, ci practic oriunde pe teritoriul României. Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:"când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Instanța de control judiciar constată că, într-adevăr, în motivarea acțiunii deduse judecății, intimata a arătat că, în calitate de agent de muncă temporară, calitate dobândită prin autorizația de funcționare seria x nr. x din data de 26.06.2023 emisă de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, îi sunt aplicabile prevederile art. 88 - 102 din Codul Muncii, ale art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1256/2011 și ale Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară. Ca atare, era necesar ca avizul de angajare să fie solicitat de societate, autorizată ca agent de muncă temporară, pentru că acesta are calitatea de angajator. Înalta Curte reține că instanța de fond nu a analizat incidența cadrului normativ mai sus arătat, ce reglementează instituția agentului de muncă temporară, respectiv compatibilitatea acestuia cu prevederile O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, instanța de primă jurisdicție nu s-a pronunțat nici asupra celor două contracte de prestări servicii depuse în susținerea cererii de către recurentă din perspectiva dispozițiilor art. 88 - 102 din Codul Muncii și ale art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1256/2011. În fine, este de observat și faptul că instanța nu a analizat nici celălalt argument ce a stat la baza refuzului de eliberare a avizului de angajare solicitat de recurentă, respectiv acela că societatea nu se identifică la sediul social. Astfel, contrar celor menționate de intimată în întâmpinarea depusă la fond, sediul social precizat în actele constitutive ale recurentei este același cu sediul social arătat în cererea adresată autorității publice intimate. În plus de aceasta, în certificatul de atestare fiscală nr. x din 08.12.2023, apare ca având sediul fiscal tot în municipiul Timișoara, str. x, apt. 8, jud. Timiș. În raport de soluția pronunțată în cauză, Înalta Curte reține că părțile nu au beneficiat de un proces echitabil în condițiile în care prima instanță nu a verificat legalitatea refuzului de emitere a avizului de angajare pentru cetățeanul pakistanez din perspectiva tuturor motivelor ce au stat la baza acestuia, a criticilor invocate în acțiunea dedusă judecății și a incidenței în speță a cadrului normativ menționat de părțile litigante. În aceste condiții, vătămarea procesuală cauzată prin încălcarea dreptului la un proces echitabil nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la aceeași instanță, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de către instanța de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.