Decizia nr. 2782/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 816/2024 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 08.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Arad, a formulat contestație împotriva refuzului pârâtului IGI Arad nr. x din 10.04.2024 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului emis de către pârât și obligarea pârâtului de a emite un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, raportat la înscrisurile în probațiune depuse la dosarul cauzei de către societatea reclamantă.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 816 din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări Arad din Cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări și a fost obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamantei de emitere a avizului de angajare pentru numitul B.; fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 816 din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul Serviciul pentru Imigrări Arad din Cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a susținut că reclamanta A. S.R.L. a depus cererea pentru eliberarea unui nou aviz de angajare în muncă pentru lucrător permanent - schimbare angajator, pentru cetățeanul B., la data de 29.03.2024, respectiv după expirarea celor 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizație de șomaj - 31.01.2024, astfel că s-a constatat incidența art. 17 alin. (1) din Legea nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România. In acest context, pârâtul a apreciat că la momentul soluționării cererii nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, fapt pentru care, în opinia sa, decizia de neacordare a avizului de angajare pentru lucrător permanent la persoană juridică - schimbare angajator nr. x din 10.04.2024, emisă de Serviciul pentru Imigrări Arad, este legală. În privința susținerilor din cererea introductivă, recurentul a învederat următoarele: Solicitarea făcută on-line nu producea consecințele juridice specifice depunerii cererii de aviz, în sensul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, astfel cum s-a menționat expres pe portal. Având în vedere aceste aspecte, reclamanta avea posibilitatea de a solicita devansarea termenului, la care a fost programată, în situația în care observa că acesta este fixat ulterior expirării perioadei de valabilitate a permisului unic al cetățeanului străin, devansarea fiind posibilă și atunci și în prezent. Față de toate aceste considerente, se constată că străinului i-a fost încetat contractul individual de muncă la data de 01.11.2023, șederea străinului devenind ilegală la data de 31.01.2024, iar cererea pentru eliberarea avizului de angajare a fost depusă online la data de 02.02.2024 în afara perioadei de 90 de zile prevăzută de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 și a fost depusă la sediul structurii și înregistrată la data de 29.03.2024, ceea ce denotă că a fost depusă după expirarea perioadei de ședere legală a cetățeanului B. - 31.01.2024, astfel că refuzul de emitere a avizului de angajare este unul justificat. În ceea ce privește împrejurarea că reclamanta a solicitat în data de 02.02.2024, o programare prin aplicația portaligi a Inspectoratului General pentru Imigrări, primind-o la data de 29.03.2024, în acest proces, documentele atașate s-au verifcat sub aspectul existenței, o analiză a condițiilor de acordare a avizului de muncă fiind posibilă numai in procedura de soluționare a acesteia, exclusiv ulterior înregistrării la ghișeul de lucru cu publicul. Analiza fondului oricărei cereri adresate instituției se realizează de la momentul înregistrării la nivelul structurii teritoriale căreia i se adresează, în termenul legal de soluționare stipulat de actele normative de funcționare, incidente. În condițiile în care depunerea efectivă a cererii la sediul Inspectoratului General pentru Imigrări s-a realizat la data de 29.03.2024, după expirarea dreptului de ședere al străinului, în mod corect s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de eliberare a avizului de angajare pentru străinul respectiv. Aplicația portaligi.mai.gov.ro reprezintă un serviciu de depunere a cererilor online prin care se urmărește scurtarea timpului de așteptare în fața ghișeului și eficientizarea procesului de preluare a cererilor, serviciul nefiind obligatoriu. Ca atare, angajatorul avea obligația de a se asigura că străinul se află în ședere legală la data depunerii cererii la ghișeul de lucru cu publicul, având posibilitatea efectivă de a depune cererea de eliberare a avizului de angajare înainte de data programată primită în aplicație. Totuși, chiar și în aceste condiții, având în vedere că dreptul de ședere al străinului expirase la data 31.01.2024, instituția pârâtă a dat dovadă de solicitudine și a preluat cererea reclamantei, constatând însă imposibilitatea acordării avizului de angajare ca urmare a situației juridice a străinului în cauză. În condițiile date, rezultă că individualizarea deciziei a fost stabilită corect, iar măsura de respingere a cererii de emitere a avizului de muncă pentru cetățeanul B. este legală și temeinică, îndeplinind toate condițiile de fond și formă prevăzute de O.G 25/2014, având în vedere că la data de 31.01.2024, dreptul de ședere al străinului a încetat, șederea sa devenind ilegală, fapt pentru care s-a constatat că nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014. A mai susținut recurentul că, față de ansamblul operațiunilor administrative desfășurate de către emitentul actului litigios se poate observa că măsura administrativă este dispusă cu respectarea exigențelor normative relevante în cauză, actul atacat fiind corespunzător motivat atât în fapt, cât și în drept. Așadar, actul administrativ a cărui anulare se solicită este legal și temeinic motivat, neexistând un viciu de formă care să afecteze legalitatea sa. Astfel, față de cuprinsul actului litigios, nu se poate reține nemotivarea sa, acesta întrunind exigențele de formă impuse de lege, prin indicarea temeiurilor de fapt care au condus la neacordarea avizului de angajare solicitat, respectiv enunțarea constatărilor reținute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul termenului de soluționare a cererii. Or, instanța formulează apărări pentru S.C. A. S.R.L, în sensul că, deși s-a învederat care este motivul refuzului eliberării avizului de angajare constând în nerespectarea prevederilor art. 4, alin. (2) lit. d) și f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 11 alin. (1) și art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, se pare că apreciază că depunerea documentației aferentă solicitării avizului de angajare este cu 3 zile după expirarea dreptului de ședere prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, deși documentația nu este depusă la sediul structurii doar după 3 zile, ci abia în data de 29.03.2024. Astfel, Curtea face abstracție de prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, care prevede că străinul trebuie să părăsească teritoriul României înainte ca dreptul său de ședere să expire. Se pare că legea este doar interpretabilă în favoarea angajatorului și a străinului, pentru care legea nu e obligatorie. Scuza pentru nedepunerea documentelor este lipsa vizei medicale pentru străinul ce urma să fie angajat. Deși instituția a evidențiat că termenul de soluționare al cererii curge de la data depunerii la sediul structurii, adică 30 de zile de la data de 29.03.2024, Curtea a reținut, contrar prevederilor art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, că în raport cu aceste prevederi, în lipsa oricăror distincții, data depunerii cererii chiar și numai în format online, nefiind relevantă data soluționării. Curtea merge mai departe în reținerile sale și apreciază că termenul de soluționare a cererilor nu poate fi imputat persoanelor interesate, insistând în apărările pe care le formulează pentru străin și apreciind că interpretarea legii în sensul evidențiat de Inspectorat ar avea o efect ineficacitatea termenului de 90 de zile, în care străinului îi este recunoscut dreptul de ședere în condițiile art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002. Străinul a intrat pe teritoriul României în data de 08.02.2022, a ieșit la data de 06.06.2023 și a intrat în data de 27.07.2023, dată de la care nu a mai ieșit de pe teritoriul României și a rămas în ședere ilegală până la data formulării prezentei. Astfel, în opinia recurentului, față de cuprinsul actului litigios, nu se poate reține nemotivarea acestuia, acesta întrunind exigențele de formă impuse de lege, prin indicarea temeiurilor de fapt care au condus la neacordarea avizului de angajare solicitat, respectiv enunțarea constatărilor reținute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul termenului de soluționare a cererii. Nu în ultimul rând, admiterea demersului reclamantei poate da naștere unei practici de care ulterior se poate preleva orice angajator, determinând în ultima perioadă o practică în rândul acestora, prin contestarea actelor administrative emise de instituția noastră și aglomerarea instanțelor competente cu situații de felul celei din cauza de față, eludând astfel spiritul și litera cadrului normativ.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 22 mai 2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o acțiune prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Arad, în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, a solicitat anularea adresei privind soluția nefavorabilă dată cererii sale și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul pakistanez B.. Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Arad formulând recurs întemeiat pe dispozțiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că sunt fondate criticile recurentului-pârât, în cauză fiind incident motivul de casare invocat de acesta. Astfel, se constată că prima instanță a concluzionat că circumstanțele reținute de pârât la emiterea actului contestat echivalează cu un exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, noțiune prin care, la rândul său, este definit refuzul nejustificat. Contrar opiniei judecătorul fondului instanța de control judiciar reține că sentința recurată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute, în cauză nefiind identificat un caz de refuz nejustificat. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004:"(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (…) i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; (…)" Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere nu se confundă cu răspunsul nefavorabil al autorităților publice, este esențial ca acest refuz să fie ca urmare a unui exces de putere, definit, de art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, ca reprezentând exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Se constată că, din actele dosarului, rezultă că prin adresa din 11.04.2024, Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Arad i-a comunicat societății A. S.R.L. că cererea sa, de eliberare a avizului de angajare pentru cetățeanul pakistanez B., a fost soluționată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 11 alin. (1) și art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, în raport de faptul că străinului i-a fost prelungit dreptul de ședere în România, în scop de angajare, pentru perioada 27.04.2023 - 26.04.2024, și că acestuia i-a încetat contractul individual de muncă la angajatorul anterior la data de 01.11.2023, iar începând cu data de 31.01.2024 acesta se află în ședere ilegală pe teritoriul României. Se reține că dispozițiile legale aplicabile în speță sunt următoarele: Art. 4 din O.G. nr. 25/2014: "(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător. (2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: (…) f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) și h), art. 11 și art. 27 alin. (2) lit. c) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.". Art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002: "Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere." Art. 17 din O.G. nr. 25/2014: "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. (...) (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a)-d) și f), după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9." Art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002: "Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizație de șomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, sau nu mai mult de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizație de șomaj." Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că obținerea avizului de angajare pentru cetățenii străini este condiționată de îndeplinirea cerințelor legale, printre acestea regăsindu-se și aceea ca cererea să fie formulată în perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. În lumina acestor considerente și a dispozițiilor legale antereferite, Înalta Curte reține că cetățeanul străin se află pe teritoriul Romaniei din cursul anului 2022, în baza vizei valabile, fiind angajat la S.C. C. S.R.L., cu contract de muncă nr. x/16.01.2022, încheiat în baza avizului de angajare obținut de aceasta societate anterior angajării. După încetarea raporturilor de muncă cu această societate, la data de 01.11.2023, societatea reclamantă a făcut demersurile legale necesare în vederea încadrării străinului în cadrul societății A. S.R.L., în funcția de muncitor necalificat la asamblarea si montarea pieselor COD COR 932906. Astfel, în acest scop, în data de 02.02.2024, societatea reclamantă a solicitat programarea, prin aplicația portaligi a Inspectoratului General pentru Imigrări, primind termen la data de 29.03.2024, la care cererea și documentele aferente au fost înregistrate la nivelul instituției, conform dispozițiilor art. 28 din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora "(1) Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detașare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la oricare dintre formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări." Cererea depusă efectiv la data de 29.03.2024 a fost soluționată prin decizia de neacordare a avizului de angajare nr. x/10.04.2024. La data înregistării acestei cereri, însă, cetățeanul pakistanez B. nu mai îndeplinea condițiile de ședere legală pe teritoriul României, întrucât permisul de ședere al acestuia își pierduse de drept valabilitatea la data de 31.01.2024, în baza art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014, în condițiile în care la data de 01.11.2023 cetățeanul B. a încetat raporturile de muncă cu fostul angajator român S.C. C. S.R.L. Prin urmare, la data înregistrării cererii societății intimate, respectiv 29.03.2024, permisul unic de muncă expirase. Corelativ, dreptul de ședere al cetățeanului străin B. încetase de drept, cu consecința neîndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea avizului de muncă. Așa fiind, se constată că, la momentul depunerii cererii pentru eliberarea avizului de muncă, cetățeanul străin nu mai îndeplinea condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 11 alin. (1) și art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002. În aceste condiții, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost dată cu interpretarea greșită a acestor dispoziții legale, care impuneau soluția de respingere a cererii de acordare a avizului de muncă pentru cetățeanul străin, față de neîndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea acestuia, actul administrativ a cărui anulare se solicită fiind legal și temeinic motivat, neexistând motive de nelegalitate a acestuia. Prin urmare, Înalta Curte constată că refuzul intimatului-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Arad nu este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind emis cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, pentru toate argumentele expuse impunându-se reformarea sentinței recurate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.