ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2741/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată Inspectoratul General pentru Imigrări, Serviciul Imigrări Iași și Biroul Imigrări Vaslui, solicitând:

- Anularea Deciziilor cu nr. x și 5537387 ambele din 22.05.2024 și 5546006 din 28.05.2024, toate emise de Serviciul Imigrări Iași privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcția de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 15 cetățeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x și obligarea intimatului Serviciul Imigrări Iași la emiterea acestor avize de muncă în favoarea A. S.R.L.;

- Anularea Deciziei nr. x emise de Biroul Imigrări Vaslui privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcția de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 12 cetățeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x și obligarea intimatului Biroul Imigrări Vaslui la emiterea acestor avize de muncă în favoarea A. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 273 din 16 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Serviciul pentru Imigrări Iași și Biroul pentru Imigrări Vaslui.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că procedura de obținere a unui aviz de angajare pentru cetățeni non UE presupune două faze, prima fiind etapa online care se derulează pe portalul online al autorității de imigrare, prin care se creează un profil al candidatului pentru avizul de angajare și la care se atașează obligatoriu dosarul complet de documente solicitat de autoritățile de imigrare.

Documentele reprezintă un dosar complet, acestea fiind verificate online de operatorii IGI și care generează electronic un număr de înregistrare al dosarului și un termen de depunere în format fizic a dosarului, respectiv pentru etapa a doua.

A apreciat recurenta că veritabilul dosar de documente depuse online nu poate echivala cu un formular de obținere a programării la ghișeu. Această depunere online se finalizează cu generarea unui număr de înregistrare, care este o dată certă, pentru că trebuie să se regăsească pe dosarul fizic, după acest număr de înregistrare generat online efectuându-se verificarea la ghișeu a dosarului de către funcționarul public.

Acest număr de înregistrare are o însemnătate pentru că, în lipsa acestuia, dosarul nu este preluat de către funcționarul public; totodată, în funcție de această dată a înregistrării online se naște obligația instituției publice de a verifica documentele depuse sub incidența legii în vigoare la acel moment.

În mod eronat a reținut instanța de fond că înregistrarea electronică a documentelor nu naște în sarcina intimatelor altă obligație decât cea a programării, din moment ce există reglementări legislative atât pe dreptul comun, cât și prin legi speciale prin care s-au legiferat măsuri de simplificare la nivelul instituțiilor publice.

Astfel, statul interzice instituțiilor publice să condiționeze soluționarea cererilor ce le sunt adresate prin solicitarea depunerii în format fizic; în același timp, statul practic impune instituțiilor publice să implementeze comunicarea electronică în deservirea publicului.

În concluzie, data înregistrării online, respectiv 29.02.2024, este data în funcție de care trebuiau verificate condițiile de acordare sau nu a avizelor de angajare a cetățenilor nonUE, iar nu data depunerii fizice a documentelor.

Un al doilea motiv de critică se referă la construcția logică greșită a instanței când a analizat condiția activității economice prin prisma funcției de sortator produse pentru care a solicitat avize de angajare a cetățenilor nonUE.

A arătat recurenta că avea și are salariați cu această funcție, astfel că este evident că, din moment ce există în statul de funcții angajați activi cu funcția de sortator produse, aceștia desfășoară activitate remunerată.

Totodată, recurenta a arătat că este un prestator de servicii în folosul unui alt agent care are calitatea de beneficiar în baza unui contract de prestări servicii. Natura juridică a unui astfel de contract de prestări servicii presupune prin însăși definiția juridică existența unui agent economic prestator care efectuează servicii în folosul unui alt agent economic denumit beneficiar, contra unei sume de bani numită preț.

Al treilea motiv de critică este faptul că instanța a considerat inutilă verificarea unui motiv invocat de recurentă, respectiv cel prin care a făcut trimitere la dispozițiile art. 7 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2024.

A mai susținut recurenta că, în opinia sa, pentru a angaja un salariat de sortator produse cod COR 432106 nu este obligatoriu să deții un depozit și activitatea de Depozite cod CAEN 5210.

De altfel, condiția prevăzută de art. 4 din O.G. nr. 25/2014 este aceea ca angajatorul solicitant să desfășoare activități compatibile cu cea solicitată prin avizul de muncă, și nu identice.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Situația de fapt reținută de prima instanță relevă faptul că reclamanta A. S.R.L. a înregistrat la data de 29.02.2024, prin intermediul aplicației x@x.ro administrate de Inspectoratul General pentru Imigrări, un număr de 28 de solicitări privind emiterea avizelor de angajare în muncă pe numele unor cetățeni străini.

Ca urmare a solicitărilor înregistrate, reclamanta a fost informată pe e-mail despre faptul că în zilele de 07.05.2024, respectiv 08.04.2024, a fost programată pentru a se prezenta la sediul Biroului pentru Imigrări al județului Vaslui în scopul depunerii unui număr de 13 cereri și în datele de 23, 25, 29.04.2024 și 07.05.2024 la Serviciul pentru Imigrări al județului Iași în scopul depunerii unui număr de 15 cereri.

La datele programate, angajatorul S.C. A. S.R.L. a depus la Biroul pentru Imigrări Vaslui în zilele de 07.05.202.4 și 08.05.2024 un număr de 13 cereri pentru eliberarea avizului de angajare în muncă privind 13 cetățeni din Pakistan.

De asemenea, reclamanta a depus la Serviciul pentru Imigrări al Județului Iași în 23.04.2024 un număr de 4 cereri, în 25.04.2024 un număr de 8 cereri pentru eliberarea avizelor de angajare în cazul a 8 cetățeni din Pakistan, în data de 29.04.2024 un număr de 2 cereri, iar în ziua de 07.05.2024 cererea cu nr. x pentru un cetățean din Pakistan.

Prin Decizia nr. x emisă de Biroul Imigrări Vaslui au fost respinse solicitările înregistrate cu nr. x de emitere a avizelor de muncă pentru funcția de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 13 cetățeni din Pakistan. Aceeași soluție a fost luată și prin deciziile nr. x și 5537387, ambele din 22.05.2024, și 5546006 din 28.05.2024, emise de Serviciul Imigrări Iași privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcția de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 15 cetățeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x.

Deciziile emise de Serviciul de Imigrări Iași și cea emisă de Biroul de Imigrări Vaslui au avut ca motive comune nerespectarea condiției impuse de art. 4 alin. (2) lit. a) și 7 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, iar cea emisă de Biroul de Imigrări Vaslui un motiv suplimentar, neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) din același act normativ.

Între data formulării solicitărilor inițiale pe platforma informatică și data programării pentru depunerea documentelor, la data de 22.03.2024, prin O.U.G. nr. 25/2024, a fost modificată O.G. nr. 25/2014, prin impunerea societăților care solicitau avizele de muncă a unei noi condiții, aceea ca angajatorul să desfășoare efectiv activitate în domeniul de activitate pentru care solicită avizul de angajare de minimum 1 an (art. 7 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014).

În acest context, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat:

- anularea Deciziilor cu nr. x și 5537387 ambele din 22.05.2024 și 5546006 din 28.05.2024, toate emise de Serviciul Imigrări Iași privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcția de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 15 cetățeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x și obligarea intimatului Serviciul Imigrări Iași la emiterea acestor avize de muncă în favoarea A. S.R.L.;

- anularea Deciziei nr. x emise de Biroul Imigrări Vaslui privitor la respingerea solicitării formulate de A. S.R.L. de emitere a avizelor de muncă pentru funcția de sortator produse cod COR 432106 pentru un număr de 12 cetățeni din Pakistan, regăsite în dosarele cu nr. x și obligarea intimatului Biroul Imigrări Vaslui la emiterea acestor avize de muncă în favoarea A. S.R.L..

Soluționând cauza, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; totodată, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Serviciul pentru Imigrări Iași și Biroul pentru Imigrări Vaslui, ca neîntemeiată.

Reclamanta a contestat sentința de fond și a formulat critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanța a interpretat și a aplicat greșit cadrul normativ incident în speță raportat la situația de fapt stabilită.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

În cauză nu poate fi reținut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., subsumat căruia recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță a încălcat și a aplicat în mod eronat dispozițiile legii materiale atunci când a considerat că data depunerii cererii on-line nu are nici o relevanță juridică, data depunerii cererii fiind, deci, data depunerii fizice la ghișeu.

În opinia sa, legea care este aplicabilă și de care trebuie ținut cont la eliberarea avizelor de muncă este legea după care solicitantul și-a format atitudinea/comportamentul la momentul înregistrării cererii on-line.

Înalta Curte, în acord cu opinia primei instanțe, constată că, în cauză, chestiunea litigioasă dedusă judecății constă în identificarea momentului la care se consideră depusă cererea pentru obținerea avizului de angajare la pârât, recurenta-reclamantă susținând inclusiv prin memoriul de recurs că acesta este momentul încărcării on-line a cererii și a documentației.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, în vederea obținerii avizului de angajare, angajatorul depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o cerere însoțită de o serie de documente.

Pe portalul Inspectoratului General pentru Imigrări (https://portaligi.mai.gov.ro/portaligi/) apar următoarele mențiuni:

Încărcarea documentelor este opțională până la 72 de ore înaintea datei programării. Între 72 de ore și 48 de ore înainte de data programării solicitantul este nevoit să încarce toate documentele obligatorii atașate la solicitarea respectivă, urmând ca după 48 de ore înainte de data programării acesta să nu mai poată modifica documentele atașate. Dacă nu au fost atașate documentele obligatorii cu 48 de ore înainte de data programării, aceasta este anulată, solicitarea trecând în starea "Anulată - documente obligatorii neatașate".

"Transmiterea online a cererii și a documentelor necesare nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României (...) Termenul legal de soluționare a cererii curge de la data prezentării la ghișeu în scopul înregistrării cererii și, după caz, a preluării datelor biometrice. (...)"

În aceste condiții, se observă că completarea on-line a cererii se face exclusiv cu scopul obținerii unei programări, data de depunere a cererii pentru eliberarea avizului de muncă fiind data la care solicitantul se prezintă efectiv la ghișeu, conform programării obținute on-line, și depune cererea aferentă obținând un număr de înregistrare în acest sens (dată certă).

În lumina acestor considerente și a dispozițiilor legale antereferite, instanța de control judiciar constată că, în ceea ce privește cererile încărcate în platforma electronică de către recurenta-reclamantă la data de 29.02.2024, așa cum rezultă din actele dosarului, încărcarea on-line a documentației aferente cererilor de obținere a avizelor este făcută în scopul exclusiv al programării datei de prezentare la ghișeu pentru înregistrarea propriu-zisă a cererilor împreună cu documentația aferentă. Înregistrarea electronică pe platformă a solicitării de eliberare a avizului de angajare nu naște în sarcina pârâtei altă obligație decât pe aceea de a o programa pentru depunerea cererii și a documentelor la ghișeu, nicidecum obligația de soluționare a acestei cereri.

În concret, din înscrisurile depuse de reclamantă la termenul de judecată acordat în dosarul de fond, rezultă că, după înregistrarea on-line a cererilor, a fost stabilit termen pentru depunerea actelor la ghișeul Biroului pentru Imigrări al Județului Vaslui pentru datele de 23, 25, 29.04.2024, 07.05.2024 și 08.05.2024.

Astfel, cererile depuse on-line de către reclamantă au fost urmate de prezentarea personală la ghișeu a împuternicitului acesteia în vederea depunerii documentelor aferente cererilor formulate.

Or, în măsura în care completarea unui formular on-line ar fi avut semnificația unei cereri în sensul O.G. nr. 25/2014, nu ar mai fi fost necesară programarea unei date de prezentare la ghișeu cu actele aferente acelei cereri.

Înalta Curte constată că nici în fața primei instanțe, nici prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă nu a indicat nicio dispoziție legală sau act administrativ care să reglementeze o procedura de soluționare a cererilor de eliberare a avizelor de muncă urmare a unor cereri depuse on-line de către solicitanți.

Din documentația aflată la dosar se poate observa că cererile de obținere a avizului de angajare în muncă au data certă la momentul depunerii acestora în format fizic la ghișeu, dată de la care se naște obligația pârâtei de a le soluționa.

În condițiile în care cererile puteau fi depuse doar la ghișeu, iar completarea formularului on-line se face exclusiv în scopul programării datei de prezentare la ghișeu, nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante în sensul că data de 29.02.2024 reprezintă data de înregistrare a cererilor de obținere a avizelor de muncă, în sensul art. 5 din O.G. nr. 25/2014.

În consecință, cererilor reclamantei le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 25/2014, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 25/2024. Faptul că programarea pentru depunerea cererii la ghișeu a presupus încărcarea documentelor necesare și verificarea acestora nu schimbă cu nimic caracterul prealabil al acestei proceduri de programare, cu atât mai mult cu cât, conform anunțului de pe site-ul Inspectoratului General pentru Imigrări, solicitanții au posibilitatea să schimbe documentele încărcate inițial până cu 48 de ore înaintea programării.

În aceste condiții, fiind lămurită chestiunea datei depunerii cererii și a legii aplicabile, având în vedere actele depuse în dovedire de reclamantă, se reține că, până la data de 10.10.2023, societatea nu desfășura activitate în domeniul în care a solicitat emiterea avizelor de muncă, Codul CAEN 5224, pe care aceasta a justificat activitatea de sortator produse, fiind înregistrat abia la acea dată, conform declarației nr. 77828/09.10.2023.

Altă critică a recurentei privește raționamentul apreciat ca fiind greșit al instanței de fond, atunci când a analizat condiția activității economice prin prisma funcției de sortator produse pentru care a solicitat avize de angajare a cetățenilor nonUE.

A arătat recurenta că avea și are salariați cu această funcție, astfel că este evident că, din moment ce există în statul de funcții angajați activi cu funcția de sortator produse, aceștia desfășoară activitate remunerată. Totodată, recurenta a arătat că este un prestator de servicii în folosul unui alt agent care are calitatea de beneficiar în baza unui contract de prestări servicii. Natura juridică a unui astfel de contract de prestări servicii presupune prin însăși definiția juridică existența unui agent economic prestator care efectuează servicii în folosul unui alt agent economic denumit beneficiar, contra unei sume de bani numită preț.

Cu privire la aceste susțineri, instanța de control judiciar reține că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, invocat în justificarea refuzului de emitere a avizelor de muncă "angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară efectiv pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului".

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) și (1

1

) din O.G. nr. 25/2014 "(1) Dovada îndeplinirii condiției generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală a următoarelor documente: certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, în copie și în original; certificatul constatator din care să rezulte că în registrul comerțului sau, după caz, în Registrul asociațiilor și fundațiilor nu au fost înregistrate mențiuni privind deschiderea procedurii falimentului".

Potrivit certificatului constatator din data de 22.02.2024 eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurenta-reclamantă are ca activități secundare autorizate cea de "Manipulări - 5224", care conform CAEN presupune:

"încărcarea și descărcarea mărfurilor sau a bagajelor pasagerilor, indiferent de modul de transport utilizat; activitatea de stivuire a mărfurilor; încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată".

Prin cererile de acordare a avizelor de muncă, reclamanta a avut în vederea angajarea unor persoane pentru desfășurarea activității de sortator produse - cod COR 432106.

Persoanele care desfășoară activitatea de sortator produse au ca atribuții menținerea înregistrărilor bunurilor produse și ale materialelor de producție primite, cântărite, emise, expediate sau puse în stoc.

Aceste ocupații sunt corelate cu activitatea de depozitare care au Cod CAEN 5210.

În schimb, activitatea de manipulare (5224) face parte din subclasa 522 care este o anexă a activității de transporturi și din care fac parte activități de încărcare și descărcare a mărfurilor sau a bagajelor pasagerilor, indiferent de modul de transport utilizat; activitatea de stivuire a mărfurilor și încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că atribuțiile sortatorului de produse nu pot fi incluse în activitatea de manipulare, așa cum este aceasta definită în Codul Activităților din Economia Națională.

De asemenea, întrucât din actele dosarului a reieșit că activitatea de sortator produse nu ar fi desfășurată efectiv de reclamantă, ci în folosul unei alte societăți (B. SRL), instanța de control judiciar apreciază că nici din această perspectivă nu ar fi îndeplinită condiția legală ca societatea să presteze efectiv activitatea pentru care se solicită emiterea avizelor de muncă.

Prin urmare, având în vedere că recurenta-reclamantă nu îndeplinea nici condiția generală prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a) și nici pe cea specială prevăzută de art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2014 pentru eliberarea avizului de angajare, în mod corect s-a constatat legalitatea soluțiilor de respingere a cererilor reclamantei.

În aceste condiții, nu mai era necesar să se verifice îndeplinirea sau nu de către reclamantă a condiției prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) din același act normativ, constatată ca fiind de asemenea neîndeplinită de către Biroul pentru Imigrări Vaslui prin decizia contestată, aceasta neputând conduce la o soluție contrară.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond nici din această ultimă perspectivă reliefată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecința menținerii sentinței de fond sub aspectele criticate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 273 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 273 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.