ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 232/2025

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26.09.2023, sub număr unic de dosar x/2023, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat obligarea pârâților de a include în lista cuprinzând denumirile comune internațional corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală pe bază de prescriptive medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 în regim de compensare 100% a medicamentului NIRAIARIB (denumire comercială ZEJULA) pentru indicația terapeutică în tratamentul pacienților adulți diagnosticați cu cancer ovarian. La data de 18.10.2023, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, prin intermediul căreia a solicitat și obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, a medicamentului NIRAPARIB (denumire comercială ZEJULA) pentru indicația terapeutică în tratamentul pacienților adulți diagnosticați cu cancer ovarian, pentru care există autorizație de punere pe piață la nivelul Uniunii Europene.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 56 din 25 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, prematurității, lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive ale pârâtului Ministerul Sănătății, invocate de acesta. S-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția lipsei de interes, invocate de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. S-au respins excepțiile netimbrării, inadmisibilității acțiunii, prematurității și lipsei calității procesuale pasive ale pârâtului Guvernul României, invocate de acesta. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocată de aceasta. S-a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Au fost obligați pârâții la includerea, în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Niraparib (denumire comercială Zejula) pentru indicația terapeutică în tratamentul cancerului ovarian. Au fost obligați pârâții la asigurarea pentru reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, a medicamentului Niraparib (denumire comercială Zejula) pentru indicația terapeutică în tratamentul cancerului ovarian.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recursuri pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. 3.1. Prin recursul formulat, recurentul - pârât Ministerul Sănătății a criticat soluția instanței de fond pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Instanța a pronunțat sentința civilă nr. 56/2024 cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ.. raportat la art. 16 alin. (1 1 ) din Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022, respingând în mod greșit excepțiile inadmisibilitătii acțiunii din perspectiva stabilirii răspunderii civile solidare, în sarcina pârâților, inadmisibilitătii capătului al doilea de cerere, lipsei plângerii prealabile, lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor. Instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor 1443 C. civ. reținând existența unei solidarități pasive între pârâți, contrar dispozițiilor art. 1443 C. civ. și propriei motivări a soluției de respingere a acestei excepții. Totodată, s-au încălcat dispozițiile art. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât pentru a exista un refuz nejustificat, este necesar ca, în prealabil, reclamanta să se fi adresat autorității publice cu o cerere, a cărei soluționare a fost refuzată cu exces de putere. Lipsa solicitării inițiale exclude din start orice culpă și răspundere a autorității și, pe cale de consecință, aceasta nu poate fi sancționată în instanță prin obligarea la adoptarea unei conduite pe care încă nu a refuzat-o; Excepția prematurității cererii de chemare în judecată față de pârâtul Ministerul Sănătății a fost respinsă în mod greșit, dreptul pretins nefiind unul actual la data sesizării instanței, fiind supus unei condiții; Referitor la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, s-a arătat că instanța a apreciat în mod greșit că Ministerul Sănătății, în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, are calitate procesuală pasivă în cauză având în vedere procedura de introducere în listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații fără contribuție personală, precum și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 242 și art. 243 din Legea 95/2006, există o competență partajată între Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, respectiv Guvernul României care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre. S-a solicitat să se observe că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei se sprijină pe motive contradictorii, instanța aplicând greșit normele de drept material. Solicitantul, potrivit anexei 3 din OMS nr. 861/2014, nu poate fi decât deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului în România, care trebuie să depună la Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România un set de documente pe care un asigurat, cum este cazul reclamantei, nu le deține și nici nu are posibilitatea să le dețină. Instanța a pronunțat sentința cu încălcarea prevederilor art. 56 lit. d) din legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătății neavând atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și finanțează programul național de oncologie. Întrucât obiectul prezentului dosar îl constituie acordarea fară contribuție personală a medicamentului NIRAPARIB (denumire comercială ZEJULA) în regim de compensare 100%, pentru indicația terapeutică în tratamentul pacienților adulți diagnosticați cu cancer ovarian, iar potrivit dispozițiilor legale Ministerul Sănătății nu are nici atribuții și nici posibilitatea legală în ceea ce privește acordarea către reclamantă a medicamentului în regim NIRAPARIB (ZEJULA), s-a solicitat admiterea excepției și respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii (caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), întrucât deși s-a admis acțiunea, motivarea soluției susține apărările pârâtului privind inexistența dreptului reclamantei de a solicita includerea medicamentului în listă; În ceea ce privește dreptul reclamantei de a beneficia de rambursarea medicamentului în condițiile actuale ale cadrului juridic, s-a solicitat a se observa că instanța de fond a reținut în mod expres netemeinicia cererii din acest punct de vedere însă a admis cererea de chemare în judecată, omițând adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 37 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și stabilirea unor alte măsuri în domeniul sănătății; S-a menționat, în ceea ce privește netemeincia acțiunii, faptul că deținătorul de APP (Autorizație de Punere pe Piață) nu a depus solicitare în vederea evaluării medicamentului cu DCI NIRAPARIB (Zejula) pentru indicația terapeutică în tratamentul pacienților adulți diagnosticați cu cancer ovarian; Afecțiunea de care suferă reclamanta nu se regăsește în Protocolul terapeuric corespunzător administrării și monitorizării tratamentului cu DCI -ul menționat. În mod greșit, instanța a reținut aplicabilitatea cauzei pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Panaitescu c. România, existând o diferență fundamentală între prezenta acțiune și cauza Panaitescu; În aceasta din urmă pacientul avea dreptul la medicamente și asistență medicală în mod gratuit, în temeiul legii, deci avea un drept recunoscut de lege la gratuitatea serviciului de asistența medicală și la medicație. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemare în judecată. 3.2. Recurenta - pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., sentința fiind nelegală din prisma aplicării greșite a cadrului legislativ din speța de față. S-a arătat că medicamentul cu denumire comercială Zejula (DCI Niraparibum) nu deține autorizație de punere pe piață în conformitate cu dispozițiile art. 704 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, medicamentul Zejula (DCI Niraparibum) nu se regăsește în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman și nici nu este inclus în Ordinul ministrului sănătății nr. 2408/2023 pentru aprobarea prețurilor maximale ale medicamentelor de uz uman valabile pe teritoriul României (CaNaMed - Catalogul național al prețurilor la medicamentele de uz uman eliberate cu prescripție medicală, autorizate de punere pe piață). Critica adusă hotărârii judecătorești atacate are în vedere faptul că, prin admiterea cererii intimatei reclamante instanța de fond și-a depășit în mod evident competența conferită puterii judecătorești. Includerea în Lista medicamentelor compensate presupune obligatoriu îndeplinirea procedurii administrative instituite prin Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, prin care se face aplicabilitatea prevederilor art. 232 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Etapa de evaluare administrativ științifică a documentației medicamentului pentru care se solicită includerea în Lista medicamentelor compensate se realizează în condițiile prevăzute de art. 6 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 este obligatorie, are caracter imperativ și ca atare nu se poate deroga de la ea. În lipsa acestei evaluări în urma căreia să obțină punctajul minim necesar includerii condiționată sau necondiționată, nici un medicament nu se poate califica pentru o eventuală includere în Listă. Prescripția unui medicament în regim "off-label" reprezintă modul de administrare a acestuia pe o cale neaprobată, într-o formulare sau doză neaprobată, în afara indicațiilor terapeutice indicate de deținătorul autorizației de punere pe piață în Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP). Instanța de fond a dispus în mod arbitrar includerea în Lista aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008. Etapa de evaluare administrativ științifică a documentației medicamentului pentru care se solicită includerea în Lista medicamentelor compensate realizându-se în condițiile prevăzute de art. 6 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, fiind obligatorie și imperativă și ca atare nu se poate deroga de la ea. În lipsa acestei evaluări, si fără obținerea punctajului corespunzător pentru includerea condiționată sau necondiționată, niciun medicament nu se poate califica pentru o eventuală includere în Listă. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că sentința cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată, instanța de fond fundamentându-și în mod greșit soluția cu privire la pârâtă pe raționamentul potrivit căruia Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România are obligația de a iniția din oficiu procedura de evaluare, art. 8 din Ordinul nr. 861/2014 precizând faptul că autoritatea "poate iniția" și nu inițiază din oficiu procedura. Dacă ar fi luat în considerare cadrul juridic general și procedurile administrative instituite prin Ordinul nr. 861/2014, precum și apărările formulate, instanța ar fi constatat faptul că aplicabilitatea art. 8 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 este condiționată de îndeplinirea unor cerințe imperative, de prezența în primul rând a indicației terapeutice reclamate în rezumatul caracteristicilor produsului, care automat conduce, în cazul absenței acesteia, la lipsa prețului medicamentului și a studiilor clinice, elemente fără de care nu se poate face o evaluare eficace a produsului. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, dispozițiile art. 8 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, fiind interpretat greșit. Referitor la calitatea procesuală pasivă, s-a arătat că în aceste condiții, în raport cu dispozițiile legale incidente în prezenta cauză și cu dreptul subiectiv material dedus judecății, pârâtei îi sunt instituite în mod limitativ obligații doar în ceea ce privește implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru medicamente privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea în/din Listă, mecanism ce însumează atât criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale cât și metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale și propunerea către Ministerul Sănătății a Listei, ce se aprobă prin hotărâre de Guvern și doar a medicamentelor a căror indicație terapeutică se regăsește în rezumatul caracteristicilor produsului. În ceea ce privește aspectul autorizării din oficiu pe care Agenția Națională a Medicamentului poale să o dispună, conform art. 8 și urm. din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, s-a arătata o astfel de evaluare depinde în mod esențial de marja de apreciere pe care o poate exercita autoritatea publică în discuție. Astfel, marja de apreciere amintită implică analiza oportunității derivând din capacitatea pe care o are autoritatea publică de a alege dintre mai multe situații posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel că, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. Față de motivele formulate s-a solicita admiterea recursului, casarea sentinței în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANMDMR, iar în subsidiar, în ceea ce privește admiterea acțiunii. 3.3. Recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ. S-a arătat că sentința civilă recurată este insuficient motivată, instanța de fond neanalizând prevederile legale comunitare si naționale incidente cauzei, care să permită soluționarea judicioasă, legală a cauzei. Astfel prima instanță a dat o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale speciale aplicabile în cauza de față. Prin urmare, soluția primei instanțe de fond este nelegală, prin raportare la art. 488 ațin. (1) punctele 4 si 8 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată cu omiterea prevederilor legale aplicabile speței. A susținut recurenta -pârâtă că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.S., motivând lacunar prin faptul că instituția C.N.A.S. are atribuția de a elabora lista cu medicamentele compensate, alături de Ministerul Sănătății, ceea ce justifică și chemarea în judecată a acestei pârâte. Instanța de fond a eludat prevederile legale în vigoare conform cărora C.N.A.S. nu are nicio atribuție prevăzută în sarcina sa cu privire la extinderea indicațiilor medicamentului în raport de art. 280 din Titlul VIII din Legea nr. 95/2006. Pe fondul recursului, s-a solicitat să se observe faptul că în tot cuprinsul sentinței civile recurate nu s-au regăsit motive sau aspecte din care să reiasă vreo obligație în sarcina pârâtei C.N.A.S., sau vreo referire la o acțiune sau inacțiune din partea pârâtei, care să fi lezat interesele reclamantei. Cadrul legislativ implică un întreg lanț până la includerea unei indicații terapeutice ale unui medicament în Protocolul prevăzut de Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS, cu modificările și completările ulterioare, iar pârâta CNAS este ultima verigă. Soluția instanței de fond a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și a principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României, republicată. Prin raportare la art. 58 alin. (8), (24)3 alin. (1) si (2), art. 243 1 art. 243 2 , art. 702 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a criticat faptul că instanța de fond s-a implicat în domeniul de competenta al ANMDMR si Ministerului Sănătății, a realizat o incursiune în sfera de oportunitate a acestor autorități publice, dispunând includerea medicamentului în litigiu în Listă pentru indicația cancer ovarian, câtă vreme nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de cadrul normativ comunitar si național pentru includerea medicamentului NIRAPARIB (denumire comercială ZEJULA) în Listă. În ceea ce privește situația medicamentului NIRAPARIB (denumire comercială ZEJULA), s-a învederat onoratei instanțe de control judiciar, faptul că acesta nu se comercializează în România, deoarece deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului refuză comercializarea acestui medicament în țară, condiții în care CNAS nu poate fi obligată la includerea medicamentului în Listă, și implicit la asigurarea acestuia către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, având în vedere faptul că medicamentul care face obiectul prezentei cauze nu deține autorizație de punere pe piață în România, în conformitate cu prevederile art. 704 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar respingerea recursului. 3.

Recurentul - pârât Guvernul României a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că se impune clarificarea întinderii dispozitivului în ceea ce îl privește, având în vedere că singura autoritate obligată la demararea procedurii de executare a obligației din sentința contestată este A.N.M.D.M.R. care, potrivit reglementărilor legale în vigoare, are atribuții și competențe aplicate/directe/specifice privind inițierea procedurii de evaluare a medicamentului propus analizei, din punct de vedere al tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală. S-a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Totodată, s-a arătat că Guvernul României este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Față de aceste considerente, s-a arătat că Guvernul României a fost chemat prematur să răspundă în fața instanței de judecată, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe directe în sensul solicitat. 4. Apărările formulate în cauză Intimata - reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea soluției primei instanțe. Referitor la excepțiile invocate, s-a arătat că toți recurenții -pârâți sunt implicați în procesul decizional privitor la medicamentele incluse în Listă. Corect instanța de fond a respins și excepția lipsei plângerii prealabile și a prematurității acțiunii invocându-se în acest sens, adresa nr. x/7.08.2023 comunicată de CJAS Caraș Severin. Pe fondul cauzei, s-a arătat că medicamentul deține autorizație de punere pe piață emisă pe baza deciziilor Comisiei Europene, iar medicamentele "orfane" utilizate în tratarea unor boli rare sunt supuse Regulamentului CE nr. 141/2000. Referitor la apărarea pârâților privind neformularea unei cereri de către deținătorul autorizației, s-a arătată că pârâtul ANMDM are obligația de a iniția din oficiu evaluarea acestui medicament pentru care nu există un interes comercial.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate în parte, pentru aspectele și motivele în continuare arătate: 5.1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta a fost diagnosticată cu cancer ovarian în anul 2006 iar în luna noiembrie 2016 a fost supusă unei intervenții chirurgicale, fiindu-i ulterior administrate mai multe cure de tratament (chimioterapie). După intervenția chirurgicală și chimioterapia administrată, evoluția bolii a fost favorabilă până în anul 2020, când a apărut o recidivă care a determinat alte 6 noi cure de chimioterapie (Carboplatin AUC 5 + Pachitaxel adjuvant). Reclamanta a beneficiat și de un alt tratament compensat, inclus pe lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008 (Lynparza, denumire comercială Olaparib), însă acesta nu a oprit apariția unor noi formațiuni tumorale, în cursul lunii februarie 2022, în urma investigațiilor imagistice (RMN, CT) fiind identificate în zona cerebrală un număr de 5 noi formațiuni tumorale având drept origine cancerul ovarian cu debut în anul 2016. Reclamanta a suferit o nouă intervenție chirurgicală la data de 22.02.2022, fiind îndepărtată una dintre cele 5 tumori iar celelalte 4 formațiuni (temporal dreapta și occipital dreapta), neoperabile, fiind iradiate Gamma-Knife. În acest context a continuat tratamentul cu PARP - inhibitorul Olaparib, care a fost întrerup de către specialiști ca urmare a efectelor secundare la data de 15.01.2023. Dată fiind ineficiența tratamentului menționat, în urma unor tratamente efectuate în străinătate (Turcia, Germania) i-a fost recomandat administrarea inhibitorului Niraparib cu denumire comercială Zejula, pe care reclamanta l-a achiziționat cu fonduri proprii și care s-a dovedit a fi eficient, la controalele din 15.05.2023 și 11.07.2023 la B., constatându-se în urma investigațiilor imagistice (RMN) că tumorile au scăzut semnificativ în dimensiuni, intrând în regresie. Reclamanta a formulat o cerere către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin Casa de Asigurări de Sănătate Caras-Severin, solicitând decontarea acestui medicament, însă autoritatea i-a comunicat că nu poate răspunde favorabil cererii sale, întrucât inhibitorul Niraparib nu este cuprins în sublista C secțiunea C2 din Anexa la H.G. nr. 720/2008. Curtea de apel, prin sentința atacată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active, excepția prematurității și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților. Pe fondul cauzei, acțiunea a fost admisă, reținându-se, în esență, în interpretarea cadrului legal incident, respectiv a dispozițiilor Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, că refuzul exprimat și pe parcursul derulării litigiului de față denotă un formalism excesiv, fiecare autoritate pârâtă invocând inacțiunea celorlalte autorități pârâte, situație de natură a o supune pe reclamantă unor riscuri considerabile în ceea ce privește starea sa de sănătate, în condițiile în care este dovedit cu actele medicale depuse la dosar că acest tratament este singurul eficient din cele care i-au fost aplicate deja. Totodată, s-a reținut că pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România are posibilitatea de a iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, potrivit dispozițiilor art. 243 2 din Legea nr. 95/2006 și ale art. 8 alin. (1) lit. d) din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014. 5.2. Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că dată fiind similitudinea criticilor înfățișate prin cele patru cereri de recurs, le va examina grupat, urmând a le răspunde prin argumente comune raportat la finalitatea lor concretă și la ordinea firească de soluționare, care rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. 5.3. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., invocat de recurenții - pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ce va fi analizat prioritar, intervine atunci când instanța, soluționând cauza, își arogă atribuții specifice puterii executive sau puterii legiuitoare ori în domenii excluse puterii judecătorești. Acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de "exces de putere", examinarea acestui concept permițând determinarea sferei de aplicare a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Astfel, excesul de putere semnifică încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin imixtiunea instanțelor judecătorești fie în atribuțiile puterii legislative sau executive, fie în domenii excluse puterii judecătorești, precum în situația dedusă judecății, când se pune în discuție imixtiunea puterii judecătorești în atribuțiile jurisdicționale ale Curții Constituționale. Prin exces de putere se încalcă ordinea constituțională și interesul public, instanța judecătorească exercitând funcțiile puterii judecătorești peste limitele statornicite prin Constituție. Or, criticile subsumate acestui motiv vizează modul de aplicare a instanței a dispozițiilor legale, iar nu încălcarea limitelor prevăzute de art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, motivul încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 5.4. În aceeași măsură se constată și că prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurenții - pârâți Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, deși se învederează existența unor pretinse contradicții, vizează modul de aplicare a textelor de lege incidente, împrejurare care se subsumează cazului de casare care sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material. 5.5. Din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în care se includ neregularități de ordin procedural, Înalta Curte urmează a analiza criticile de recurs ce privesc modalitatea în care prima instanță a soluționat excepțiile ridicate în fața acesteia. 5.5.1. Raportat la excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa procedurii prealabile, motiv de recurs comun al pârâților Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, în acord cu instanța fondului, Înalta Curte reține că motivele invocate sunt nefondate. Constată Înalta Curte existența unei practici bogate cu privire la cereri adresate instanțelor judecătorești de către pacienți care suferă de afecțiuni grave, prin care se solicită obligarea pârâților Guvernul Românei, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casei de Asigări de Sănătate, la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a unor medicamente sau tratamente prescrise "off label", fiind cunoscută practica administrativă a autorităților cu atribuții în demararea, executarea și finalizarea procedurilor de actualizare a Listei. În cauză nu există o singură autoritate administrativă, competențele în ceea ce privește soluționarea primului capăt de cerere fiind partajate între pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa de Asigurări de Sănătate, a căror poziție, în sensul refuzului de soluționare favorabilă a cererii, a și fost exprimată. În speță că reclamanta s-a adresat cu o cerere către CNSAS Caraș - Severin, căreia i s-a răspuns negativ în sensul nedecontării medicamentului Niraparib pe considerentul că acesta nu se află în lista denumirilor comerciale cuprinse în anexa H.G. nr. 720/2008. În condițiile în care pe parcursul procesului pârâții și-au exprimat punctul de vedere în sensul respingerii unei astfel de solicitări, reținerea inadmisibilității/prematurității acțiunii de către instanța de recurs apare ca fiind disproporționată, având în vedere că finalitatea procedurii prealabile administrative poate fi socotită îndeplinită, raportat la particularitățile speței. Totodată, instanța de fond a analizat cauza și din perspectiva unui pretins refuz nejustificat al autorităților pârâte, apreciind că dispozițiile legale impuneau ieșirea din pasivitate, caz în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Mai amintește Înalta Curte și considerentele expuse prin Decizia nr. 184 din 6 martie 2007, în care Curtea Constituțională a statuat că procedura administrativă prealabilă nu restrânge și nu împiedică accesul la justiție, ci dimpotrivă, instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat prin reexaminarea de către organul emitent sau de către organul superior, astfel că nu se poate constata o încălcare de către instanța de fond a normelor de drept procedural sau material, soluția dată asupra excepției fiind neîntemeiată. 5.5.2. Corect a respins instanța de fond și excepția lipsei calității procesuale active, intimata - reclamantă având legitimitate procesuală de a acționa în vederea respectării dreptului la sănătate și viață conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 și de a solicita instanței de contencios administrativ a verifica modalitatea în care autoritățile competente își exercită atribuțiile prevăzute prin Ordinul nr. 861/2014 și Legea nr. 95/2006. 5.5.3. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut în mod legal că, în procedura de introducere pe Listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind, astfel, partajată între Ministerul Sănătății, ANMDMR și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora Lista, respectiv Guvernul României, care se pronunță asupra aprobării acesteia prin hotărâre, conform art. 242 din Legea nr. 95/2006. Susținerile recurentului-pârât Guvernul României cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive sunt nefondate, în condițiile în care chiar acesta subliniază că este un organ colegial care are în structura sa ca autoritate de specialitate/de resort Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006, toate aceste autorități publice sunt implicate în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe lista de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală. Este adevărat că potrivit H.G. nr. 561/2009 autoritățile de specialitate sunt cele care inițiază proiectele de acte normative, potrivit domeniului lor de activitate, dar acestea pot suferi modificări în urma dezbaterilor din ședința Guvernului, forma finală a acestora fiind adoptată/aprobată deci de Guvernul României, care de altfel, așa cum se prevede și la art. 102 alin. (1) din Constituția României este cel care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Cu privire la recurentul-pârât Ministerul Sănătății, acesta are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de prevederile Legii nr. 95/2006 și de atribuțiile ce îi revin în procedura de includere a unor medicamente în lista medicamentelor compensate. Susținerile recurentului-pârât Ministerul Sănătății cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive nu sunt fondate. Înalta Curte reține că, potrivit art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR și se aprobă prin hotărârea Guvernului, iar art. 251 din același act normativ prevede că Ministerul Sănătății are atribuția elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu CNAS. În dezvoltarea acestor competențe, prevederile art. 2 - 4 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea Ministerului Sănătății stabilesc atribuțiile principale și obiectivele urmărite în activitatea autorității ministeriale. Totodată, prevederile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 95/2006 dispun că: "(1) Programele naționale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor politicii și strategiei sănătății publice de către Ministerul Sănătății, ca autoritate centrală a domeniului de sănătate publică. (...) (5) Programele naționale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătății, cu participarea CNAS; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătății și/sau CNAS, după caz". Având în vedere aceste atribuții, precum și obiectul cererii prin care reclamanta solicită obligarea pârâților la protejarea dreptului său la viață, prin decontarea gratuită, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, autoritate căreia îi revine responsabilitatea primară de a proteja sănătatea populației, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistență medicală și tratament, adaptate nevoilor pacienților. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind în măsură să ducă la îndeplinire pretenția reclamantei de a i se asigura tratamentul necesar în regim de compensare 100%, împrejurare ce fundamentează calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză. Conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, pe lângă gestionarea bugetului FNUASS, pârâta CNAS are și atribuții comune cu cele ale Ministerului Sănătății în privința elaborării listei cuprinzând medicamentele decontate din acest buget, un alt aspect de natură să confirme calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză. Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Înalta Curte reține că aceasta este justificată de atribuțiile legale ce-i revin, potrivit art. 704 și urm. din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sistemul sănătății, art. 2 - 4 din H.G. nr. 734/2010 și art. 6 alin. (2) din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, în procedura de evaluare și autorizare a medicamentelor puse pe piață în România. Totodată, potrivit art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014: "Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România poate iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă în următoarele situații: (...) d) DCI-uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicație nouă, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere". 5.5.4. Mai reține Înalta Curte că motivele invocate de către pârâți sub forma excepțiilor prematurității, inadmisibilității răspunderii civile solidare, inadmisibilității capătului 2 de cerere, vizează, în fapt, aspecte ce țin de temeinicia pretenției, raportat la cadrul legal incident, urmând a fi analizate tot în cadrul motivului subsumat pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. 5.

Verificând sentința atacată prin prisma cazului de casare art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a normele de drept material care reglementează metodologia legală privind includerea unui medicament în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind întemeiate. Potrivit prevederilor Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională a Medicamentului si Dispozitivelor Medicale este autoritatea națională care evaluează fiecare medicament pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea, excluderea medicamentelor, adăugarea/mutarea unei DCI compensate în/din Lista, propunând Ministerului Sănătății Lista de medicamente care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Medicamentul Zejula (DCI Niraparibum) nu se regăsește în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman și nici nu este inclus în Ordinul ministrului sănătății nr. 2408/2023 pentru aprobarea prețurilor maximale ale medicamentelor de uz uman valabile pe teritoriul României (CaNaMed - Catalogul național al prețurilor la medicamentele de uz uman eliberate cu prescripție medicală, autorizate de punere pe piață). Deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului Zejula nu a depus, în condițiile Ordinului ministerului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, nici o cerere de evaluare a medicamentului Zejula (DCI Niraparibum) pentru indicațiile terapeutice din Rezumatul caracteristicilor produsului, în vederea includerii acestora în Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații. De asemenea conform informațiilor din Ordinul ministrului sănătății nr. 2.408/2023 medicamentul Zejula (DCI Niraparibum) nu are preț de comercializare pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că o eventuală prescriere a acestui medicament va fi făcută off-label. Așadar, în analiza asupra dreptului pe care îl are intimata, persoană fizică, de a solicita obligarea pârâților la includerea acestui medicament în Listă, trebuie pornit de la actele normative care reglementează această procedură, respectiv de la Legea nr. 95/2006 și Ordinul MS nr. 861/2014. Art. 243 din Legea nr. 95/2006 prevede:"(1) Criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea ANMDM. (2) Metodologia de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și căile de atac se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea ANMDM". În conformitate cu aceste prevederi legale a fost emis de către ministrul sănătății Ordinul nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac. În anexa 1 a acestui ordin sunt stabilite criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă; anexa nr. 2 a ordinului cuprinde Metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, precum și căile de atac; anexa nr. 3 a ordinului vizează documentația care trebuie depusă de solicitanți, instrumentele metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă; anexa nr. 4 a ordinului cuprinde modelul de cerere care trebuie depusă de solicitanți la registratura ANMDM pentru evaluarea tehnologiilor medicale în vederea susținerii propunerii de includere a DCI-urilor noi, DCI-urilor compensate cu extindere de indicație, genericelor care nu au DCI compensată în Listă, biosimilarelor care nu au DCI compensată în Listă și combinațiilor în doză fixă în Listă. Din analiza prevederilor acestui ordin reiese că legiuitorul național nu a prevăzut pentru pacienți dreptul de a solicita autorității/autorităților publice de resort includerea unui sau unor medicamente indicate de aceștia pe lista celor compensate, dar nici emiterea unei decizii (de includere/neincludere) pe listă. Dispozițiile Ordinului nr. 861/2014 nu fac decât să reglementeze o procedură națională, ca modalitate de transpunere a art. 6 al Directivei 89/105/CEE, prevăzându-se că "prezentul ordin transpune aspectele privind întocmirea listelor de medicamente de uz uman care se acordă cu și fără contribuția personală a asiguraților, reglementate de art. 6 din Directiva Consiliului 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare a sistemelor naționale de asigurări de sănătate, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene seria x nr. x din 11 februarie 1989". Art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE prevede că "Statele membre asigură adoptarea de decizii cu privire la cererile depuse în conformitate cu cerințele stabilite în statul membru în cauză, de către titularii autorizațiilor de comercializare, privind includerea unor medicamente pe lista medicamentelor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate, precum și că aceste decizii sunt comunicate solicitanților în termen de 90 de zile de la primirea cererilor. În cazul în care o cerere întemeiată pe dispozițiile prezentului articol poate fi formulată înainte ca autoritățile competente să fi convenit prețul care trebuie perceput pentru produsul respectiv în conformitate cu articolul 2 sau în cazul în care o decizie privind prețul unui medicament și o decizie privind includerea sa în lista produselor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate sunt luate în urma unei singure proceduri administrative, termenul limită se prelungește cu încă 90 de zile. Solicitantul furnizează autorităților informațiile adecvate. Dacă informațiile care susțin cererea nu sunt adecvate, termenul limită se suspendă și autoritățile competente informează imediat solicitantul cu privire la informațiile suplimentare detaliate care sunt necesare (...)". Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 nu îi vizează pe reclamanți, persoane fizice, aceasta se adresează exclusiv statelor care trebuie să o implementeze, conform procedurilor interne pe care fiecare stat este liber să le adopte. Directiva nu creează drepturi particularilor pacienți, la art. 6 având în vedere exclusiv cererile deținătorilor autorizației de punere pe piață (denumiți în directivă titularii autorizațiilor de comercializare) de a-și vedea, în termenul maxim de 180 de zile, soluționată cererea de includere a medicamentului comercializat, pe lista celor compensate. În nici un caz directiva nu face vorbire despre dreptul pacientului de a solicita direct autorității să răspundă unei asemenea solicitări a pacientului sau a deținătorului autorizației de punere pe piață. Împrejurarea că reclamantei i-a fost prescris și administrat medicamentul nu poate avea semnificația invocată prin cererea de chemare în judecată, întrucât utilizarea acestor medicamente pentru indicația de care suferă aceasta se face off-label, iar în acest caz medicii și pacienții își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor aprobate la nivel național de ANMDM și la nivel European de Agenția Europeană a Medicamentului, autoritățile neputând fi obligate să suporte costul unui astfel de tratament. Fără a nega natura gravă și complexă a bolii de care suferă reclamanta, Înalta Curtea apreciază că ocrotirea dreptului la viață nu poate fi realizat în afara unui cadru legal, care poate impune și limitări rezonabile ale exercițiului acelor drepturi care indirect asigură realizarea dreptului la viață. Decontarea integrală sau parțială numai a acelor medicamente care sunt autorizate, numai pentru diagnostice care sunt incluse în rezumatul caracteristicilor produsului în urma unor studii clinice și care sunt prescrise în cadrul unor protocoale aprobate, reprezintă o astfel de limitare prevăzută de lege, care urmărește un scop legitim (protejarea sistemului național de sănătate), și care nu apare nici disproporționată în raport de scopul urmărit, având în vedere faptul că în lipsa unor studii clinice riguroase există un grad mare de incertitudine cu privire la utilitatea tratamentului. Pe cale de consecință, în speță nu se poate reține existența unui refuz nejustificat din partea autorităților pârâte cu privire neincluderea, în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Niraparib (denumire comercială Zejula) pentru indicația terapeutică în tratamentul cancerului ovarian. Totodată, instanța reține că prin Ordonanța Guvernului nr. 37/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, evaluarea medicamentelor în vederea includerii în-Listă poate fi inițiată numai pentru indicațiile care au fost aprobate de către Agenția Europeană a Medicamentului sau Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și care se regăsesc în rezumatul caracteristicilor produsului. Referitor la jurisprudența CEDO (cererea nr. x/06) reținută de instanța de fond, instanța apreciază faptul că situația reclamantei nu este similară cu cea din cauza Panaitescu, în care CEDO a pronunțat hotărârea din 10 aprilie 2012. Circumstanțele respectivei cauze vizau existența unor hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele naționale în 2005 și 2006, prin care se dispusese obligarea CNAS să asigure reclamantului compensarea costului medicamentelor prescrise de medici, iar instanța europeană a constatat că nerespectarea hotărârilor jude