ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2166/2025

Ședința publică din data de 11 aprilie 2025

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2605 din 17 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 159 din 10 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a obligat recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 de RON, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recurentul-reclamant A. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, cerere care a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea din 2 februarie 2022. Această soluție a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare formulate de recurent, conform încheierii din 31 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, încheiere ce a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 26 aprilie 2022.

Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant A. nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat, deși a avut cunoștință atât de existența obligației, cât și de soluția de respingere definitivă a cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

Împotriva Deciziei nr. 2605 din 17 mai 2023pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestație în anulare.

În motivare se arată că hotărârea este lovită de nulitate absolută, cu încălcarea normelor de procedură și constituie rezultatul unei erori materiale.

Contestatorul arată că la termenul de judecată a formulat cerere de ajutor public, care nu a fost soluționată, hotărârea fiind astfel lovită de nulitate absolută cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. De asemenea, arată că în cauză s-au săvârșit abuzuri, abateri disciplinare si erori judiciare prin respingerea cererii de ajutor public inițiale ca tardivă și a cererii de reexaminare, în condițiile în care nu există niciun termen de formulare a acesteia prevăzut de O.U.G. nr. 51/08.

Se invocă opinia majoritară de la întâlnirea de practică neunitară a reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel - Curtea de Apel București, din 11-12 mai 2017.

Astfel fiind, contestatorul consideră că, în cauză, cererea de ajutor public putea fi formulată oricând în cursul judecății, fiind aplicabile prevederile art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de reexaminare fiind fondată.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanta de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1,2 si 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deci, pentru a promova contestație în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestația în anulare specială. Se reține așadar că pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege (necompetența, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, nepronunțarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezența unor erori materiale în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, greșeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârșită de instanță urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre este atacată, textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Conform alin. (2) pct. 3 al art. 503 C. proc. civ., pentru a fi aplicabile în speță aceste prevederi, ar fi trebuit ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, ori în speță nu se poate susține că ne aflăm în prezența vreunei omisiuni a instanței.

În cauză, Înalte Curte reține că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Contestatorul susține că a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar instanța de recurs în mod greșit a respins cererea ca tardivă, pentru că nu există niciun termen de formulare a acesteia.

Aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea din 2 februarie 2022. Această soluție a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare formulate de recurent, conform încheierii din 31 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, încheiere ce a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 26 aprilie 2022.

Contrar criticilor formulate prin contestația în anulare, Înalta Curte reține că cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru trebuie formulată în termenul prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, astfel că în mod corect aceasta a fost respinsă, ca tardivă.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 503, Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2605 din 17 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.