ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2163/2025

Ședința publică din data de 11 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Recurenta-reclamantă A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii cu soluționarea unor întrebări preliminare, solicitând instanței să dispună suspendarea cauzei până la pronunțarea unei hotărâri preliminare de către CJUE cu privire la întrebările formulate.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, recurenta-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 119/2022 și, ulterior, prin Legea nr. 357/2022 și ale Anexei nr. 6 la O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 119/2022 și, ulterior, prin Legea nr. 357/2022 precum și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 12 noiembrie 2024, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din O.U.G. nr. 27/2002 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu modificările și completările ulterioare, iar în baza art. 413 alin. (1) punctul 11 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cererilor pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare care au fost formulate în dosarele nr. x/2022 și nr. y/2023 ale Curții de Apel București.

Împotriva încheierii instanței de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că toate condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzute în cuprinsul art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite la acest moment sens în care soluția instanței de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizarea a Curții Constituționale este netemeinică.

Recurenta-reclamantă arată că deși prin pronunțarea Deciziei nr. 640/2024 Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 15 din O.U.G. nr. 27/2022, ale Anexei nr. 6 la O.U.G. nr. 27/2022, ale art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 119/2022, ale Anexei nr. 2 la O.U.G. nr. 119/2022 și ale art. I pct. 21 din Legea nr. 357/2022 sunt neconstituționale, decizia nu este redactată și publicată în Monitorul Oficial la acest moment, prevederile fiind astfel încă în vigoare și producând în continuare efecte juridice, în acord cu prevederile Constituției.

În opinia sa, prevederile analizate de Curtea Constituțională rămân constituționale până la publicarea Deciziei nr. 640/2024 în Monitorul Oficial, astfel că prezentul demers judiciar este pe deplin admisibil în această situație.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă menționează că excepția ridicată vizează dispoziții dintr-o ordonanță care are legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, în baza O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 119/2022 și, ulterior, prin Legea nr. 357/2022 au fost emise actele administrative a căror nulitate se solicită în prezenta cauză.

În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii.

Intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Înalta Curte constată că înainte de a sesiza Curtea Constituțională, instanța trebuie să analizeze dacă excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se și condiția ca dispoziția din lege sau ordonanță criticată pe motiv de neconstituționalitate, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături, neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul principal.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 15 din O.U.G. nr. 27/2002 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu modificările și completările ulterioare, fără a aduce o motivare concretă, exactă, din care să rezulte legătura textelor criticate cu speța dedusă judecății, în sensul în care declararea respectivelor texte de lege ca neconstituționale să poată influența soluționarea cauzei.

În ceea ce privește Decizia nr. 640/2024 a Curții Constituționale a României, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora:

"(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."

Or, prin Decizia nr. 640/2024, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 și Anexa 6 din O.U.G. nr. 27/2002 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, instanța de fond în mod temeinic și legal a respins sesizarea Curții Constituționale.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt. neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.