ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la 21.02.2023, pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații, Serviciul Român de Informații, a solicitat:

- decizia de trecere în rezervă a reclamantei nr. 90192 din data de 16.06.2010, care la data respectivă a fost în cuantum de 2907 RON astfel:

- de la 01.02.2017 și până la 31.12.2017- 1450 (H.G. nr. 1/2017);

- de la 01.01.2018 și până la 31.12.2018-1900 RON (H.G. nr. 856/2017);

- de la 01.01.2019 (H.G. nr. 937/2018) și până în prezent - 2350lei;

Totodată, reclamanta a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 16, art. 47 alin. (2), art. 53, art. 79 și art. 115 din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției, sesizare admisă de instanța de fond prin încheierea din 03.10.2023.

Prin sentința nr. 319 din 26 iunie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 319 din 26 iunie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că, prin O.U.G. nr. 59/2017, de la 15.09.2017 se aplică prevederile art. VII, însă, în ceea ce privește estimarea influenței valorice în evoluția pensiei brute dată de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, trebuie pornit de la prevederile art. 59 și art. 60 ale Legii nr. 223/2015, astfel cum acestea erau în vigoare până la 15.09.2017.

Modificarea art. 59 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017 conduce la concluzia că, de la 15.09.2017, nu se mai acordă, la cuantumul pensiei indexate cu rata medie a inflației, 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.

Conform prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, se adaugă, la cuantumul pensiei indexate, 50% din creșterea reală a salariului mediu brut realizat anual.

În acest sens, a arătat că, în perioada de referință 01.01.2016 (data punerii în aplicare a prevederilor Legii nr. 223/2015) și până la 15.09.2017, trebuiau aplicate prevederile art. 59 și art. 60 ale Legii nr. 223/2015, nemodificate.

Nu a existat nicio adăugare la cuantumul pensiei brute a valorii procentuale de 50% din creșterea salariului mediu brut pe economie aferent perioadei 01.01.2016-14.09.2017.

Intimații-pârâți Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații și Serviciul Român de Informații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamantă este nul, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite.

În speță, recurenta-reclamantă a clamat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, reține caracterul nemotivat al căii de atac, aceasta limitându-se să reitereze motivele din cererea de chemare în judecată și să-și exprime nemulțumirea cu privire la modalitatea în care i-a fost soluționată acțiunea. În concret, argumentele din cererea de recurs vizează fondul cauzei și nu au legătură cu soluția pronunțată de prima instanță, care a respins cererea, ca inadmisibilă, fără a mai intra în cercetarea fondului.

Așadar, se constată că recursul nu conține motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în susținerea căii de atac exercitate, reclamanta neformulând critici concrete de nelegalitate la adresa sentinței atacate. Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurenta-reclamantă nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a argumentelor din acțiunea introductivă nu se constituie într-o critică concretă de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Față de considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același Cod, va constata nul recursul declarat de reclamantă și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 319 din 26 iunie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.