ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1941/2025

Ședința publică din data de 3 aprilie 2025

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 9 decembrie 2024 și înregistrată sub nr. x/2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A. a chemat în judecată pe intimații - judecători ai Curții Constituționale, B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. prim-magistrat-asistent, solicitând anularea documentelor emise în dosarul nr. x/2024, respectiv încheierea de învestire din data de 06.12.2024, încheierea de dezbateri și Hotărârea nr. 32 din data de 06 decembrie 2024 și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile materiale, evaluate la valoarea de 5 RON și prejudiciile morale, în valoare de 500.000 RON.

Prin încheierea de ședință din data de 5 februarie 2025, cererea petentului A. privind recuzarea doamnelor judecător L., M. și N. membre ale completului nr. 7, a fost anulată ca insuficient timbrată.

Prin Decizia nr. 581 din 05.02.2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ ți fiscal a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și a respins, ca inadmisibilă, cererea pentru acordarea de despăgubiri și anularea încheierii de învestire din data de 06.12.2024, a încheierii de dezbateri și a Hotărârii nr. 32 din data de 06 decembrie 2024 pronunțate de Curtea Constituțională a României, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații - judecători ai Curții Constituționale; B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., astfel cum a fost precizată.

Împotriva Deciziei nr. 581 din 05.02.2025 și a încheierii din data de 5 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ ți fiscal a formulat revizuire, petentul A., întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând a admiterea cererii de revizuire.

În motivare a arătat, în esență, că în ce privește cererea de recuzare a doamnei judecător L., instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, însă s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, întrucât, deși a recuzat-o doar pe doamna președintă L. ți a achitat taxa de timbru aferentă de 100 RON instanța s-a pronunțat și cu privire la ceilalți judecători din complet.

Printr-o altă critică petentul susține că referitor la Hotărârea nr. 581/05.02.2025 instanța a considerat în mod greșit că obiectul principal al cererii ar fi anularea: încheierii de investire din data 06/12/2024 a CCR, anularea încheierii de dezbateri din data de 06/12/20 2024 a CCR sau anularea hotărârii numărul 32 din data de 06 decembrie 2024 pronunțată CCR.

Susține revizuentul că obiectul principal al cererii vizează obligarea intimaților la plata unor despăgubiri cauzate abuzului de drept și de funcții a unor funcționari ai CCR prin care au adus atingere demnității și reputației, drepturi ce au fost nesocotite prin faptul că, în mod nelegal și abuziv, i-au împiedicat exercitarea dreptului la vot pe data de 08 decembrie 2024 și i-au anulat nelegal/abuziv votul din data de 24 noiembrie 2024, vot legal și validat.

Arată revizuentul că obiectul cererii nu vizează fondul Hotărârii CCR numărul 32 din 6 decembrie, doar sub aspectul interesului celor nouă funcționari CCR care urmăreau să-și atingă targetul, scopul lor fiind obținerea de foloase materiale sau de altă natură.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de revizuire invocate, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă pentru considerentele ce vor urma.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (...)".

Alineatul 2 al aceluiași articol statuează că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Concepută drept o cale extraordinară de atac având ca scop, în principiu, îndreptarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea executorie sau definitivă, textul legal evocat, ce dă sediul materiei revizuirii, stabilește, în regulă generală, că sunt supuse revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și, prin excepție, că pot fi supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11.

Cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat (art. 509 alin. (1) pct. 1) prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca prin hotărârea supusă revizuirii instanța de judecată să se fi pronunțat asupra fondului ori să fi evocat fondul.

În cauză, hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre dată în fond asupra unei cereri ce a fost respinsă ca inadmisibilă, ca nefiind de competența generală a instanțelor judecătorești, însă aceasta nu este o hotărâre care evocă fondul, întrucât instanța supremă nu a analizat fondul cauzei.

Condițiile specifice de admisibilitate pentru cazul de revizuire invocat, impuse prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt respectate cu referire la hotărârea atacată, deoarece fiindu-i dedus spre soluționare o cerere pe care a respins-o ca inadmisibilă, instanța care a pronunțat-o nu putea să săvârșească vreuna din greșelile sancționabile pe calea acestui caz de revizuire, specifice instanțelor chemate să soluționeze cererile de învestire (principale, incidentale, accesorii, adiționale) cu respectarea principiului disponibilității.

În ce privește cererea de revizuire formulată împotriva încheierii din data de 5 februarie 2025 prin care a fost respinsă cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, Înalta Curte amintește că, potrivit art. 53 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza..."

Dat fiind că cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 581 din 05.02.2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, apare ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pe cale de consecință și încheierea din data de 5 februarie 2025 este inadmisibilă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 581 din data de 5 februarie 2025 și a încheierii de recuzare din data de 05.02.2025, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 581 din data de 5 februarie 2025 și a încheierii de recuzare din data de 05.02.2025, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 aprilie 2025.