ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 160/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/04.05.2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garanțare aig Asiguraților să efectueze plata, din fondul de garantare al creanțelor de asigurări, a sumei de 106.305 RON, reprezentând despăgubiri datorate reclamantei de B. S.A., precum și a penalităților de întârziere aferente, în procent de 0,2% pe zi de întârziere, cu începere de la data scadenței sumelor datorate și până la data plății efective, pârâtul urmând a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 108/2022 din 18 iulie 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 108/2022 din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..

Prima critică vizează interpretarea eronată de către instanța de fond a obligației Fondului de Garantare a Asiguraților (F.G.A.) de a soluționa cererea de plată a creanței de asigurări într-un termen rezonabil. Instanța a reținut că Legea nr. 213/2015 nu prevede un termen imperativ pentru soluționarea cererilor de plată, ci doar obligația de a le analiza într-un interval rezonabil, apreciind că perioada de șapte luni scursă între depunerea cererii și introducerea acțiunii nu ar fi excesivă, având în vedere volumul mare de dosare preluate de F.G.A. în urma insolvenței B. S.A. și a altor societăți de asigurare.

Recurenta contestă această concluzie, invocând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care stabilesc un termen legal de 30 de zile pentru soluționarea unei cereri adresate unei autorități publice.

Întrucât F.G.A. este o persoană juridică de drept public ce acționează în regim de putere publică, recurenta susține că neîndeplinirea obligației de a răspunde în termenul legal echivalează cu un refuz nejustificat, susceptibil de a fi cenzurat în contenciosul administrativ. Mai mult, recurenta subliniază că nici până la data formulării recursului nu a primit vreun răspuns, deși au trecut 11 luni de la înregistrarea cererii, ceea ce depășește cu mult limita rezonabilă de soluționare, chiar și în contextul unui volum mare de activitate

. Apărarea intimatului, centrată pe invocarea unor dificultăți administrative și a numărului mare de dosare, este considerată de recurenta ca fiind formală, nesusținută de probe sau date statistice concrete care să justifice întârzierea.

A doua critică privește modul în care instanța de fond a calificat obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, Curtea de Apel Iași a apreciat că recurenta ar fi solicitat obligarea F.G.A. la plata despăgubirilor, ceea ce ar echivala cu o subrogare a instanței în atribuțiile administrative ale Fondului, inadmisibilă în raport cu procedura instituită de Legea nr. 213/2015 și Norma nr. 24/2019.

Recurenta arată că nu a solicitat plata despăgubirilor în sensul unei obligații de a da, ci obligarea F.G.A. de a efectua plata din fondul de garantare, ceea ce reprezintă o obligație de a face, respectiv de a parcurge procedura administrativă de analiză și soluționare a cererii.

În opinia recurentei, instanța avea posibilitatea de a admite cererea, cel puțin în parte, dispunând obligarea instituției pârâte de a analiza cererea și de a se pronunța asupra acesteia, fie prin admitere, fie prin respingere motivată.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 12 ianuarie 2024, intimatul a depus concluzii scrise prin care a arătat că cererea de plată formulată de recurenta - reclamantă a fost soluționată.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a întâmpinării formulate de intimată și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele următoare:

Recurenta - reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 106.305 RON, reprezentând despăgubiri datorate reclamantei de B. S.A., precum și a penalităților de întârziere aferente.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar și a concluziilor scrise formulate de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților, rezultă că cererea de plată formulată de reclamantă la data de 21.10.2021, înregistrată sub nr. x/16.11.2021 și având ca obiect suma de 106.305 RON, a fost soluționată de către Comisia Specială a Fondului prin emiterea Deciziei nr. 61427/16.05.2023, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată. Decizia a fost comunicată reclamantei, care a formulat contestație împotriva acesteia, contestație ce face obiectul unui dosar distinct, înregistrat sub nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.

În raport cu cele prezentate, se apreciază că emiterea Deciziei nr. 61427/16.05.2023, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Or, în cauză, reclamanta nu mai justifică un interes în promovarea recursului, întrucât procedura administrativă a fost finalizată, iar calea de atac împotriva deciziei administrative a fost exercitată separat.

Având în vedere că cererea reclamantei a fost analizată și soluționată în cadrul procedurii administrative prevăzute de legea specială, instanța apreciază că recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 108/2022 din data de 18 iulie 2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal este lipsit de interes.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 108/2022 din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.