ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul S.C. A. S.R.L. Iași a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând obligarea acestuia să efectueze plata, din fondul de garantare al creanțelor de asigurări, a sumei de 117.221 RON, reprezentând despăgubiri datorate reclamantei de B. S.A., precum și a penalităților de întârziere aferente, în procent de 0,2% pe zi de întârziere, cu începere de la data scadenței sumelor datorate și până la data plății efective, iar, în subsidiar, în cazul în care instanța de judecată va aprecia că primul capăt de cerere este nefondat, se solicită obligarea instituției pârâte ca, în termen de 30 de zile de la data soluționării prezentei cauze, să soluționeze cererea prin emiterea unei decizii.

Prin sentința nr. 164/2022 din 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F.G.A. cu privire la primul capăt de cerere, excepție invocată de pârât; a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, invocată de pârâtul F.G.A. și a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Iași de obligare a pârâtului F.G.A. la plata, din fondul de garantare al creanțelor de asigurări, a sumei de 117221 RON, cu titlu de despăgubiri, precum și a penalităților de întârziere aferente; a respins excepția inadmisibilității celui de al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului F.G.A. la emiterea unei decizii în termen de 30 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri, invocată de pârâtul F.G.A. și a respins ca neîntemeiat al doilea capăt de cerere formulat de reclamantul S.C. A. S.R.L. Iași în contradictoriu cu pârâtul F.G.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin criticile formulate, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că intimatul F.G.A. nu ar fi refuzat să soluționeze cererea de plată a creanței de asigurări, reținând că Legea nr. 213/2015 nu reglementează un termen imperativ pentru soluționarea cererilor de plată, obligația F.G.A. fiind aceea de a le soluționa într-un termen rezonabil. Or, de la data introducerii cererii de plată și până la data introducerii acțiunii (martie 2022 - august 2022) au trecut doar 5 luni.

Invocând art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, recurenta a susținut că legea contenciosului administrativ prevede foarte clar care este termenul rezonabil în care autoritatea publică trebuie să răspundă unei petiții. Tocmai pentru a manifesta înțelegere față de faptul că volumul de activitate al instituției pârâte a crescut în mod considerabil, ca urmare a preluării dosarelor de daună ale B. S.A., a așteptam răspunsul 5 luni, înainte de a promova acțiunea ce face obiectul prezentei cauze.

Apărarea intimatului se axează, în esență, pe idee preluării, în urma constatării stării de insolvență a B. S.A., a unui număr de peste 191.000 dosare de daună, în condițiile în care se află în lucru în continuare dosare de daună de la C. S.A., D., E., acestea fiind instrumentate și soluționate de către Fond în ordinea înregistrării și completării dosarelor. Or, în susținerea afirmațiilor nu se administrează nicio probă, nu se aduce nicio situație statistică concretă cu privire la graficul de lucru al instituției, din care să rezulte ritmul de soluționare al dosarelor de daună.

A solicitat instanței de recurs să aprecieze că termenul scurs până în prezent, termen în cadrul căruia nu i s-a răspuns la cererea de plată, depășește cu mult limitele rezonabile în care o instituție publică trebuie să soluționeze o petiție a unei entități de drept privat. Acest fapt echivalează practic cu un refuz nejustificat din partea instituției de soluționare a cererii.

De asemenea, a precizat că nu a solicitat obligarea intimatului la plata despăgubirilor, ci obligarea de a efectua plata, din fondul de garantare al creanțelor de asigurări, aceasta echivalând cu o obligație de a face și nu de a da ceva din patrimoniul său. Practic, a cerut obligarea pârâtului la efectuarea unor demersuri administrative, care, în esență presupun analiza dosarului și dispunerea plății despăgubirii din fondul de garantare.

Intimatul - pârât FGA a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca rămas fără obiect, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu criticile invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinței, iar în rejudecare, respingerea celui de-al doilea capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca rămas fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret a criticilor formulate de către recurenta-reclamantă, cât și a legalității hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de intimatul - pârât la dosarul cauzei, la data de 15.05.2023 a fost emisă Decizia nr. 61409 de către Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a fost soluționată cererea de plată depusă de petenta S.C. A. S.R.L..

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 17.11.2022, iar, la data de 15.05.2023, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 61409, privind cererea de plată nr. x/16.11.2021.

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că, deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererii de plată a fost îndeplinită la data promovării acțiunii (01.08.2022), ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziei nr. 61409/15.05.2023, prin care a soluționat cererea de plată a petentei, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin soluționarea cererii de plată a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamantă privind soluționarea acesteia este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare.

Referitor la solicitarea de obligare a intimatului-pârât la efectuarea plății sumei de 117.221 RON, Înalta Curte reține că atât timp cât autoritatea publică nu a procedat la o examinare proprie și efectivă a acestei cereri, instanța nu se poate substitui organului administrativ, apreciind în mod direct asupra îndeplinirii de către recurenta-reclamantă a condițiilor prevăzute de lege.

Recurenta - reclamantă are posibilitatea de a supune analizei instanței existența unei pasivități a pârâtului în ceea ce privește soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor, concluzie care se desprinde din conținutul art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia,,(...) se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Instanța de contencios administrativ soluționează acțiunea în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar potrivit art. 18 alin. (1) din acest act normativ, poate dispune, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ, la eliberarea altui înscris sau la efectuarea unei anumite operațiuni administrative.

Prin urmare, criticile referitoare la soluția de respingere ca inadmisibil a primului capăt de cerere sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 164/2022 din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca rămas fără obiect, urmând a menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 164/2022 din 17 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca rămas fără obiect.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.