ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2025

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 28.10.2022, reclamantul Liceul Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" Breaza a chemat în judecată pârâții Ministerul Educației și Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar - ARACIP, solicitând: - anularea Ordinului M.E.N. nr. 5662/26.11.2021, având ca obiect acordarea autorizației de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ "profesional", domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și '"bucătar", în cadrul unității de învățământ particular Liceul Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza, începând cu anul școlar 2022-2023. - obligarea celor două instituții la remedierea situației create de modul în care au desfășurat și finalizat procedurile de autorizare provizorie/acreditare ale Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza, prin: - emiterea unui nou Ordin prin care Ministrul Educației să acorde Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza autorizația de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07 din data de 31.08.2016; - urmând, pe cale de consecință, emiterea Ordinului prin care Ministrul Educației să acorde Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza acreditarea pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2022-2023, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07 din data de 09.07.2021. La termenul de judecată din data de 14.03.2023, Curtea de apel, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a pus în discuție, din oficiu, calificarea juridică a obiectului cererii de chemare în judecată, în sensul că aceasta ar avea ca obiect ca și capăt de cerere principal: constatarea refuzului nejustificat de emitere de către Ministerul Educației a unui ordin având ca obiect acordarea autorizației de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul turism și alimentație pentru calificările solicitate, începând cu anul școlar solicitat respectiv 2016-2017 și doar ca și capete de cerere accesorii: anularea Ordinului nr. 5662/26.11.2021 și obligarea celor două instituții la remedierea situației în sensul solicitat. Reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a arătat că achiesează la schimbarea calificării juridice a actelor și faptelor deduse judecății, așa cum a fost propusă de instanța de judecată, în baza rolului activ, prin modificarea obiectului cererii de chemare în judecată "în sensul că aceasta ar avea ca obiect ca și capăt de cerere principal: - constatarea refuzului nejustificat de emitere de către Ministerul Educației a unui ordin având ca obiect acordarea autorizației de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul turism și alimentație, pentru calificările solicitate, începând cu anul școlar solicitat, respectiv 2016-2017 și doar ca și capete de cerere accesorii: anularea Ordinului nr. 5662/26.11.2021 și obligarea celor două instituții la remedierea situației în sensul solicitat". De asemenea. a menționat că, până la momentul comunicării încheierii de ședință din data de 14.03.2023, unitatea de învățământ nu a avut cunoștință despre faptul că, în pofida tuturor discuțiilor și demersurilor în vederea emiterii Ordinului de ministru privind autorizarea de funcționare, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016, Agenția nu și-a îndeplinit obligația legală de a solicita emiterea Ordinului, deși acțiunile întreprinse de cele două instituții în raport cu școala le-au creat permanent impresia că situația este cunoscută, asumată și avută în vedere pentru soluționare. În consecință, a solicitat a se lua act de schimbarea obiectului acțiunii și, pe cale de consecință, a se dispune: - constatarea refuzului nejustificat atât al ARACIP de a înainta la Ministerul Educației propunerea de acordare a autorizației provizorii pentru reclamant, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016, cât și al Ministerul Educației de a emite Ordinul având ca obiect acordarea autorizației de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar solicitat, respectiv 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016; - urmată de anularea Ordinului Ministrului Educației nr. 5662/26.11.2021, având ca obiect autorizația de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație " și "bucătar", începând cu anul școlar 2022-2023; - și obligarea celor două instituții la remedierea situației create de modul în care au desfășurat și finalizat procedurile de autorizare provizorie/acreditare ale Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza, prin: - emiterea unui nou Ordin prin care Ministrul Educației să acorde Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza autorizația de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07 din data de 31.08.2016; - urmând, pe cale de consecință, emiterea Ordinului prin care Ministru Educației să acorde Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza acreditarea pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2022-2023, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07 din data de 09.07.2021.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 178 din 03 octombrie 2023 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de către reclamantul Liceul Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" Breaza în contradictoriu cu pârâții Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar - ARACIP și Ministerul Educației, astfel cum a fost precizată. Constată refuzul nejustificat al pârâtei ARACIP de a înainta documentația necesară către pârâtul MEN pentru a emite ordin de autorizare funcționare provizorie a reclamantului, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016. Constată refuzul nejustificat al pârâtului MEN de a emite ordin având ca obiect autorizarea funcționării provizorii a reclamantului, pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016. Respinge excepția inadmisibilității anulării ordinului emis de pârâtul M.E.N., ca neîntemeiată. Respinge excepția inadmisibilității obligării pârâtului M.E.N. de a emite ordin de autorizare de funcționare, ca neîntemeiată. Respinge excepția inadmisibilității obligării pârâtului M.E.N. de a emite ordin de acreditare, ca neîntemeiată. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ARACIP, ca neîntemeiată. Dispune anularea OMEN nr. 5662/26.11.2021, având ca obiect acordarea autorizației de funcționare provizorie, în favoarea reclamantului, pentru nivelul de învățământ "profesional", domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2022 - 2023. Dispune obligarea pârâților ARACIP și M.E.N. la remedierea situației create, în sensul: - obligării pârâtei ARACIP de a înainta documentația necesară emiterii ordinului de funcționare provizorie a reclamantului pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016 și a pârâtului MEN de a emite ordin de funcționare provizorie a reclamantului pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016. - obligării pârâtei ARACIP de a înainta documentația necesară emiterii ordinului de acreditare pentru anul școlar 2022-2023 și a pârâtului MEN de a emite ordin de acreditare în favoarea reclamantului, pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unitățile de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2022-2023, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/09.07.2021."

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții-pârâți Ministerul Educației și Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar - ARACIP, ambii criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul-pârât Ministerul Educației și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat: 1) anularea Ordinului ministrului educației nr. 5662/26.11.2021, având ca obiect autorizația de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul turism și alimentație, pentru calificările profesionale ospătar(chelner) vânzător în unități de alimentație și bucătar, începând cu anul școlar 2022-2023; 2) emiterea unui nou Ordin prin care Ministrul Educației să acorde Liceului Tehnologic UCECOM Spiru Haret din Breaza, autorizația de funcționare provizorie pentru învățământ profesional, domeniul turism și alimentație, pentru calificările profesionale ospătar (chelner), vânzător în unități de alimentație și bucătar, începând cu anul școlar 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016; 3) emiterea Ordinului prin care Ministerul Educației să acorde Liceului Tehnologic Spiru Haret din Breaza acreditare pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul turism și alimentație, pentru calificările profesionale ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație și bucătar, începând cu anul școlar 2022-2023, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/09.07.2021. Recurentul a apreciat că instanța de fond a încălcat art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, aplicabile în temeiul art. 3 alin. (2) din aceeași lege și în privința actului administrativ cu caracter individual ce formează obiectul cauzei, actul administrativ trebuia să fie emis cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul neretroactivității în ceea ce privește obligarea instituției pârâte să acorde Liceului Tehnologic UCECOM Spiru Haret din Breaza, autorizația de funcționare provizorie începând cu anul școlar 2016-2017 și precum și acreditare pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul turism și alimentație, pentru calificările profesionale ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație și bucătar, începând cu anul școlar 2022-2023. Actele administrative produc efecte juridice pentru viitor, ele nu sunt retroactive, adică nu produc efecte pentru trecut. Această caracteristică a actelor administrative este consecința faptului că acestea sunt emise pe baza și pentru executarea legii. Or, cum legea, ca regulă, produce efecte pentru viitor, este evident că și actele administrative, care sunt acte de executare a legii, vor produce efecte juridice tot pentru viitor. Relevant în prezenta cauză este faptul că acreditarea se acordă numai începând cu anul școlar următor. De asemenea, instanța de fond a încălcat dispozițiile Standardelor de autorizare de funcționare provizorie și standardele de acreditare și de evaluare externă periodică în învățământul preuniversitar cuprinse în Anexa 1 din Hotărârea nr. 994/2020 privind aprobarea standardelor de autorizare de funcționare provizorie și a standardelor de acreditare și de evaluare externă periodică în învățământul preuniversitar, potrivit cărora acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: autorizarea de funcționare provizorie și acreditarea. Potrivit dispozițiilor legale, autorizația de funcționare provizorie trebuie să fie acordată printr-un act administrativ, respectiv ordin de ministru, și, ulterior, se acordă, tot prin act administrativ, acreditarea. Așadar, nu se poate emite ordinul privind acreditarea în lipsa ordinului privind autorizarea de funcționare provizorie, întrucât acreditarea nu poate fi acordată în lipsa autorizării de funcționare provizorie, acordată prin ordin de ministru. De asemenea, actul administrativ privind acreditarea nu poate fi emis cu efecte retroactive. Solicitarea reclamantului vine în contextul în care anul școlar 2022-2023 a început deja, iar ministerul pârât nu poate emite un astfel de act administrativ. Ordinul solicitat de reclamant se putea emite doar anterior începutului anului școlar, iar nu în cursul anului școlar 2022-2023. Întrucât acreditarea trebuie să parcurgă cele două etape obligatorii, recurentul a subliniat faptul că reclamantul nu beneficiază de autorizare, astfel încât, neparcurgând această etapă, nu poate obține acreditarea. Prin urmare, actul administrativ contestat Ordinul ministrului educației nr. 5662/26.11.2021 se bucură de tripla prezumție, necesară și suficientă pentru a se pronunța respingerea cererii de anulare: - prezumția de legalitate (emiterea actului în virtutea prerogativelor acordate prin art. 13 alin. (3) din Hotărârea nr. 369/2021 din 29 martie 2021 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, cu modificările ulterioare), - prezumția de autenticitate (actul este emis de organul evocat prin forma sa exterioară - ștampilă, antet, semnături etc.); - prezumția de veridicitate (decizia exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent, corespunde adevarului în raport cu textele de lege ce stau la baza emiterii sale). Ordinul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale, de către persoana în drept să îl emită și pentru punerea în aplicare a legii, îndeplinește toate condițiile de legalitate cerute pentru valabilitatea sa, a fost emis de organul competent, în limita competentei sale, potrivit Legii educației naționale nr. 1/2011, în forma și cu procedura prevăzute de Legea nr. 24/2000 . Recurenta-pârâtă Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar - ARACIP, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea hotărârii, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, în principal, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală activă, iar într-o primă solicitare subsidiară, ca fiind inadmisibilă în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea Ordinului Ministrului Educației nr. 5662/26.11.2021, având ca obiect autorizația de funcționarea provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2022-2023 și ca neîntemeiată în privința celorlalte capete de cerere, iar într-o a doua solicitare subsidiară, ca fiind neîntemeiată. S-a solicitat, totodată și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 22 alin. (4) și art. 204 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât a dispus modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, deși dispozițiile menționate stabilesc doar posibilitatea instanței de a restabili calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății. Or, conform dispozițiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul avea posibilitatea de a-și modifica obiectul acțiunii doar până la primul termen judecată la care a fost legal citat, moment procesual depășit la data precizării acțiunii în sensul propus de prima instanță, respectiv în sensul modificării obiectului cererii de chemare în judecată. De asemenea, conform prevederilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ., modificarea obiectului cererii de chemare în judecată putea interveni după primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat, doar cu acordul părții adverse, acord care nu a existat în prezenta cauză. A mai arătat recurenta că instanța a interpretat și aplicat în mod greșit și dispozițiile art. 36 C. proc. civ. și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ARACIP, în condițiile în care obiectul acțiunii, astfel cum acesta a fost modificat/completat, este reprezentat de constatarea refuzului nejustificat al recurentei-pârâte de a înainta către Ministerul Educației documentația necesară emiterii actului administrativ de autorizare provizorie, respectiv de acreditare. Contrar celor reținute de prima instanță, urmare a constatării nelegalității hotărârii în raport de primul motiv de recurs, cererea de chemare în judecată va avea obiectul inițial, obiect în raport de care este evident că recurenta-pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care aceasta nu este emitentul actului administrativ și nici instituția competentă să emită actul administrativ menționat în cerere. Pe de altă parte, recurenta a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă nici în ipoteza menținerii obiectului cererii, astfel cum acesta a fost modificat/completat după primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat, în condițiile în care, în raport dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea privind constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri se referă la ipoteza soluținării unei cereri de emitere a unui act adiministrativ. Or, în situația dedusă judecății în prezenta cauză, actele sau operațiunile premergătoare emiterii actului administrativ (ordinul de autorizare provizorie ori de acreditare) nu produc direct consecințe juridice asupra reclamantului, astfel că recurenta-pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Recurenta a criticat și soluția de respingere a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, rezultat al aplicării eronate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prima instanță reținând, în mod greșit, că, dată fiind precizarea acțiunii, intimatul-reclamant nu avea obligația formulării unei plângeri prealabile, în condițiile în care capătul principal de cerere este reprezentat de refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, iar capătul de cerere referitor la anularea ordinului nr. 5662/26.11.2021 este un capăt de cerere accesoriu. Contrar celor reținute de prima instanță, urmare a reținerii temeiniciei primului motiv de recurs și față de obiectul inițial al cererii de chemare în judecată, se impunea reținerea faptului că intimatul-reclamant avea obligația parcurgerii procedurii prealabile cu privire la ordinul menționat. Ordinul nr. 5662/26.11.2021 a fost adus la cunoștința intimatului-reclamant atât prin publicarea în platforma ARACIP, platformă la care are acces și acesta, cât și prin publicare pe site-ul ARACIP la data de 7 decembrie 2021. De altfel, faptul că intimatul-reclamant avea cunoștință încă din luna decembrie 2021 despre conținutul ordinului nr. 5662/26.11.2021 rezultă și din susținerile acestuia din Adresa înregistrată la ARACIP sub nr. x/10.01.2022, înscris anexat cererii de chemare în judecată, care cuprinde ca anexă chiar ordinul 5662/26.11.2021. Or, deși intimatul-reclamant avea cunoștință despre cuprinsul ordinului nr. 5662/26.11.2021 încă din data de 7 decembrie 2021, acesta a înțeles să formuleze plângere prealabilă abia în data de 08.08.2022, deci cu depășirea termenului de 30 de zile. De asemenea, aceeași concluzie rezultă și în măsura în care s-ar aprecia că Adresa nr. x/10.01.2022 ar putea fi calificată drept o plângere prealabilă, în condițiile în care și această adresă a fost formulată de intimatul-reclamant cu depășirea termenului de 30 de zile de la momentul la care a luat cunoștință despre conținutul ordinului nr. 5662/26.11.2021, respectiv 07.12.2021. În plus, a apreciat recurenta că prima instanță a reținut în mod eronat și faptul că petitul referitor la anularea ordinului nr. 5662/26.11.2021 ar reprezenta un capăt de cerere accesoriu capătului de cerere principal constând în constatarea refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, condiții în care, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, intimatului-reclamant îi revenea obligația ca, anterior sesizării instanței de judecată cu acest capăt de cerere (anularea ordinului nr. 5662/26.11.2021), să formuleze în termenul legal o plângere prealabilă.

Apărările formulate de intimat Intimatul-reclamant Liceul Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" Breaza a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe. În esență, cu privire la schimbarea calificării juridice a actelor și a faptelor deduse judecății, intimatul a arătat că instanța a manifestat în mod corect rol activ, menționând faptul că până la momentul comunicării încheierii din data de 14.03.2023 nu a avut cunoștință despre faptul că, în pofida tuturor discuțiilor și demersurilor sale în vederea emiterii Ordinului de ministru privind autorizarea de funcționare, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016, Agenția nu și-a îndeplinit obligația legală de a solicita emiterea Ordinului, deși acțiunile întreprinse de cele două instituții în raport cu reclamantul au creat permanent impresia că situația este cunoscută, asumată și avută în vedere pentru soluționare. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a ARACIP, intimatul a subliniat faptul că aceasta derivă tocmai din faptul că actul administrativ individual care face obiectul prezentei cauze, a fost emis la propunerea și în baza actelor emise de ARACIP, în preambulul ordinului fiind menționat, ca bază legală a emiterii acestuia Hotararea Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016. A mai apreciat intimatul că prima instanță a respins în mod corect excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, prin raportare la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, intimatul a subliniat faptul că niciun moment, pe parcursul celor 5 ani ani, cei doi pârâți, în baza prevederilor legale invocate de care aceștia, nu au dispus întreruperea/încetarea școlarizării elevilor înscriși la calificările în discuție și nici a procedurilor de autorizare/acreditare, ca fiind nelegale, inadmisibile sau tardiv/retroactiv introduse. Prin urmare, lipsa Ordinului de acordare a autorizatiei de funcționare provizorie, începând cu anul școlar 2016-2017, așa cum a fost aprobată de Consiliul ARACIP prin Hotărârea nr. 07/3 1.08.2016, reprezintă o gravă eroare în sarcina atât a ARACIP cât și a Ministerului, greșeală care a fost agravată prin continuarea procedurilor de acreditare, în lipsa Ordinului de autorizare, culminând cu emiterea Ordinului nr. 5662/26.11.2021, având ca obiect autorizația de funcționare provizorie pentru calificarea în discuție, începând cu anul școlar 2022-2023 și nu 2016-2017. Față de aceste aspecte, atât refuzul ARACIP de a-și îndeplini obligațiile prevăzute în Regulamentul de organizare a instuției, cât și al MEN de a emite Ordinul de autorizare conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 7/31.08.2016, se înscriu perfect în prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reprezentând un refuz nejustificat de rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține caracterul fondat al acestora în limitele și pentru considerentele următoare: Potrivit principiul disponibilității procesului civil, reglementat de art. 9 și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar judecătorul are obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Ca atare, instanța judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor în justiție, cât și a apărărilor. În același timp, conform dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. "judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.". În prezenta cauză, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a Ordinului M.E.N. nr. 5662/26.11.2021, urmată de obligarea instituțiilor pârâte la remedierea situației reclamantului, prin emiterea unui nou Ordin prin care Ministrul Educației să acorde Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza autorizația de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07 din data de 31.08.2016, respectiv emiterea Ordinului prin care Ministrul Educației să acorde reclamantului acreditarea pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2022-2023, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07 din data de 09.07.2021. La termenul de judecată din data de 14.03.2023, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a pus în discuție, din oficiu, calificarea juridică a obiectului cererii de chemare în judecată, în sensul că aceasta ar avea ca obiect, ca și capăt de cerere principal, constatarea refuzului nejustificat de emitere de către Ministerul Educației a unui ordin având ca obiect acordarea autorizației de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul turism și alimentație pentru calificările solicitate, începând cu anul școlar solicitat respectiv 2016-2017 și doar ca și capete de cerere accesorii: anularea Ordinului nr. 5662/26.11.2021 și obligarea celor două instituții la remedierea situației în sensul solicitat. Prin precizările depuse la data de 26.04.2023 reclamantul a arătat că achiesează la schimbarea calificării juridice a actelor și faptelor deduse judecății propusă de instanță, solicitând a se lua act de schimbarea obiectului acțiunii și, pe cale de consecință, a se dispune: - constatarea refuzului nejustificat atât al ARACIP de a înainta la Ministerul Educației propunerea de acordare a autorizației provizorii pentru reclamant, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016, cât și al Ministerul Educației de a emite Ordinul având ca obiect acordarea autorizației de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar solicitat, respectiv 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07/31.08.2016; - urmată de anularea Ordinului Ministrului Educației nr. 5662/26.11.2021, având ca obiect autorizația de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație " și "bucătar", începând cu anul școlar 2022-2023; - și obligarea celor două instituții la remedierea situației create de modul în care au desfășurat și finalizat procedurile de autorizare provizorie/acreditare ale Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza, prin: - emiterea unui nou Ordin prin care Ministrul Educației să acorde Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza autorizația de funcționare provizorie pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2016-2017, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07 din data de 31.08.2016; - urmând, pe cale de consecință, emiterea Ordinului prin care Ministru Educației să acorde Liceului Tehnologic UCECOM "Spiru Haret" din Breaza acreditarea pentru nivelul de învățământ profesional, domeniul "turism și alimentație", pentru calificările profesionale "ospătar (chelner) vânzător în unități de alimentație" și "bucătar", începând cu anul școlar 2022-2023, conform Hotărârii Consiliului ARACIP nr. 07 din data de 09.07.2021. Din examinarea sentinței atacate prin recursurile declarate de cele două autorități pârâte, se constată că prima instanță a analizat și s-a pronunțat asupra obiectului modificat al cererii de chemare în judecată, conform solicitării anterior enunțate. În privința dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea conferă judecătorului dreptul și obligația de a da sau de a restabili calificarea juridică exactă a actelor și faptelor deduse judecății, ca expresie a rolului activ al instanței. Recalificarea juridică este un instrument procesual menit să asigure aplicarea corectă a legii, care nu poate fi, însă, utilizat pentru a modifica obiectul cererii sau a introduce noi pretenții, întrucât aceasta ar depăși atribuțiile instanței și ar încălca principii fundamentale ale procesului civil: principiul disponibilității, principiul contradictorialității sau dreptul la apărare. De asemenea, potrivit art. 204 alin. (1) și (3) C. proc. civ., "(1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat … (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților." În prezenta cauză, având în vedere configurația obiectului asupra căruia s-a pronunțat prima instanță, Înalta Curte constată că stabilirea drept capăt principal de cerere a solicitării de constatare a refuzului nejustificat de emitere de către Ministerul Educației a unui ordin având ca obiect acordarea autorizației de funcționare provizorie, nu reprezintă o recalificare sau precizare a unei acțiuni care a fost deficitar formulată, în sensul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., ci o veritabilă modificare a pretențiilor deduse judecății. O astfel de modificare, chiar dacă a fost pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, iar reclamantul a achiesat la aceasta, se putea realiza doar în condițiile impuse de prevederile art. 204 alin. (1) și (3) C. proc. civ., anterior enunțate, respectiv numai până la primul termen până la care reclamantul era legal citat și numai cu acordul expres al tuturor părților. Or, achiesarea reclamantului la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată propusă de instanță s-a realizat la al treilea termen de judecată (prin precizările depuse pentru termenul din data de 2.05.2023), iar instanța s-a pronunțat asupra obiectului astfel modificat fără ca pârâții din cauză să fi exprimat un acord expres în acest sens. În acest context, Înalta Curte reține caracterul fondat al criticilor recurenților referitoare la schimbarea obiectului acțiunii deduse judecății, neregulă de ordin procedural care se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare este prevăzută sub sancțiunea nulității) și nu poate fi înlăturată decât prin casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, motivele de fapt și de drept invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată inițială, au fost nesocotite și dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind încălcat și dreptul tuturor părților la un proces echitabil. Prin urmare, se apreciază că, în cauza de față, hotărârea recurată nu respectă exigențele procedurale impuse de textele de lege anterior menționate, astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul disponibilității și ținând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părții la dublul grad de jurisdicție, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța urmând a relua judecarea cauzei conform acțiunii inițiale formulate de reclamant. În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurenți, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecarea cauzei. Pentru considerentele expuse, constatând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul în temeiul art. 20 alin. (3) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.