ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6376/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2018, reclamanta A. Focșani a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației Naționale și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar - denumită pe scurt și ARACIP - solicitând anularea Ordinului nr. 3684 din 14 mai 2018 privind neacordarea autorizației de funcționare provizorie pentru unitatea de învățământ preuniversitar particular B., ordin ce nu a fost comunicat oficial asociației nici până la această dată, suspendarea efectelor ordinului menționat până la soluționarea definitivă a cauzei în temeiul articolului 14 din legea 554/2004, obligarea la acordarea autorizației de funcționare provizorie pentru Universitatea de învățământ preuniversitar particular B. din municipiul Focșani începând cu anul de învățământ 2018-2019, precum și repararea pagubei ce a fost cauzată reclamantei prin emiterea actului administrativ menționat, solicitând în acest sens obligarea celor doi pârâți în solidar la plata daunelor pentru imaginea afectată și pentru pierderea unor serii de copii care au ajuns la vârsta adecvată regimului de grădiniță.

Prin sentința nr. 188 din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta ASOCIAȚIA "A.", în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Educației Naționale și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar București,cu toate capetele de cerere.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs recurenta a formulat o serie de critici referitoare al aspectele reținute de instanța de fond în sentința atacată.

Se afirmă că instanța de fond nu a analizat tot materialul probator și în special înscrisurile unde se explică clar nelegalitățile în conformitate strictă cu articolul ignorat de pârâtă. De asemenea, instanța de fond nu a reținut faptul că Ordinul atacat a fost emis cu o întârziere de 220 zile, nu a fost motivat, nu a fost comunicat și nici publicat pe site-ul ARACIP. Instanța de fond a apreciat încă de la început că ordinul este legal, fiind emis în baza H.G. nr. 22/2007. Se mai afirmă că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prezentând pe cele ale pârâtelor necontestate de parte ce țin mai mult de registratură, evidență și cronologia unor etape. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că potrivit art. 11 din H.G. nr. 21/2007 vizitele de evaluare sunt de 2-5 zile iar în speță a fost vizita a fost realizată într-o singură zi. Instanța de fond a prezentat o serie de aspecte care nu au legătură cu pricina dar a omis o serie de articole care au fost încălcate de pârâte, fiind înfrânt principiul egalității în fața legii, prin omitere. În mod greșit instanța de fond reține că ar fi fost efectuate două vizite de evaluare, în fapt a existat doar o vizită la data de 17.11.2017, mențiunea din procesul-verbal referitoare la vizita din data de 28.04.2017 fiind falsă. Recurenta mai invocă o serie de aspecte de ordin formal referitoare la existența mai multor fișe de evaluare, nu a unei singure fișe așa cum reține instanța, și a unui sigur raport de evaluare validat prin semnătură de o persoană care nu a fost prezentă la evaluarea externă în condițiile în care membrii comisiei de evaluare ar fi trebuit să întocmească propriul raport de evaluare externă pe care să îl înainteze Departamentului de acreditare al ARACIP. Se arată că în dosar există un subraport al Doamnei C. care a participat la vizita de evaluare și care a întocmit și raportul de evaluare dar acest din urmă act a fost semnat de o altă persoană care nu a fost prezentă pe teren. Se mai afirmă că există o serie de neconcordanțe între raport și subrapoarte dacă se ia în calcul și evaluarea internă care a reținut că sunt îndepliniți toți indicatorii. În condițiile existenței acestor neconcordanțe ar fi trebuit să se procedeze la refacerea raportului extern. Potrivit prevederilor H.G. nr. 22/2007 Consiliul ARACIP ar fi trebuit să înainteze prin Biroul executiv al Agenției o propunere către Ministerul Educației Naționale nu raportul și subrapoartele de evaluare. Este criticată concluzia instanței de fond potrivit căreia ar fi fost respectată procedura instituită prin H.G. nr. 22/2007, recurenta apreciind că această procedură nu a fost respectată întrucât nu se cunoaște conținutul raportului de evaluare internă depus de asociație pe 15.03.2017, a fost încălcat contractul semnat și parafat de ARACIP, procedura nu a fost respectată și termenele au fost încălcate cu sute de zile, nu a fost identificat articolul cu conținut tehnic ce includ activități comune din H.G. nr. 21 și 22 din 2007 care să fie respectat, organul de evaluare externă a avut un comportament discreționar și a creat situații de superioritate față de reprezentantul asociației, adresându-se cu expresii răstite și chiar jignitoare, s-a procedat la îndepărtarea observatorului IȘJ Vrancea, există contradicție între procesul-verbal din care rezultă îndeplinirea condițiilor și anexa la acesta în care se reține neîndeplinirea a trei indicatori, înscrisurile au fost înregistrate cu date anterioare înscrisurile întocmite în vederea autorizării prezintă inadvertențe repetate și grave iar cei trei descriptori evaluați cu "NU" reprezintă o interpretare denaturată a realității, ordinul nu a fost comunicat și motivat, nu s-a procedat la inițierea unei monitorizări având în vedere metodologia autorizării și proporționalitatea. Nemotivarea actului atacat a fost apreciată de instanțe ca fiind un indiciu care produce o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ. Toate aceste aspecte fac ca aprecierea instanței de fond potrivit căreia aspectele invocate de parte vizează mai mult dificultăți pe care reclamanta pretinde că le-a întâmpinat în procedura de evaluare și unele amânări pe care le consideră nejustificate, însă care nu sunt de natură a atrage nelegalitatea procedurii de evaluare și nici anularea Ordinului contestat să fie eronată.

În ceea ce privește cei trei descriptori a căror neîndeplinire a fost reținută cu ocazia evaluării externe, recurenta-reclamantă invocă, în primul rând, faptul că în mod nelegal i s-a refuzat aplicarea prevederilor art. 14 din H.G. nr. 22/2007 referitoare la monitorizarea activității de evaluare, în condițiile în care alte entități au beneficiat de această facilitate.

Cât privește asigurarea serviciilor medicale, recurenta-reclamantă afirmă că nu avea obligația de a organiza un cabinet medical în cadrul instituției ci asistența medicală se asigură prin arondarea la cabinetele medicale din unitățile școlare cele mai apropiate. Potrivit art. 18 alin. (5) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1995/1995 dotarea cabinetului medical cu instrumentar, aparatură și medicamente este în sarcina Direcției de Sănătate Publică Județeană.

În ceea ce privește proiectarea unui sistem de asigurare a securității tuturor celor implicați în activitatea școlară în timpul desfășurării programului se arată că imobilul în cauză are împrejmuire, uși, ferestre cu grilaje din fier forjat solide, și multiple mijloace de apelare a serviciului 112, grădinița este inclusă în itinerariile de patrulare auto și pedestre ale patrulelor de poliție municipale cu punct obligatoriu de staționare sau trecere, în special pe timpul sosirii și plecării copiilor și pe traseele mai intens frecventate folosite de părinți iar, în prezent, există și un sistem de monitorizare video.

În ceea ce privește îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat și angajat, a condițiilor de numire prevăzute de legea învățământului, precum și de statutul personalului didactic, se afirmă că juridic, este posibilă selectarea personalului dar nu și angajarea acestuia, neexistând certitudine cu privire la obținerea acreditării înainte de începerea anului școlar. Modelul de "declarație de angajament" agreat, recomandat de Ministerul Educației Naționale nu poate fi completat, semnat, parafat și înregistrat de niciun angajator din punct de vedere juridic întrucât este 100% angajare decât cu câteva zile înainte de începerea anului școlar.

În concluzie, cu privire la cei trei descriptori, recurenta-reclamantă arată că pentru descriptorul 106/2.3.1"asigurarea serviciilor medicale" Direcția de Sănătate Publică ar fi trebuit să arondeze școala la cel mai apropiat cabinet medical școlar, în ceea ce privește descriptorul 107/2.4.1 "proiectarea unui sistem de asigurare a securității tuturor celor implicați în activitatea școlară, în timpul desfășurării programului" începând cu data de 01.08.2018 funcționează la asociație sistem de alarmare și sistem de supraveghere video, s-a întocmit dosar de analiză a riscurilor de securitate fizică de către o firmă specializată, un proiect sistem de securitate toate aprobate și avizate de Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea, iar în ceea ce privește descriptorul 122/1.1.1 "Îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat și angajat a condițiilor de numire prevăzute de Legea învățământului precum și de statutul personalului didactic arată că la data de 21.02.2018 a identificat și selectat, fiind întocmită o Declarație de Angajament cu d-na D. pentru profesor grad I și II ciclul primar astfel încât ar fi fost posibilă începerea activității cel puțin din anul școlar 2018-2019 dacă era implementată procedura de monitorizare.

Cât privește posibilitatea de a depune un nou raport de evaluare internă după remedierea deficiențelor, se arată că această procedură presupune noi costuri, impunându-se achitarea din nou a taxei de autorizare.

II. Soluția instanței de recurs

Ca situație de fapt se reține că prin Ordinul nr. 3684 din 14.05.2018, contestat în cauză, pârâtul a dispus neacordarea autorizației de funcționare provizorie pentru unitatea de învățământ preuniversitar particular B., cu sediul în municipiul Focșani, pentru nivelul de învățământ "preșcolar", limba de predare "română", program "prelungit". Din cuprinsul Ordinului rezultă că emiterea acestuia s-a făcut în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, cu modificările ulterioare și luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 12/14.12.2017, privind propunerea de neacordare a autorizației de funcționare provizorie pentru unitatea de învățământ preuniversitar particular evaluată în data de 17 noiembrie 2017. Motivele care au condus la neacordarea autorizației de funcționare provizorie se regăsesc în Anexa la procesul-verbal din data de 17 noiembrie 2017, unde ARACIP a analizat nivelul de realizare a indicatorilor, din acest act rezultând că nu sunt îndepliniți următorii descriptori: asigurarea serviciilor medicale pentru elevi, asigurarea securității tuturor celor implicați in activitatea școlară, în timpul desfășurării programului, îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat șl angajat, a condițiilor de numire prevăzute de Legea învățământului, precum și de Statutul personalului didactic.

În ceea ce privește motivele de recurs, Înalta Curte costată că recurenta-reclamantă critică soluția instanței de fond în primul rând pentru nesesizarea sau nesancționarea unor nereguli de ordin procedural în procedura de evaluare.

Or se observă că instanța de fond a avut în vedere aspectele învederate de parte dar a apreciat că "acestea vizează mai mult dificultăți pe care reclamanta pretinde că le-a întâmpinat în procedura de evaluare și unele amânări pe care le consideră nejustificate, însă care nu sunt de natură a atrage nelegalitatea procedurii de evaluare și nici anularea Ordinului contestat".

Analiza instanței de fond este corectă din acest punct de vedere, aspectele reiterate în recurs nefiind de natură să atragă nulitatea actului atacat.

În niciun caz nu se poate vorbi de o motivare necorespunzătoare a sentinței atacate întrucât din considerentele sentinței rezultă cu claritate motivele care au condus la respingerea tuturor criticilor formulate de reclamantă, inclusiv a celor referitoare la aspectele de ordin procedural care au fost invocate prin acțiune.

Nu se poate vorbi nici de o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de fond acționând în limitele legale, soluția fiind rezultatul unei evaluări a aspectelor de fapt și de drept relevante în cauză.

Întârzierea în emiterea ordinului nu putea conduce la anularea actului, nefiind vorba de depășirea unui termen de decădere. Oricum, anularea actului nu era de natură să înlăture o eventuală vătămare decurgând din emiterea actului cu întârziere ci, dimpotrivă, ar fi condus la o și mai mare întârziere în soluționarea cererii recurentei-reclamante.

În privința motivării actului instanța de fond a reținut în mod corect că actul atacat a fost emis după parcurgerea unei proceduri impuse de normele legale incidente și s-a întemeiat pe acte preparatoare emise în cadrul acestei proceduri astfel încât modalitatea în care a fost motivat ordinul atacat nu poate face abstracție de aspectele consemnate în actele preparatoare respective. Așa cum am menționat mai sus, motivele care au condus la neacordarea autorizației de funcționare provizorie se regăsesc în Anexa la procesul-verbal din data de 17 noiembrie 2017, unde ARACIP a analizat nivelul de realizare a indicatorilor, din acest act rezultând că nu sunt îndepliniți următorii descriptori: asigurarea serviciilor medicale pentru elevi, asigurarea securității tuturor celor implicați in activitatea școlară, în timpul desfășurării programului, îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat șl angajat, a condițiilor de numire prevăzute de Legea învățământului, precum și de Statutul personalului didactic. De altfel, destinatarul actului a fost în măsură să cunoască aceste motive, în acțiune raportându-se în mod concret la descriptorii menționați mai sus.

Modalitatea în care au fost realizate vizitele la fața locului nu prezintă nicio relevanță practică și, așa cum a menționat și instanța de fond, nu poate conduce la nulitatea actului. Recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să indice vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a realizării unei singure vizite pe teren în condițiile în care aspectele de fapt constatate la fața locului cu ocazia respectivei vizite și care au condus la neacordarea autorizației nu au fost contestate în materialitatea lor. Este necontestat faptul că unitatea de învățământ nu avea amenajat și dotat un cabinet medical nu avea angajament cu un medic pediatru, nu există pază proprie, nu s-au încheiat acorduri/contracte cu firme specializate, cu jandarmeria sau cu poliția, nu era obținută Autorizare de securitate la incendiu de la ISU Anghel Saligny, al Municipiului Focșani, jud. Vrancea, prin care să se certifice realizarea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor la obiectivul Grădiniță, amplasat în jud. Vrancea, municipiul Focșani, doamna E., director degrevat de activitatea didactică, nu îndeplinește condițiile pentru ocuparea acestei funcții și nici nu are calificarea necesară.

În ceea ce privește modalitatea în care au fot întocmite rapoartele de evaluare instanța a reținut în mod corect pașii procedurali impuși de H.G. nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituțională în vederea autorizării, acreditării și evaluării periodice a organizațiilor furnizoare de educație. S-a reținut în mod corect că potrivit art. 13 din Metodologie, raportul de evaluare externă trebuie înaintat Biroului executiv al ARACIP, care după ce îl validează și avizează îl înaintează Consiliului ARACIP spre aprobare. Ulterior, Consiliul ARACIP, întrunit în ședință ordinară, analizează și aprobă raportul de evaluare, după care propune acordarea/neacordarea autorizației de funcționare provizorie. Conform art. 13 alin. (8), propunerea Consiliului ARACIP de acordare/neacordare a autorizației de funcționare provizorie este înaintată Ministerului Educației și Cercetării, spre aprobare, prin ordin. În raport de aceste prevederi legale, semnarea raportului de evaluare externă întocmit de persoana care a participat la vizita pe teren de către o altă persoană care nu a fost prezentă este firească în condițiile în care raportul de evaluare externă trebuie validat și avizat de Biroul executiv al ARACIP după care este aprobat de Consiliul ARACIP.

Nu se poate reține nicio contradicție în cadrul actelor emise în procedura de evaluare, rezultând din acestea, în mod univoc, faptul că s-a apreciat că cei trei descriptori menționați mai sus nu sunt îndepliniți ceea ce impune neacordarea autorizației provizorii. Afirmația recurentei-reclamante potrivit căreia în partea introductivă a procesului-verbal încheiat la 17.11.2017 s-ar fi reținut îndeplinirea tuturor descriptorilor reprezintă rezultatul unei interpretări trunchiate a textului. Fraza la care face trimite partea este următoarea:

"În urma evaluării externe s-a stabilit îndeplinirea standardelor minimale corespunzătoare celor 43 de indicatori, situația detaliată fiind prezentată în anexa care face parte integrantă din prezentul proces-verbal".În chiar cuprinsul frazei se face trimitere la mențiunile din anexă unde se realizează analiza concretă a modului în care sunt respectate standardele minimale pentru indicatorii analizați și unde se menționează, la trei dintre indicatori, că aceste standarde minimale nu sunt respectate. În acest context sensul sintagmei "s-a stabilit îndeplinirea standardelor minimale" nu poate fi cel propus de recurenta-reclamantă potrivit căreia evaluatorii ar fi stabilit că sunt îndeplinite standardele minimale ci acela că în urma evaluării externe evaluatorii s-au edificat cu privire la îndeplinirea standardelor minimale concluziile fiind detaliate în anexă.

În ceea ce privește nepublicarea ordinului, se constată că la instanța de fond nu a fost invocat un motiv de nulitate explicit decurgând din acest aspect ci s-a menționat doar, în ansamblul prezentării situației de fapt și a modului în care a fost realizată evaluarea, că ordinul atacat a fost publicat pe site-ul Ministerului Învățământului dar ca urmare a demersurilor de contestare a fost retras de pe site. Nici în fața instanței de recurs nu sunt aduse argumente suplimentare care să conducă la concluzia unei vătămări a părții care să impună anularea actului datorită modalității de asigurare a publicității.

În ceea ce privește aplicarea art. 14 din H.G. nr. 22/2007 se constată că acesta nu putea fi incident în speță. Potrivit acestui text de lege "În vederea asigurării calității activității de evaluare externă, Biroul executiv al ARACIP poate dispune monitorizarea activității de evaluare a organizației furnizoare de educație, realizată atât de experții ARACIP în evaluare și acreditare, cât și de instituțiile menționate la art. 1 alin. (2)." Este vorba, așadar de reglementarea unei proceduri de monitorizare a activității de evaluare ce se dispune atunci când Biroul executiv al ARACIP are unele indicii referitoare al prestarea unor servicii de evaluare necorespunzătoare . Nu este vorba, deci, de un beneficiu care se acordă unităților de învățământ ci de o măsură de monitorizare menită să sancționeze, eventual, o activitate de evaluare necorespunzătoare.

Cât privește modalitatea în care au fost îndeplinite standardele minimale pentru cei trei indicatori în raport cu care s-a refuzat acordarea autorizației de funcționare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit H.G. nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcționare provizorie a unităților de învățământ preuniversitar, precum și a Standardelor de acreditare și de evaluare periodică a unităților de învățământ preuniversitar "Standardele de autorizare sunt standarde naționale, care se aplică învățământului preuniversitar de stat și particular, și se referă la domeniile prevăzute de art. 10 din O.U.G. nr. 75/2005, aprobată cu completări și modificări prin Legea nr. 87/2006. Pentru fiecare domeniu sunt definite subdomenii, pentru fiecare subdomeniu sunt formulați indicatori, iar la fiecare indicator sunt definiți descriptori. Descriptorii sunt enunțuri care stabilesc, în mod concret și observabil, cerințele minime pe care organizația furnizoare de educație trebuie să le îndeplinească, pentru fiecare indicator, în vederea obținerii autorizării de funcționare provizorii."

La Domeniul: A. Capacitatea instituțională; criteriul: a) structurile instituționale, administrative și manageriale este menționat ca indicator la punctul 2.3 Asigurarea serviciilor medicale pentru elevi cu descriptorul 2.3.1 Asigurarea serviciilor medicale pentru elevi .

Or, în urma vizitei de evaluare s-a constatat că unitatea de învățământ nu asigură în niciun mod servicii medicale pentru elevi întrucât, deși un anumit spațiu este destinat organizării unui cabinet medical la momentul vizitei respectivul spațiu nu era amenajat corespunzător ci era folosit pentru depozitarea unor obiecte și, de asemenea, nu există niciun contract cu un medic pediatru care să își asume prestarea acestor servicii de specialitate.

Apărarea recurentei este în sensul că nu are nicio obligație de a organiza un cabinet medical în cadrul instituției ci asistența medicală se asigură prin arondarea la cabinetele medicale din unitățile școlare cele mai apropiate. Potrivit art. 18 alin. (5) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1995/1995 dotarea cabinetului medical cu instrumentar, aparatură și medicamente este în sarcina Direcției de Sănătate Publică Județeană.

Înalta Curte constată, însă, că această interpretare a normelor OMS nr. 1995/1995 este de natură să lipsească de aplicabilitate norma privind standardul de autorizare menționat mai sus rezultând, din această interpretare, că unitatea de învățământ nu are nicio obligație în ceea ce privește asigurarea asistenței medicale ci toate atribuțiile specifice arestui serviciu cad în sarcina DSP care ar trebui să se ocupe de arondarea unității de învățământ la un cabinet medical dintr-o altă unitate de învățământ unde funcționează un astfel de cabinet sau de dotarea spațiului de care dispune recurenta. Or, norma trebuie să se interpreteze în sensul în care produce efecte nu în sensul în care nu produce niciun efect. Este evident că există posibilitatea asigurării serviciilor medicale fie prin organizarea unui cabinet propriu fie prin arondarea la un cabinet preexistent dar pentru aceasta este necesar ca din raportul de evaluare internă să rezulte care este modalitatea în care unitatea de învățământ înțelege să asigure serviciile medicale și, de asemenea, unitatea de învățământ are obligația să facă demersurile necesare pentru a se asigura că la momentul autorizării este în măsură să ofere acest serviciu.

Or, în urma evaluării externe a rezultat că recurenta-reclamantă nu asigură acest serviciu întrucât spațiul destinat cabinetului medical nu era dotat corespunzător și nici nu exista un angajament al unui medic pediatru pentru prestarea acestor servicii. Cât privește posibilitatea arondării la o un alt cabinet medical, aceasta este pur teoretică în condițiile în care nu s-a făcut dovada realizării unor demersuri în acest sens.

În ceea ce privește proiectarea unui sistem de asigurare a securității tuturor celor implicați în activitatea școlară în timpul desfășurării programului se constată că și în acest caz recurenta-reclamantă încearcă să transfere responsabilitatea către alte servicii publice deși acest standard este impus în sarcina unității de învățământ care solicită autorizarea. În mod cert existența unor grilaje la geamuri și a unor mijloace de apelare a serviciului de urgență 112 nu sunt suficiente pentru realizarea acestui descriptor. Nici serviciul general asigurat de organele de poliție nu poate suplini un serviciu care trebuie asigurat în permanență pe parcursul programului. În consecință, în mod corect s-a reținut că, în condițiile în care nu se asigură pază proprie și nici nu există contracte firme de specialitate, cu jandarmeria sau cu poliția acest descriptor nu este îndeplinit.

În fine, referitor la descriptorul de la punctul I 22/1.1.1. privind îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat și angajat, a condițiilor de numire prevăzute de legea învățământului, precum și de statutul personalului didactic recurenta-reclamantă nu a negat faptul că la data vizitei de evaluare doamna E., director degrevat de activitatea didactică, nu îndeplinea condițiile pentru ocuparea acestei funcții și nici nu avea calificarea necesară dar afirmă că juridic, este posibilă selectarea personalului dar nu și angajarea acestuia, neexistând certitudine cu privire la obținerea acreditării înainte de începerea anului școala. Din nou se încearcă negarea obligativității îndeplinirii acestui descriptor în condițiile în care, în H.G. nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcționare provizorie a unităților de învățământ preuniversitar, precum și a Standardelor de acreditare și de evaluare periodică a unităților de învățământ preuniversitar este menționat, la punctul 1.1.1. de la Domeniul: A. Capacitatea instituțională; criteriul: c) resurse umane descriptorul referitor la "îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat și angajat, a condițiilor de numire prevăzute de legea învățământului, precum și de statutul personalului didactic". În condițiile în care la momentul vizitei personalul de conducere selectat nu îndeplinea respectivele condiții evaluatorul extern nu avea posibilitatea să rețină îndeplinirea acestui descriptor.

Cât privește modificarea situației după momentul vizitei și după emiterea actului contestat Înalta Curte constată că aceasta nu mai are nicio relevanță pentru litigiul de față întrucât legalitatea unui act administrativ se verifică în raport de situația de la data emiterii lui nu în raport de aspecte de fapt intervenite ulterior.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 188 din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.