ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 94/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 23 ianuarie 2025 în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul-contestator A. cu privire la sesizarea Curții Constituționale în legătură cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 428 alin. (1), prin raportare la art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că relevanța excepției de neconstituționalitate, exprimată în condiția ca textul de lege sau de ordonanță criticat pentru neconstituționalitate, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, este o cerință esențială, așa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În lipsa acestei legături, excepția de neconstituționalitate este irelevantă și va fi respinsă ca inadmisibilă.

Soluția se impune pentru că, în lipsa pertinenței excepției de neconstituționalitate, s-ar eluda dispoziția constituțională care impune ridicarea excepției de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele în fața instanțelor judecătorești, în cadrul unui proces pendinte. Or, rațiunea instituirii acestui tip de control al constituționalității nu se justifică decât în situația în care problema incidentă de constituționalitate are un caracter "serios", este realmente utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată.

S-a susținut că, practic, decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți.

S-a arătat că, în cazul de față, prevederile legale criticate au următorul conținut:

"1) Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel."

A observat instanța că dispozițiile legale mai sus menționate se referă la termenul de introducere a unei contestații în anulare, iar în cauza de față instanța a respins contestația în anulare introdusă de contestator ca fiind inadmisibilă și nu ca fiind formulată tardiv, cu depășirea termenului de 30 de zile arătat în textul de lege evocat.

Așadar, în acest context perioada de timp în care se poate formula o asemenea cale de atac nu are nici o importanță în cauza de față și nici nu prezintă utilitate pentru soluționarea litigiului în calea de atac. Prin urmare, s-a arătat că această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită în cauză.

****

Împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a declarat recurs contestatorul A., la data de 27.01.2024, prin email.

În motivele scrise de recurs depuse la dosar, recurentul a solicitat admiterea recursului declarat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1), prin raportare la art. 431 alin. (2) C. proc. pen., apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. x/2024/a1.

La termenul fixat în cauză, respectiv 12 februarie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității căii de atac.

Examinând excepția tardivității căii de atac, invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Înalta Curte notează că, în lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției instanței penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte, în virtutea art. 24 din Legea nr. 255/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește".

În contextul normativ prezentat, Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost pronunțată la data de 23 ianuarie 2025, fără ca în cuprinsul acesteia să se menționeze ora la care s-a pronunțat hotărârea.

În acest context, momentul de la care se calculează termenul procedural pe ore în situația în care nu se cunoaște ora pronunțării actului procedural care a determinat curgerea lui, începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că termenul de 48 de ore în care recurentul putea contesta încheierea atacată, a început să curgă la sfârșitul zilei de 23 ianuarie 2025, ora 24:00, și s-a împlinit la data de 26 ianuarie 2025, ora 02:00.

Or, Înalta Curte constată că prezentul recurs a fost formulat de contestatorul A. la data de 27 ianuarie 2025, ora 17:47, cu mult după expirarea celor 48 de ore prevăzute pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Se observă, totodată, că data împlinirii termenului procedural prevăzut de lege a căzut într-o zi nelucrătoare, însă acest aspect nu prezintă importanță, având în vedere că termenele pe ore nu se prorogă, neexistând o dispoziție legală care să prevadă astfel, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți (decizia nr. 293/12.04.2023, I.C.C.J., secția penală; decizia nr. 395/23.05.2023, I.C.C.J., secția penală).

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, cum excepția tardivității constituie o excepție peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a recursului formulat de petent.

Referitor la susținerile recurentului, în sensul că a formulat recurs ulterior expirării termenului legal, întrucât nu a reușit să ia legătura cu apărătorul ales, se reține că acestea nu pot avea vreun efect asupra concluziei expuse, tocmai în considerarea faptului că recurentul a avut un apărător ales, care ulterior a și declarat calea de atac și a semnat motivele de recurs, iar acesta avea datoria de a acționa cu diligență în asigurarea apărării clientului său.

Pentru motivele învederate, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 268 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 360 RON, să rămână în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se plătește din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.