CtEDO 26.04.2007 Auto

CASE OF GERGELY v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
26.04.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF GERGELY v. ROMANIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNEI DE GERGELIA v. ROMANIA (Declarația nr. 57885/00) HOTĂRÂREA Strasburg 26 aprilie 2007 FINAL 26/07/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44§ 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gergely v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: B.M. Zupančič Președintele Bîrsan dna Fura-Sandström dna Gyulumyan Myjer David Thór Björgvinsson dna Berro-Lefèvre, judecători și grefierul secțiunii Quesada, deliberat în privat la 29 martie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 57885/00) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național român de origine romă, dna Iren Gergely („reclamantul”), la 14 iulie 1999. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții Europene. Centrul pentru Drepturile Romilor (ERRC), o asociere din Budapesta (Hungria). Guvernul României (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna B. Rămășcanu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns că distrugerea proprietății sale, consecințele rezultate și procedurile ulterioare înaintea încălcării art. 3, 6 1, 8, 13 și 14 din Convenție, care a garantat, printre altele, interzicerea tratamentului inuman și degradant, dreptul de a accesa la o instanță pentru o determinare echitabilă a drepturilor și obligațiilor civile, dreptul de a respecta viața privată și de familie și domiciliu, dreptul la un remediu eficace și liber de discriminare în ceea ce privește exercitarea drepturilor și libertăților convenției. Într-o hotărâre parțială din 9 decembrie 2003, Curtea a hotărât să suspende examinarea plângerilor privind condițiile de viață, ancheta privind presupusele tratamente inumane sau degradante și dreptul la respectarea vieții private și familiale și a domiciliului, lipsa accesului la o instanță civilă, dreptul la un remediu eficace și discriminarea presupusă pe baza etniei reclamantului în măsura în care se referă la perioada după 20 Iunie 1994, data la care România a ratificat Convenția și a declarat, de asemenea, inadmisibil ca ratione temporis incompatibil cu dispozițiile Convenției, restul cererii. La 19 mai 2005, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat admise plângerile amânate. Ambele părți au depus propuneri la Registru în contextul negocierilor de soluționare prietenoasă (art. 38 § 1 litera (b) din Convenție). Nu s-a atins nici o soluție. La 8 decembrie 2006, guvernul a solicitat Curtea să scoată cazul din lista sa și a încheiat textul unei declarații în vederea soluționării problemelor formulate de cerere. La 26 ianuarie 2007 Reprezentantul reclamantului a depus observații scrise cu privire la cererea Guvernului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1965 și a folosit să trăiască în satul Cașinul Nou, districtul Plăiiii de Jos, județul Harghita. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În seara din 11 august 1990, după o perioadă de ostilitate sporită între romii și locuitorii non-romei din Cașinul Nou, și printre acuzațiile că romii locali furau, între aproximativ 60 și 400 sătenii non-Roma s-au adunat în fața bisericii satului și au plănuit să urmărească întreaga populație romă. Apoi, au ars și distrus mai multe case și alte proprietăți, inclusiv casa reclamantului și întregul conținut. persoanele au fost lăsate fără adăpost, în timp ce multe altele, inclusiv reclamantul și cei patru copii săi, se confruntă cu amenințarea de a fi linșate. Lăsându-se în urmă toate lucrurile ei, reclamantul și familia ei au fugit și s-au ascuns într-un câmp din apropiere de unde au văzut sătenii incendiând casele romilor. 11. Imediat după evenimentele, rezidenții romi din Cașinul Nou au depus o plângere penală la Procurorul Județean Harghita. În afară de a descrie faptele cazului, reclamanții au identificat un număr de persoane presupus să fie responsabile pentru atac. 12. La 27 noiembrie 1990 Procurorul județului Harghita a hotărât să întrerupă ancheta cazului din cauza faptului că, având în vedere numărul mare de persoane implicate în atac, a fost imposibil să se identifice vinovații. În ceea ce privește intervențiile și plângerile repetate ale reclamantului, investigațiile au fost redeschise de mai multe ori, dar ulterior întrerupte. În sfârșit, la 5 octombrie 1998, Procurorul de la Curtea de Apel Târgu-Mureș a informat avocatul reclamantului că acuzațiile penale au fost în prezent interzise la timp. Procurorul a constatat că infracțiunile au fost comise „datorită actelor grave și provocatoare ale victimelor”, descrise după cum urmează: „...în august 1990 mai multe gitani [țigani] ] din satul Cașinul Nou s-au comportat în mod contrar moralității bune. Ei au deranjat în mod grav ordinea publică, ceea ce a agravat conflictul cu populația... [non-Roma]. Aceste... [conflicte] au culminat ... atunci când gitanii consumau alcool în pub local, și apoi ... fără nici un motiv aparent a început să bată pe pasageri pașnici-by. În acest context celălalt ... [non- Pentru a le obliga să plece și să nu se întoarcă în satul, locuitorii romilor au decis să ardă casele.” 13. Într-o decizie finală din 13 ianuarie 1999, Biroul Procurorului de la Curtea Supremă de Justiție, după examinarea meritelor cazului, a susținut această decizie. 14. La 9 septembrie 1991 primarul Plăiiii de Jos a achiziționat un stal de lemn demontat pentru a furniza romilor materiale pentru reconstrucția caselor lor. Cu toate acestea, rezultă din dosar că reclamantul nu a primit încă compensații pentru bunurile și mobila pe care le-a pierdut în timpul evenimentelor. Guvernul a susținut că este imposibil pentru ei să verifice faptele cazului de la dosarul penal al anchetei din august Evenimentele din 1990 au fost distruse. În cazul în care a fost luată o decizie de nu urmărire penală din cauza faptului că procedurile au fost limitate la timp, reglementările aplicabile în momentul material au permis distrugerea dosarelor. Cu toate acestea, guvernul și-a exprimat intenția de a furniza informații suplimentare în La 8 decembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „1. Guvernul regretă cu sinceritate faptul că investigația penală nu a clarificat pe deplin circumstanțele care au dus la distrugerea casei și a bunurilor solicitantei, care a lăsat-o să trăiască în condiții necorespunzătoare, i-a făcut dificilă posibilitatea de a depune o acțiune civilă pentru daune, precum și exercitarea dreptului ei la respectarea vieții casnice, private și familiale. Guvernul regretă, de asemenea, faptul că, în general, în momentul în care reclamantul căuta justiție în instanțe interne, nu s-a aplicat măsuri de aplicare a drepturilor în cadrul Convenției, și că unele autorități au formulat anumite observații cu privire la originea romă a reclamantului. Prin urmare, este acceptat faptul că astfel de evenimente constituie încălcări ale articolului 3 (prohibirea torturii), a articolului 6 (dreptul la un proces echitabil), a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie), a articolului 13 (dreptul la un remediu eficace) și a articolului 14 (prohibirea discriminării) a convenției. Eu, dna Beatrice Rămășcanu, agent al Guvernului României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul României oferă să plătească ex-grația reclamantului, Irene Gergely, suma de 36.500 EUR (a treizeci de mii cinci sute de euro). Guvernul se angajează să plătească suma de 1.615 EUR (o mie șase 100 de cincizeci de euro) în cheltuielile și cheltuielile suportate de reprezentantul reclamantului, Centrul european pentru drepturile romilor. Această sumă se plătește în euro unui cont bancar numit de ERRC. Aceste sume sunt eliberate de orice impozit care poate fi aplicabil și sunt plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de anulare a Curții în temeiul articolului 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea perioadei menționate mai sus, dobânzile simple sunt plătite la deasupra sumelor la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei, inclusiv cererile civile ale reclamantului în fața instanțelor naționale. Guvernul se angajează să elibereze instrucțiuni adecvate și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că drepturile individuale garantate de articolele 3, 6, 8, 13, 14 din Convenția sunt respectate în viitor. Guvernul se angajează să adopte următoarele măsuri generale care vizează combaterea discriminării împotriva romilor în județul Harghita: asigurarea eradicarii discriminării raciale în cadrul sistemului judiciar român; sporirea programelor educaționale de prevenire și combatere a discriminării împotriva romilor în cadrul programelor de studii din comunitatea Cașinul Nou, județul Harghita; elaborarea de programe de informare publică și de eliminare a stereotipurilor, a prejudecăților și a practicilor față de comunitatea romilor din instituțiile publice Harghita competente pentru comunitatea Cașinul Nou; sprijinirea schimbărilor pozitive ale opiniei publice a comunității Cașinul Nou în ceea ce privește romii, pe baza toleranței și a principiului solidarității sociale; stimulează participarea romilor la viața economică, socială, educativă, culturală și politică a comunității locale din județul Harghita, prin promovarea proiectelor de asistență reciprocă și de dezvoltare comunitară; implementează programe de reabilitare a locuințelor și a mediului în comunitate, în special prin marcarea resurselor financiare suficiente pentru compensare; identificarea, prevenirea și soluționarea activă a conflictelor care pot genera violență familială, comunitară sau interetnică. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei privind executarea hotărârilor Curții referitoare la România în acest caz și în cazuri similare este un mecanism adecvat pentru a se asigura că îmbunătățirile vor continua să fie realizate în acest context. În sfârșit, Guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Reclamantul solicită Curții să respingă Propunerea guvernului și continuarea examinării în fond a cauzei nu au fost îndeplinite în acest caz criteriile pentru eliminarea unei cauze pe baza unei declarații unilaterale, astfel cum au fost stabilite de Curte în hotărârea Tahsin Acar, în acest caz, a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (ediție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI). În special, ei au considerat că, deși Curtea a adoptat deja o hotărâre cu privire la fondul într-un caz similar, cel al Moldovei v. România (nr. Hotărârea unică a acestei naturi nu ar putea fi suficientă, ținând cont de complexitatea chestiunilor în cauză. Prin urmare, ar fi necesară o nouă hotărâre cu privire la fondul, cel puțin pentru a descoperi defectele sistemului judiciar român și eșecul său sistematic de a furniza remediere pentru victimele romilor. În plus, aceasta ar avea o mare valoare simbolică, în special în ceea ce privește noile forme de discriminare împotriva populației rome (în ceea ce privește accesul la educație, sănătatea, ocuparea forței de muncă sau alte servicii publice). În plus, ei au considerat că impactul măsurilor luate de Guvern pentru a se conforma celor două hotărâri moldovenești (nr. citate mai sus, și moldoveni și alții v. România (decontare favorabilă), nr. 41138/98 și 64320/01, § 39, 5 iulie 2005) nu a putut fi încă evaluat, deoarece executarea acestor hotărâri tocmai a început sub supravegherea Comitetului de Miniștri și, prin urmare, era încă în așteptare. 20. În plus, în calitatea lor de reprezentant al reclamanților atât în cazul în cauză, cât și în cazul moldovenesc Cauza, ei au informat Curtea că Guvernul nu a inițiat încă mai multe dintre acțiunile în care s-au comis în urma hotărârilor moldovenești. În plus, în opinia lor, Curtea nu a fost echipată pentru a evalua dacă aceleași măsuri vor funcționa în acest caz. Ei au reamintit că compensarea monetară nu ar trebui să depășească căutarea victimei de justiție. 21. Pe o notă mai generală, reprezentantul reclamantului a estimat că declarația Guvernului din 8 decembrie 2006 nu a putut fi utilizată în procedurile litigioase în fața Curții, astfel cum a fost făcută în contextul negocierilor încheiate între părți care, în conformitate cu art. 62 § 2 din Regulamentul Curții, erau strict confidențiale. 22. Curtea reiterează că, în anumite circumstanțe, ar putea fi necesar să se încheie o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenția va trebui să examineze cu atenție declarația făcută de Guvernul în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (menționată mai sus, §§ 75-77); Meriakri v. Moldova ((striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005); Sindicatul Suedez al Muncitorilor de Transport v. Suedia (striking out), nr. 53507/99, 18 iulie 2006); și Van Houten v. Țările de Jos (striking out), nr. 25149/03, CEHR 2005 IX). 23. Dispozițiile relevante de la art. 37 se citesc după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, poate decide să restabilească o cerere la lista sa de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” 24. În consecință, Curtea constată că, deși încălcările reclamate sunt de natură foarte gravă și sensibilă (a se vedea punctul 3 de mai sus), acestea au fost deja abordate în mod exhaustiv de către Curte în cazul moldovenesc, care a ridicat chestiuni similare la prezentul caz. 25. În plus, Guvernul a admis în declarația lor făcută în acest sens. în prezent, faptele din acest caz au constituit încălcări ale articolelor 3, 6, 8, 13 și 14 și au propus mai multe măsuri individuale și generale în vederea remediării situației (a se vedea punctul 16 de mai sus). 26. Prin urmare, în ciuda complexității chestiunilor examinate și ținând cont de existența unei hotărâri finale cu privire la fondurile din Moldova Cazul și admiterea încălcărilor efectuate de Guvern în acest caz, Curtea, spre deosebire de reprezentantul reclamantului, nu este convinsă de utilitatea unei alte hotărâri cu privire la fondul. Aceasta reamintește că defectele sistemului judiciar au fost abordate atât în măsurile generale prevăzute în hotărârea de soluționare prietenoasă adoptată în cazul Moldovei , citat mai sus, și în declarația unilaterală semnată de Guvern în acest caz. În ceea ce privește noua presupusă forme de discriminare împotriva romilor (a se vedea punctul 17 de mai sus), Curtea subliniază că acestea nu intră în domeniul de aplicare al acestui caz; la fel și plângerea inițială privind evenimentele din august 1990 (a se vedea parțialul Hotărârea din 9 decembrie 2003, citată la alin. (4), în consecință, cererea reclamantului ca Guvernul să admită presupusele încălcări ale Convenției în acest sens nu poate fi abordată de Curte (a se vedea punctul 18 mai sus). 27. În plus, punerea în aplicare a măsurilor propuse în Republica Moldova Cazul a început deja sub supravegherea Comitetului miniștrilor. Prin urmare, Curtea nu va aborda observațiile reprezentanților reclamantului cu privire la presupusa ineficacitate a acestor măsuri și la punerea în aplicare a acestora (a se vedea punctul 20 de mai sus), în timp ce examinarea acestora intră în întregime în cadrul Comitetului miniștrilor în cadrul procedurii de execuție. 28. Curtea nu împărtășește preocupările reclamantului cu privire la capacitatea sa de a transpune măsurile generale din Moldova Curtea este convinsă că aceste măsuri, astfel cum au fost reiterate în declarația de mai sus (a se vedea punctul 16 de mai sus), vor oferi o reparație eficientă a presupuselor încălcări în acest caz, în măsura în care acestea oferă instrumente pentru remedierea defectelor identificate de Curte în sistemul în vederea îmbunătățirii situației romilor În plus, Curtea consideră că, împreună cu măsurile generale, măsurile individuale propuse de Guvern oferă recurs reclamantului în acest caz (a se vedea punctul 20 de mai sus). 30. În cele din urmă, în ceea ce privește argumentele procedurale ale reclamantului (a se vedea punctul 21 de mai sus), trebuie remarcat că nici Curtea, nici Guvernul nu au făcut nici o trimitere la conținutul negocierilor de soluționare prietenoasă. Declarația unilaterală în prezent examinată a fost făcută public de către Guvern în vederea utilizării în cazul în care Curții consideră necesară. 31. Prin urmare, având în vedere natura admiterilor conținute în declarație, precum și domeniul de aplicare și amploarea diferitelor întreprinderi menționate în aceasta, împreună cu suma de compensare propusă, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 32. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă 33). Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. a termenilor declarației guvernului contestat și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol (art. 43 § 3 din Regulamentul de procedură); hotărăște să tranșeze cazul din lista cazurilor sale; ia act de faptul că guvernul nu solicită o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 aprilie 2007, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă