ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 703/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului formulat de recurentul A. reține următoarele:

Prin încheierea penală nr. 370/CO-DL din data de 07.08.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2025, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., formulată de contestatorul inculpat A..

Pentru a se dispune astfel, Curtea a reținut că inculpatul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale, apreciind că dispozițiile art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. conform cărora contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare încalcă prevederile art. 16, 21, 23 și 24 din Constituția României în situația în care se apreciază că termenul astfel instituit este unul de recomandare, iar nu o obligație a instanței de judecată sesizată cu soluționarea contestației împotriva încheierii prin care s-a dispus asupra măsurilor preventive.

Curtea a observat că cererea formulată de inculpat îndeplinește condițiile referitoare la faptul că excepția vizează un text dintr-o lege, este invocată în fața instanțelor judecătorești de către una din părți, norma legală este în vigoare și nu a fost anterior declarată neconstituțională, însă nu îndepliește condiția referitoare la legătura cu soluționarea cauzei. S-a arătat că, în concret, chiar și în situația ipotetică a admiterii excepției de neconstituționalitate aceasta nu ar produce niciun efect în cauza dedusă judecății întrucât, potrivit art. 204 alin. (3) din C. proc. pen., contestația formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de executare.

Curtea a observat că art. 550 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează regula generală potrivit căreia hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive, pentru ca alin. (2) al aceluiași articol să reglementeze posibilitatea stabilirii, la nivel legislativ, a situațiilor ce constituie excepții de la regula generală, în sensul că legiuitorul poate stabili că anumite hotărâri nedefinitive sunt executorii.

Curtea a constatat că dispozițiile art. 204 alin. (3) din C. proc. pen. instituie o excepție de la regula generală reglementată prin art. 550 alin. (1) din C. proc. pen., în sensul că, deși nedefinitive (acestea putând fi atacate cu contestație), încheierile prin care, în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți dispune luarea unei măsuri preventive, cele prin care admite propunerea de prelungire a unei măsuri preventive ori cele prin care constată încetată de drept o măsură preventivă anterior dispusă sunt executorii de la data pronunțării.

În opinia Curții efectul declarării neconstituționalității interpretării dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. în sensul dorit de contestatorul inculpat nu ar fi acela al decăderii din exercițiu unui drept, nulitatea absolută sau relativă a actului făcut peste termen și încetarea unei măsuri procesuale temporare, ci din contră, unul defavorabil contestatorului care ar fi lipsit de posibilitatea verificării încheierii atacate de către instanța de control judiciar.

În situația dată, Curtea a considerat că nu se poate aprecia că instanța de control judiciar are un drept în a soluționa contestația, ci o obligație întrucât a fost sesizată în urma formulării unei căi de atac prevăzută de dispozițiile legale condiții în care nu poate opera sancțiunea sancțiunii decăderii, întrucât, într-o atare situație, încheierea contestată, executorie potrivit art. 204 alin. (3) din C. proc. pen. ar produce în continuare efecte rămânând definitivă prin necontestatare.

În aceste condiții, folosind metoda reducerii la absurd a raționamentului inculpatului A., Curtea a apreciat că sancțiunea nerespectării termenului de 5 zile de soluționare a contestației prin care s-a dispus prelungirea măsurii preventive ar fi unul nefavorabil, respectiv acela al lipsirii inculpaților de la a supune analizei instanței de control judiciar legalitateai și temeinicia încheierii contestate.

Așadar, în opinia Curții, invocarea neconstituționalității prevederilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. fără a se face referire și la prevederile art. 204 alin. (3) din C. proc. pen., face ca excepția invocată să nu aibă legătură cu soluționarea cauzei, întrucât produce efecte defavorabile celui care a invocat-o fără a avea consecințe concrete asupra măsurii preventive în care se află inculpatul.

Împotriva încheierii penale nr. 370/CO-DL din data de 07.08.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat recurs inculpatul A., argumentând că dacă s-ar aprecia că acest termen conținut de sintagma "contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare" este unul de recomandare, s-ar încălca principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și dreptul la libertate prevăzut în art. 23 din Constituția României.

A arătat că ar fi încetat de drept măsura arestării preventive potrivit interpretării constituționale a prevederilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., având în vedere faptul că măsura arestării preventive dispusă în ceea ce îl privește a expirat la data de 25 iulie 2025. A menționat că s-a judecat pe fond cauza având ca obiect verificarea măsurii arestării preventive, soluționată prin încheierea din data de 22.07.2025 a Tribunalului Teleorman în dosarul nr. x/2025, la data de 22.07.2025 a formulat contestație împotriva încheierii din data de 22.07.2025 pronunțată în dosarul mai sus menționat, aceasta înregistrându-se la data de 23.07.2025, contestație care a avut termen de judecată la data de 07.08.2025, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen.

Contestatorul inculpat a apreciat că interpretarea constituțională a dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. duce la concluzia că măsura arestării preventive a încetat de drept din două considerente: judecarea contestației după expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior (28.07.2025) încalcă dreptul la un proces echitabil, care atrage aplicarea directă a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a dispozițiilor art. 16, 21, 23 și 24 din Constituția României, precum și a prevederilor art. 8 din C. proc. pen. și judecarea contestației după expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior produce aceleași consecințe cu judecarea contestației împotriva încheierii prin care se dispune asupra măsurilor preventive cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.

A considerat că termenul prevăzut la art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. este un termen imperativ, care atrage, în caz de nerespectare, consecințe referitoare la validitatea actului îndeplinit, sancțiunile ce pot interveni în caz de încălcare a acestora fiind reglementate în art. 268 alin. (1)-(3) din C. proc. pen., și anume: decăderea din exercițiul unui drept, nulitatea (absolută sau relativă) a actului făcut peste termen și încetarea unei măsuri procesuale temporare.

Ca atare, contestatorul inculpat a susținut că orice altă interpretare a prevederilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. atrage încălcarea prevederilor art. 16. 21, 23 și 24 din Constituția României.

Examinând recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 24 iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

În cauză, se constată că în mod judicios prima instanță, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul inculpat A., a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., nu respectă condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, prin excepția invocată, autorul acesteia solicită a se constata că măsura arestului preventiv dispus în cauză a încetat de drept la data de 25 iulie 2025 întrucât, potrivit art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., contestația declarată de acesta la data de 22.07.2025 și înregistrată la data de 23.07.2025 a fost soluționată cu depășirea termenul de 5 zile de la data înregistrării, respectiv la data de 07.08.2025, deoarece termenul de 5 zile este unul de decădere, și nu de recomandare.

În opinia recurentului inculpat A., dispozițiile legale criticate, anterior menționate, nu sunt compatibile cu dispozițiile constituționale prevăzute de art. 16. 21, 23 și 24 din Constituția României, argumentele invocate în susținerea excepției vizând în concret nemulțumirea inculpatului relativ la natura termenului de 5 zile de la înregistrare de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea unei măsuri preventive.

Prin urmare, recurentul critică formal dispoziția art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., care prevede expres și fără excepție că se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare contestația formulată de inculpat împotriva încheierii de prelungire a măsurii preventive., recurentul urmărind completarea textului legal cu dispoziția că nerespectarea termenului procedural atrage încetarea de drept a măsurii preventive deja prelungite.

Înalta Curte reține că, reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Înalta Curte subliniază că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză. Legătura dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, prin urmare, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Mai exact, această condiție presupune că norma invocată să orienteze soluția din cauză.

Examinând cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare, Înalta Curte constată că, în speță, sunt îndeplinite primele trei condiții prevăzute de lege, respectiv: excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea contestației la încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 53/22.07.2025 pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția penală în dosarul penal nr. x/2025, de către o persoană având calitatea de contestator inculpat în speță și vizează un text de lege aflat în vigoare (art. 204 alin. (4) din C. proc. pen.), care nu a fost anterior declarat neconstituțional în raport cu criticile formulate, însă nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza.

În acest sens, Înalta Curte reamintește că, însăși Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 385 din data de 04 iunie 2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019), a stabilit că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte constată că prin excepția invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate, dimpotrivă se solicită practic completarea textului criticat prin stabilirea sancțiunii încetării de drept a măsurii preventive.

Mai mult, indiferent de soluția ce ar fi pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate, decizia Curții Constituționale nu are legătură cu soluția de prelungire a măsurii preventive, deoarece nu ar produce niciun efect asupra cauzei în care a fost invocată.

Astfel, independent de soluția asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., încheierea de prelungire a arestării preventive contestate și-ar produce efectele de la pronunțare, deoarece art. 204 alin. (3) prevede că o contestație formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea unei măsuri preventive nu este suspensivă de executare.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată." (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

Practic, "decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți". (a se vedea Decizia nr. 39 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 345 din 06 mai 2019).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea penală nr. 370/CO-DL din data de 07.08.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedură, va obliga recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea penală nr. 370/CO-DL din data de 07.08.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2025.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.