ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorii A. și B. pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. care, în opinia contestatorilor, încalcă art. 21 și art. 24 din Constituția României.

Din examinarea argumentelor invocate de inculpați, Curtea a constatat că obiecțiunile formulate de aceștia cu privire la dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., chiar dacă aparent, la o examinare formală, par că au legătură cu cauza, nu se formulează adevărate critici de neconformitate a textelor cu Legea fundamentală, ci vizează interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, aspecte ce intră în sfera de competență a instanțelor de judecată, singurele chemate să asigure interpretarea și aplicarea legii de la caz la caz, iar nu a instanței de contencios constituțional.

În prezenta speță, s-a arătat că nemulțumirea contestatorilor vizează de fapt, lipsa unei prevederi exprese în art. 426 lit. b) din C. proc. pen., printre cazurile de încetare a procesului penal, a art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., însă pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorii A. și B. pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

******

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, contestatorii condamnați B. și A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2025.

Prin motivele de recurs formulate, contestatorii condamnați B. și A. au criticat posibilitatea de a ataca o hotărâre penală definitivă doar cu privire la existența unor cazuri de încetare a procesului penal, prevăzute în cuprinsul art. 16 lit. e) - j) din C. proc. pen., în rândul motivelor prevăzute în mod limitativ atât în cazul contestației în anulare, cât și în cazul celorlalte căi extraordinare de atac, făcând excepție doar cazul în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - motiv de recurs în casație, apreciind că se încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, drepturi prevăzute în cuprinsul art. 21, respectiv art. 24 din Constituție. Mai mult, s-a susținut că, prin neincluderea în cuprinsul motivului de contestație în anulare atât a cauzelor privitoare la încetarea procesului penal, cât și a celor referitoare la achitare, se aduce atingere principiului aflării adevărului prevăzut de art. 5 din C. proc. pen.

Așadar, s-a precizat că lipsa cuprinderii cauzelor de achitare în cuprinsul art. 426 lit. b) din C. proc. pen. conduce la încălcarea flagrantă atât a dreptului la un proces echitabil, cât și a dreptului la apărare, potrivit art. 21 și art. 24 din Constituția României.

În concluzie, a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Galați.

Examinând recursurile formulate de contestatorii condamnați B. și A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

În speță, obiectul prezentei cauze este constituit de recursul formulat de contestatorii condamnați B. și A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din lege:

a) calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea, atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia Curții Constituționale nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014).

d) verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare. O atare evaluare nu contravine, însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are, însă, valențele unui act procedural prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. Instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are, potrivit legii, nu doar competența, ci și obligația corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

Înalta Curte subliniază că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză. Legătura dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, prin urmare, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Mai exact, această condiție presupune ca norma invocată să orienteze soluția din cauză.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte, examinând cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare, constată că, în speță, sunt îndeplinite primele trei condiții prevăzute de lege, respectiv: excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei penale nr. 157/A/12.02.2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2021, de către persoane având calitatea de contestator-condamnați în speță și vizează texte de lege aflate în vigoare (art. 426 lit. b) din C. proc. pen.), care nu au fost anterior declarate neconstituționale în raport cu criticile formulate, însă nu este îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

În concret, ceea ce se urmărește prin intermediul excepției invocate nu este înlăturarea vreunei neconcordanțe a textelor de lege cu Constituția, ci modificarea și completarea acestora, nemulțumirea vizează neincluderea cauzelor de achitare în cuprinsul art. 426 lit. b) din C. proc. pen., fiind încălcate flagrant dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, potrivit art. 21 și 24 din Constituția României.

Prin urmare, în mod întemeiat, în cauză, s-a reținut că, prin excepția invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se susțin aspecte care țin de modificarea sau completarea legislativă a unor texte de lege pe care autorul excepției le contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu și Curții Constituționale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.

Așa cum a fost formulată în cauza de față cererea de sesizare reiese că prin excepția invocată se critică reglementarea legiuitorului în sensul modificării, completării sau interpretării normelor care reglementează contestația în anulare, în sensul dorit de recurenți, însă în aceste condiții, în speță, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată de recurenți nu îndeplinește condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textului de lege, respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Și în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, ceea ce înseamnă că nu se poate substitui legiuitorului, întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării" (Decizia nr. 136 din data de 3 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 494 din 12 mai 2021).

Totodată, așa cum în mod întemeiat s-a reținut și prin încheierea contestată, o eventuală decizie a Curții Constituționale prin care s-ar constata neconstituționalitatea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen. nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de către recurenți în scopul și finalitatea sa, respectiv pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, se apreciază că excepția invocată în prezenta cauză nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de contestatorii condamnați B. și A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de contestatorii condamnați B. și A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 20 august 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2025.