ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 251 din 10 octombrie 2024 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr. x/2023, în temeiul art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

S-a descontopit pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 301/04.08.2023 în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 1089/14.11.2023 a Curții de Apel Constanța în pedepsele componente de 21 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 205 alin. (1) și (3) din C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 224 alin. (2) din C. pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele ce au fost stabilite prin sentința penală nr. 301/04.08.2023 în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 1089/14.11.2023 a Curții de Apel Constanța, respectiv 21 ani închisoare, 6 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din suma celorlalte pedepse cu închisoarea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, în final inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 24 ani și 6 luni închisoare.

S-au menținut pedepsele accesorii și complementare astfel cum au fost prevăzute în sentința penală nr. 301/04.08.2023 în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 1089/14.11.2023 a Curții de Apel Constanța.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 659/P din data de 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr. x/2023, sentință ce a fost desființată în parte și, rejudecându-se, în temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 24 de ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința apelată, perioada executată în baza sentinței penale nr. 301/04.08.2023 pronunțată de Tribunalului Constanța în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 1089/14.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în același dosar, respectiv de la data de 31 martie 2022, la zi.

S-au anulat actele de executare emise în baza sentinței penale nr. 301/04.08.2023 pronunțată de Tribunalului Constanța în dosarul penal nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 1089/14.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în același dosar și s-a dispus emiterea unor noi acte de executare potrivit deciziei.

S-au menținut dispozițiile sentinței penale atacate care nu contravin deciziei.

În esență, verificând hotărârea atacată, din punctul de vedere al aspectelor de netemeinicie sesizate de către inculpat, Curtea a constatat că, în procesul de individualizare judiciară a sancțiunii penale, prima instanță s-a raportat, în mod corect, la criteriile generale prevăzute la art. 74 alin. (1) din C. pen., soluția adoptată fiind corect și echilibrat dozată în raport de criteriile generale de individualizare, reflectând pe deplin gravitatea infracțiunii comise și, mai cu seamă, periculozitatea infractorului.

Cu privire la circumstanțele săvârșirii faptei, s-a avut în vedere că inculpatul a acționat de o manieră periculoasă, conducând autoturismul pe timp de zi, la data de 26.03.2022, în jurul orei 19:10, în localitatea Mina Altîn Tepe, fiind sub influența băuturilor alcoolice, cu o concentrație de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat și refuzând să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce fusese depistat de către organele de poliție la volanul autoturismului.

Curtea a constatat că din pedeapsa rezultantă de 24 de ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința apelată nu s-a dedus perioada executată în baza sentinței penale nr. 301/04.08.2023 pronunțată de Tribunalului Constanța în dosarul penal nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 1089/14.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în același dosar, respectiv de la data de 31 martie 2022, la zi.

De asemenea, s-a constatat că prima instanță a omis să dispună anularea actelor de executare emise în baza anterioarei hotărâri de condamnare, deși în finalul considerentelor sentinței apelate s-a menționat că "anulează formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 301/04.08.2023 în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 1089/14.11.2023 a Curții de Apel Constanța și dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri".

Împotriva deciziei penale nr. 659/P din data de 30.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023 a formulat recurs în casație recurentul A..

Recurentul a arătat că a fost cercetat abuziv de procurorul de caz, care l-ar fi obligat să recunoască faptul că acel cuțit cu lamă lată și mâner negru îi aparținea, însă acel cuțit aparținea fiului persoanei vătămate. A menționat că a recunoscut fapta în totalitate, dar nu a realizat gravitatea acesteia și nici faptul că persoana vătămată va deceda în drum spre spital. A mai susținut și că procurorul a schimbat încadrarea juridică a faptei fără a-l informa în scris, încălcându-i drepturile prevăzute de art. 6 alin. (1), (2), (3) și art. 7 alin. (1) din CEDO. În continuare, a susținut că ar exista neconcordanțe în dosarul cauzei, nefiind vorba despre o crimă cu premeditare în condițiile în care se afla într-o relație cu persoana vătămată și că a fost condamnat pe nedrept și pentru celelalte fapte, respectiv distrugere și violare de domiciliu din același considerent.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 17.09.2025, când s-a stabilit termen la data de 21.10.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

Din examinarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 440 alin. (1), (2) și (4) din C. proc. pen. rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. îndeplinește cerința de formă prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., în sensul că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezenta cale extraordinară de atac face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, fiind o hotărâre prin care se soluționează acțiunea penală, respectiv cea civilă alăturată acesteia.

Se observă însă că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 659/P din data de 30.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, nu a fost declarată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În acest sens, se reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată recurentului A. la data de 12.06.2025 prin administrația Penitenciarului Galați. Astfel, în raport de data comunicării deciziei din apel, termenul de declarare a recursului în casație, prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 14.07.2025.

Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă de recurentul A. la data de 24.07.2025 (data poștei), cu depășirea, prin urmare, cu 10 zile a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., ceea ce face inutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație.

În procesul penal, atunci când cheltuielile judiciare nu rămân în sarcina statului, trebuie suportate de partea care a generat producerea lor. În speță, în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat intră cele referitoare la comunicarea cererii de recurs în casație către parchet și către celelalte părți din dosar, la consumabilele folosite de instanță (gen hârtie, toner, plicuri, copertă dosar, etc.), precum și cele privind transportul pentru înaintarea dosarului în recurs în casație de la instanța de apel la instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 659/P din data de 30.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 659/P din data de 30.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.