ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rupea din data de 02.04.2025, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și declinată în favoarea Judecătoriei Pucioasa competența de efectuare a procedurii de cameră preliminară și a judecării cauzei înregistrate urmare a sesizării cu rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 815/152/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea, motivat în esență, de faptul că, locul săvârșirii infracțiunii, respectiv locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în sensul art. 41 alin. (2) C. proc. pen.., pentru infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. care a determinat producerii evenimentului din data de 06.09.2024 pentru care s-a reținut și presupusa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., nu poate fi decât zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" Cota 1000 situată la o distanță de aproximativ 14 km de comuna com. Moroieni, jud. Dâmbovița.

Având în vedere faptul că locul presupuselor infracțiuni este zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" Cota 1000 situată la o distanță de aproximativ 14 km de comuna com. Moroieni, jud. Dâmbovița, s-a constatat că acesta nu se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Rupea, ci în raza de competență teritorială a Judecătoriei Pucioasa, conform Hotărârii C.S.M. nr. 102/2021.

Conform art. 342 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 346 alin. (6) C. proc. pen., obiectul procedurii de cameră preliminară este reprezentat și de verificarea competenței instanței sesizate, iar dacă apreciază că instanța de judecată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 și art. 51 C. proc. pen.

Conform art. 41 C. proc. pen., competența după teritoriu pentru infracțiunile săvârșite în România este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii (locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia);

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică, ori după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Conform art. 41, alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41, alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Competența teritorială, stabilind care dintre instanțele judecătorești de grad egal de pe teritoriul țării este împuternicită să judece o cauză penală, împarte cauzele penale între instanțele judecătorești pe linie orizontală, în funcție de circumscripția teritorială în care-și exercită atribuțiile. Determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial se stabilește după ce a fost determinată competența din punct de vedere al materiei și calității persoanei.

Față de dispozițiile legale incidente, dispoziții care reglementează competența teritorială a organelor judiciare, judecătorul de cameră preliminară observă că legiuitorul român a stabilit mai multe criterii pe baza cărora se stabilește competența pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României (competență plurală), stabilind, totodată, și o ordine de prioritate, astfel încât competența teritorială să nu poată reveni unei instanțe aflate într-o poziție secundară, decât dacă nu se cunoaște locul aflat în poziție principală (competență principală).

Ordinea de prioritate se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan (ceea ce nu este cazul în cauza de față) ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, când va judeca instanța competentă conform art. 41 alin. (1) lit. a) și, numai dacă nu se cunoaște locul săvârșirii infracțiunii, va judeca instanța competentă conform art. 41 alin. (1) lit. b)-d) din C. proc. pen.

În cauză, astfel cum sunt descrise acuzațiile de procuror formulate împotriva celor doi inculpați, acțiunea tipică asociată laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. a fost comisă în com. Moroieni, județul Dâmbovița (pe raza de competență a Judecătoriei Pucioasa), iar urmarea imediată (decesul victimei) s-a produs la Spitalul orășenesc Rupea, jud. Brașov (pe raza de competență a Judecătoriei Rupea).

În ceea ce privește infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen., astfel cum sunt descrise acuzațiile de procuror formulate împotriva celor doi inculpați, inacțiunea socialmente periculoasă ce se circumscrie laturii obiective a infracțiunii, s-a comis în com. Moroieni, județul Dâmbovița (pe raza de competență a Judecătoriei Pucioasa).

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2025 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în temeiul art. 346 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 47 combinat cu art. 51 C. proc. pen. și dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pucioasa, invocată din oficiu.

A dispus declinarea cauzei către Judecătoria Rupea, județul Brașov.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Pucioasa și Judecătoria Rupea.

A sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, instanța superioară și comună, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Pucioasa a reținut în primul rând, că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rupea și-a analizat propria competență doar în raport cu infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen., deși a fost învestit de procuror cu două acuzații penale, respectiv neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen., și ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., ignorând complet examinarea competenței sale din perspectiva comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, de altfel infracțiune mult mai gravă, ce intră în componența concursului real de infracțiuni.

În acest sens, în raport de infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., având în vedere că urmarea imediată a infracțiunii (decesul persoanei vătămate) s-a produs în orașul Rupea, județul Brașov, iar conform art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, a apreciat că în mod legal Ministerul Public a sesizat Judecătoria Rupea, fiind una din instanțele în raza căreia a fost săvârșită infracțiunea și astfel ar fi trebuit constatată competența primei instanțe sesizate în acord cu dispozițiile art. 41, alin. (3) C. proc. pen., conform cărora, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

De asemenea, a arătat că în raport de această infracțiune, prin prorogare de competență teritorială, revine tot aceleiași instanțe aptitudinea procesuală de a judeca și infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen.

În al doilea rând, se impunea reținerea competenței Judecătoriei Rupea, atât din perspectiva primei instanței sesizate, cât și din perspectiva regulii generale de determinare a competenței teritoriale a unității de parchet.

Astfel, conform art. 100, alin. (2) din Legea nr. 304/2022, parchetele au sediul în localitățile în care își au sediul instanțele pe lângă care funcționează și au aceeași circumscripție cu acestea, iar conform art. 63, alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală a infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 41 C. proc. pen., se efectuează de organul de urmărire penală din circumscripția instanței competente să judece cauza, dacă legea nu prevede altfel.

Și din această perspectivă, a considerat că este eronată teza judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rupea că urmărirea penală s-ar fi derulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, cu nerespectarea ordinii de prioritate prevăzute la art. 41 alin. (1) C. proc. pen., Ministerul Public respectând criteriile de competență stabilite de art. 41, alin. (1) coroborat cu art. 41, alin. (2) C. proc. pen.

În acest sens, unitățile de parchet sesizează, de regulă, instanțele pe lângă care funcționează, având competență teritorială identică (aspect ce rezultă și din analiza art. 41 rap. la art. 63 C. proc. pen.) și doar în mod excepțional, când legea prevede în mod expres, alte instanțe.

Nu în ultimul rând, deși judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Pucioasa nu are competența de a cenzura încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rupea din data de 02.04.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, nu poate remarca faptul că aceasta a fost adoptată, în condițiile vicierii procedurii de citare și de reprezentare a persoanei juridice A. S.R.L..

Astfel, deoarece în cauză, s-a dispus trimiterea în judecată atât a persoanei fizice A., administrator al societății A. S.R.L. cât și al persoanei juridice A., în temeiul art. 491 C. proc. pen., se impunea ca judecătorul de cameră preliminară să solicite reprezentantului legal desemnarea unui mandatar pentru a reprezenta persoana juridică, iar în caz contrar, să procedeze la desemnarea unui mandatar din rândul practicienilor în insolvență, după cum s-a acționat de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Pucioasa.

De altfel, pentru termenul din 02.04.2025, persoana juridică A. S.R.L. a fost citată prin intermediul reprezentantului său legal, adică chiar inculpatul persoană fizică A., care a semnat personal dovada de primire a citației, generând existența unui conflict de interese între cei doi inculpați.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Pucioasa pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este verificarea legalității sesizării instanței cu privire la inculpații A. S.R.L. și A., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 06.09.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen. și ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare, s-a reținut că faptele inculpatei A. S.R.L. care, prin inculpatul A., în calitate de administrator, în mod repetat, au permis victimei B. să desfășoare activități de exploatare forestieră în beneficiul societății fără a avea calificarea necesară, fără a avea o formă legală de angajare și fără a-i asigura instruirea și echipamentul de protecție corespunzător pentru desfășurarea în condiții de siguranță a activității de fasonator mecanic, factori care au concurat la producerea accidentului de muncă din data de 06.09.2022 - după prânz, produs cu ocazia exploatării Parchetului ce se afla proprietatea Arhiepiscopiei Târgoviștei și în administrarea Ocolului Silvic Ialomicioara în zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" Cota 1000 situată la o distanță de aproximativ 14 km de comuna Moroieni, jud. Dâmbovița, constând în aceea că, în timp ce dobora un fag al cărui vârf era rupt și se spijinea de un alt arbore, victima B. a fost surprinsă și lovită de vârful arborelui aflat în cădere, în zona coapsei stângi, a doua zi, ora 08:00 survenind decesul victimei la Spitalul orășenesc Rupea, jud. Brașov, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen. și ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen. "prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia."

Or, evaluând datele concrete ale speței prin prisma dispozițiilor legale care guvernează competența teritorială a instanțelor, anterior menționate, Înalta Curte constată că Judecătoria Pucioasa se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) și (2) C. proc. pen., fiind instanța în raza căreia s-a desfășurat activitatea infracțională și urmarea acesteia.

Reține Înalta Curte că, în actuala procedură, este chemată să stabilească competența teritorială de soluționare a cauzei penale, aflate în prezent în procedura camerei preliminare, în care pentru infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen. care a determinat producerea evenimentului din data de 06.09.2024 pentru care s-a reținut și presupusa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., nu poate fi decât zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" Cota 1000 situată la o distanță de aproximativ 14 km de comuna Moroieni, jud. Dâmbovița.

Astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanței, activitatea infracțională imputată inculpaților constă în desfășurarea unei activități de exploatare forestieră în beneficiul societății comerciale, cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în materia securității și sănătății în muncă, de către partea vătămată fără ca aceasta să dețină calificarea profesională necesară, fără a exista o formă legală de angajare și fără a-i fi asigurate instruirea specifică și echipamentul de protecție adecvat pentru exercitarea în condiții de siguranță a activității de fasonator mecanic.

Această activitate s-a desfășurat cu ocazia exploatării parchetului forestier aflat în proprietatea Arhiepiscopiei Târgoviștei și în administrarea Ocolului Silvic Ialomicioara, în zona forestieră cunoscută sub denumirea "La Popi" - Cota 1000, situată la o distanță de aproximativ 14 km de comuna Moroieni, județul Dâmbovița, locație care se circumscrie, fără echivoc, razei de competență teritorială a Judecătoriei Pucioasa.

Totodată, urmarea imediată a acestei activități desfășurate cu nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevenție obligatorii constă în producerea accidentului de muncă din data de 06.09.2022, după prânz, în împrejurarea că, în timp ce partea vătămată B. efectua operațiuni de doborâre a unui arbore de fag al cărui vârf era rupt și sprijinit de un alt arbore, aceasta a fost surprinsă și lovită de vârful arborelui aflat în cădere, suferind leziuni grave în zona coapsei stângi.

Din perspectiva determinării competenței teritoriale, este esențial de subliniat că atât activitatea infracțională propriu-zisă, cât și urmarea imediată a acesteia - respectiv accidentul de muncă - s-au produs exclusiv în zona forestieră menționată, aflată în circumscripția Judecătoriei Pucioasa.

Prin urmare, împrejurarea că decesul victimei a survenit ulterior, la data de 07.09.2022, în raza localității Rupea, nu prezintă relevanță juridică sub aspectul stabilirii instanței competente teritorial, întrucât locul decesului victimei, ca efect ulterior al leziunilor suferite, nu poate prevala asupra locului în care s-au realizat atât conduita incriminată, cât și urmarea imediată a acesteia.

O interpretare contrară ar conduce la o extindere nejustificată și artificială a criteriilor de determinare a competenței teritoriale, ignorând legătura directă și nemijlocită dintre fapta imputată și locul săvârșirii acesteia, astfel cum este reglementată de dispozițiile C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte constată că Judecătoriei Pucioasa îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei, aceasta fiind singura instanță judecătorească competentă teritorial legal sesizată.

Judecătoria Rupea deși este instanța inițial sesizată în cauză prin rechizitoriul nr. x/2020 din 28.05.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea nu este competentă teritorial să judece prezentul dosar întrucât aceasta nu îndeplinește nici criteriul locului săvârșirii infracțiunii, prev. de art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și nici vreun alt criteriu subsecvent prevăzut de același text de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Pucioasa, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2025.