ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 14 aprilie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 585 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. și la art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași în soluționarea cererii de contopire pedepse formulată de condamnatul A. și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a dispune în acest sens, a reținut că, prin cererea adresată Judecătoriei Iași la data de 20.10.2022, înregistrată sub nr. de dosar x/2022, petentul A. a solicitat recunoașterea sentinței Tribunalului Torino din data de 19.11.2015, modificată prin decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Torino la data de 17.01.2017, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, precum și recunoașterea ordonanțelor de liberare anticipată nr. 17/1873 din 14.11.2017, nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019, emise de Judecătorul de Supraveghere din cadrul Penitenciarului Pavia, Italia.

În motivarea cererii, a arătat că, prin sentința penală nr. 57 din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Iași a dispus recunoașterea și punerea în executare pe teritoriul României a sentinței cu nr. 4801/17 pronunțată de Curtea de Apel Torino la data de 14.06.2017 și rămasă definitivă la 14.06.2018.

Întrucât la acel moment era deja în executarea unei alte pedepse privative de libertate, fiind încarcerat încă din anul 2013, pentru comportamentul bun avut în mediul penitenciar, a primit mai multe ordonanțe emise de Judecătorul de Supraveghere, acordându-i-se un număr total de 495 zile cu titlu de eliberare anticipată.

Ulterior transferării sale în România, a solicitat recunoașterea ordonanțelor sus-indicate în vederea producerii de efecte juridice în sensul diminuării pedepsei, însă, întrucât acestea au fost emise ca urmare a condamnării suferite de el într-o altă cauză, s-a dispus respingerea solicitării, sugerându-i-se, totodată, să formuleze o nouă cerere, prin care să solicite recunoașterea inclusiv a sentinței penale de condamnare în a cărei executare au fost emise.

Prin sentința penală nr. 346/14.02.2025, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Iași și, în temeiul art. 50 raportat la art. 47 alin. (1) și art. 585 alin. (2), art. 147 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 154 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, a fost declinată competența de soluționare a cererii având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine, pe cale principală, formulată de petentul A., în favoarea Curții de Apel Iași, pentru motivele prezentate mai sus.

La termenul din data de 25.03.2025, față de lămuririle solicitate persoanei condamnate A. cu privire la obiectul cererii sale, a calificat solicitarea persoanei condamnate ca fiind o cerere principală de contopire a pedepselor (cerere de modificare pedeapsă), conform art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., însoțită de cererea incidentală de recunoaștere a hotărârii din data de 19.11.2015, pronunțată de Tribunalul din Torino, modificată prin decizia din data de 17.01.2017 a Curții de Apel din Torino. Sub acest aspect, a avut în vedere că, în esență, persoana condamnată a solicitat să se constate concurența faptelor pentru care a fost condamnat definitiv în Italia și, după stabilirea pedepsei rezultante, să se deducă perioadele executate pe teritoriul statului italian.

În consecință, a reținut că, în aplicarea Deciziei nr. 1/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii, instanța competentă să soluționeze cauza este instanța prevăzută de dispozițiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, constatând că persoana condamnată se află în executarea pedepsei de 19 ani și 1 (una) lună închisoare în Penitenciarul Iași, iar printre infracțiunile pentru care a fost condamnat în Italia prin sentința cu nr. de referință 4801/17, pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a, la data de 14.06.2017, rămasă definitivă la data de 14.06.2018, recunoscută în România prin sentința penală nr. 57/16.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași se află și o infracțiune de tentativă de omor, precum și infracțiuni de trafic de droguri, care intră în competența materială de judecată în primă instanță a tribunalului, conform art. 36 alin. (1) lit. a) și lit. c) din C. proc. pen., a reținut că revine Tribunalului Iași competența materială de soluționare a cererii de contopire pedepse (cerere principală) formulată de condamnatul A., instanță care devene astfel competentă să soluționeze și cererea incidentală de recunoaștere a hotărârii din data de 19.11.2015, pronunțată de Tribunalul din Torino, modificată prin decizia din data de 17.01.2017 a Curții de Apel din Torino.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 25.04.2025, sub nr. x/2025.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2025, instanța a dispus calificarea cererii petentului-condamnat ca fiind o cerere de recunoaștere a hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine, formulată în baza Legii nr. 302/2004, în principal, iar în subsidiar, deducerea perioadelor executate de petentul-condamnat, respectiv 45 de zile, 90 de zile și 360 de zile.

Prin sentința nr. 557 din 9 octombrie 2025, Tribunalului Iași a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004), pe cale principală, formulată de persoana condamnată A. în favoarea Curții de Apel Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În esență, a reținut că petentul nu solicită contopirea sau modificarea unei pedepse deja recunoscute, ci urmărește recunoașterea formală a unor hotărâri penale și acte de executare italiene care nu au fost anterior recunoscute în România, pentru ca ulterior efectele acestora (zilele de reducere) să fie deduse din pedeapsa în executare.

Având în vedere această calificare, a apreciat că obiectul principal al cererii persoana condamnată A. îl reprezintă recunoașterea unor hotărâri penale străine, aspect ce atrage competența materială a Curții de Apel Iași, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (2) și art. 147 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, constată următoarele:

Prin sesizarea adresată Judecătoriei Iași, persoana condamnată A. a solicitat recunoașterea sentinței Tribunalului Torino din data de 19.11.2015, modificată prin decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Torino la data de 17.01.2017, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și a ordonanțelor de liberare anticipată nr. 17/1873 din 14.11.2017, nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019, emise de Judecătorul de Supraveghere din cadrul Penitenciarului Pavia, Italia, în scopul reducerii pedepsei pe care o execută, prin deducerea din durata acesteia a perioadei considerate executate în temeiul ordonanțelor antereferite.

Ulterior, persoana condamnată, prin apărător ales, a precizat atât în fața Curții de Apel Iași, cât și a Tribunalului Iași că obiectul principal al sesizării îl reprezintă modificarea pedepsei, și că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 585 alin. (1) din C. proc. pen.

În raport de aceste precizări, Înalta Curte constată că recunoașterea hotărârii pronunțate de către autoritățile italiene nu reprezintă capătul principal de cerere, ci o cerere incidentală, de rezultatul căreia depinde soluționarea cererii de reducere a pedepsei. Astfel, pentru determinarea instanței competente trebuie avute în vedere dispozițiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora "Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare."

Totodată, reamintește că în jurisprudența sa pronunțată anterior în mecanismele de unificare a practicii judiciare cu referire la o situație similară, respectiv prin Decizia nr. 1/2018 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că "Cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire."

În acest context, în cauză devin incidente dispozițiile art. 585 din C. proc. pen., care, în alin. (2), stipulează că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Chiar dacă conform cererii cu care a fost învestită instanța se precizează că ultima hotărâre este sentința cu nr. de referință 4801/17 pronunțată de Curtea de Apel Torino la data de 14.06.2017(rămasă definitivă la 14.06.2018), recunoscută prin sentința penală nr. 57 din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Iași, Înalta Curte subliniază că, în speță, competența nu aparține instanței care a pronunțat această hotărâre, respectiv Curții de Apel Iași, având în vedere că dispozițiile art. 165 și urm. din Legea nr. 302/2004, stabilesc competența în favoarea curții de apel în cazuri expres determinate, respectiv în procedura de recunoaștere și punere în executare în România a unei hotărâri pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar nu și în etapa de executare a hotărârii, care, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, este guvernată de dispozițiile C. proc. pen.

Suplimentar, arată că, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care ar atrage competența curții de apel care a pronunțat hotărârea de recunoaștere, întrucât, pe de o parte, hotărârea la a cărei executare face referire persoana condamnată nu a fost recunoscută de către instanțele naționale, iar, pe de altă parte, statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Prin urmare, având în vedere considerentele de mai sus, reține că, în cazul în care, în temeiul Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanța competentă să judece contopirea este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

Cum, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanță infracțiunea de omor (faptă pentru care a fost condamnat petentul de instanțele străine), iar la data formulării cererii de contopire (20.10.2022) persoana condamnată se afla încarcerată în Penitenciarul Iași, având în vedere și aspectele statuate prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (în sensul că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii), competența de soluționare a solicitării persoanei condamnate A. revine Tribunalului Iași.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul și va reține în sarcina statului cheltuielile judiciare, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată A., în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2025.