ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25/CC/2025 din data de 05.06.2025, pronunțată de Judecătoria Iași, în baza art. 47 alin. (1) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 429 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, invocată de instanță din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 426 lit. b) și art. 429 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație în anulare, formulată de contestatorul A. , în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria Iași a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 15.01.2025, contestatorul A. a formulat o contestație în anulare.

În continuare s-a reținut că potrivit precizărilor făcute la termenul de judecată de către apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului, s-a arătat că temeiul de drept al cererii îl constituie dispozițiile art. 426 alin. 1it. b) C. proc. pen. privind prescripția răspunderii penale față de faptele pentru acesta a fost condamnat de către Tribunalul Bihor, prin sentința penală din anul 2016, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni, definitivă prin decizia penală a Curții de Apel Oradea.

Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Iași a reținut că, în cauză, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 3 ani 10 luni și 20 zile închisoare, ce i-a fost aplicată prin sent. pen. nr. 2535/09.10.2017 a Judecătoriei Iași, pron. în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 01.11.2017, în baza acesteia fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 2818/2017.

În continuare s-a reținut că din fișa de cazier judiciar a contestatorului a reieșit că acesta, anterior pronunțării hotărârii pronunțate de Judecătoria Iași, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea, în concurs, a infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 5 C. pen. (fapta din luna mai a anului 2012) și de punerea în circulație de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 316 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 5 C. pen. (fapta din luna mai a anului 2012), prin sent. pen. nr. 19/P/04.02.2016 a Tribunalul Bihor, pron. în dosarul nr. x/2014, definitivă prin dec. pen. nr. 541/A/08.07.2016 a Curții de Apel Oradea și față de această sentință de condamnare, contestatorul a formulat prezenta contestație în anulare, în baza art. 426 alin. 1it. b) C. proc. pen. privind prescripția răspunderii penale.

În acest context s-a apreciat că, în speță, competența judecării cererii de contestație în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. aparține instanței de apel care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere, respectiv Curții de Apel Oradea.

Prin decizia penală nr. 687/A/2025 din data de 14 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență că, în raport cu susținerile contestatorului condamnat A., formulate cu ocazia ultimului cuvânt de la termenul de judecată din 30 septembrie 2025, cu cele formulate ulterior la termenul de judecată din 14 octombrie 2025 cât și cu cele ce reies din conținutul cererii de contestației de anulare formulate în scris de acesta, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași în dosarul nr. x/2025, în cuprinsul căreia s-a precizat că a fost formulată contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare la data de 1.11.2017, competență materială de a soluționa prezenta cauză aparține Judecătoriei Iași.

În acest sens s-a mai notat faptul că, în ședința de dezbateri desfășurată la Judecătoria Iași, după ce avocatul contestatorului condamnat a precizat (modificat) contestația în anulare, contestatorul condamnat nu a mai fost întrebat în legătură cu aceasta, cu toate că poziția sa era esențială în cauză.

Astfel, potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 429 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea a declinat competența de soluționare a contestației în anulare declarate de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare, în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24.10.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 29.10.2025.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Iași, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen.: Când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună.

Prealabil, raportat la actele și lucrările dosarului coroborate cu precizările formulate personal de contestatorul condamnat A., în fața Curții de Apel Oradea, Înalta Curte reține că, acesta a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare la data de 1.11.2017, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani 10 luni și 20 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, comisă la data de 23.02.2015.

În acest sens se mai reține faptul că, în cauză, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 3 ani 10 luni și 20 zile închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei nr. 2818/2017, emis în baza sentinței penale nr. 2535/09.10.2017 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 01.11.2017 .

Așadar, față de conținutul cererii contestatorului, confirmat, de altfel, personal de acesta în față Curții de Apel Oradea precum și raportat la actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei cu care a fost învestită inițial Judecătoria Iași îl constituie contestația în anulare formulată, din prisma dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare la data de 01.11.2017,

Potrivit art. 426 C. proc. pen.: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

(…) b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".

În ceea ce privește competența de soluționare a acestei căi extraordinare de atac, se precizează că, în conformitate cu dispozițiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen.: "Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere".

În acest context normativ, rezultă că în cazul contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., competența de soluționare aparține primei instanțe (judecătoriei, tribunalului, tribunalului militar, curții de apel, curții militare de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau retragerea apelului) ori instanței de apel care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere (curtea de apel, curtea militară de apel sau Înalta Curtea de Casație și Justiție).

Or, având în vedere că petentul solicită anularea sentinței penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2017, hotărâre ce a rămas definitivă la prima instanță prin neapelare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva acestei hotărâri, aparține Judecătoriei Iași.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Iași, instanță căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 de RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2025.