CASE OF STRATEYCHUK v. UKRAINE

CAUZUL CU STRATEYCHUK v. UKRAINE (Declarația nr. 25543/02) HOTĂRÂREA STRASBOURG aprilie 2007 FINAL 26/07/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Strateychuk v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca o Cameră compusă din: P. Lorenzen, Președintele, K. Jungwiert, V. Butkevych, dna M. Tsatsa-Nikolovska, J. Borrego Borrego, dna R. Jaeger, M. Villiger, judecători, și dna Westerdiek, grefierul secțiunii care a deliberat în privat la 27 martie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 25543/02) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Vladimir Ivanovich Strateychuk („reclamantul”), la 12 septembrie 2001. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Yuriy Zaytsev.

La 17 octombrie 2005, Curtea a hotărât să comunice plângerea privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului în favoarea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamantul s-a născut în 1968 și locuiește în orașul Berdyansk, regiunea Zaporizhzhia. La 30 mai 2000, Curtea Berdyansk a acordat reclamantului UAH 1.423.39 împotriva JSC „Yuzhgidromash”, o societate în care statul deținea 25% din acțiuni (denumită în continuare „YGM”) în compensație pentru achiziții salariale. La 7 iulie 2000, Serviciul Berdiansk Bailiffs (denumit în continuare „Bailiffs”) a inițiat procedurile de executare în acest caz.

La 26 iunie 2001, procedurile de executare au fost suspendate în funcție de Ordinea nr. 33/5 din 1 iunie 2001 a Ministrului Justiției și moratoriul privind vânzarea forțată a proprietăților YGM. La 24 iulie 2001, administrația fiscală a statului Berdiansk a informat reclamantul că toate proprietățile YGM sunt supuse impozitelor. La 1 aprilie 2002, Curtea comercială regională Zaporizhzhia a instituit o procedură de faliment împotriva YGM. 10. La 12 aprilie 2002, procedurile de executare au fost suspendate având în vedere procedurile de faliment de mai sus. 11. La 22 martie 2004, procedurile de executare au fost reluate și, la 2 aprilie 2004, Bailiffs atașează proprietatea debitorului. 12. În perioada iunie 2004 – ianuarie 2005, procedurile de executare au fost suspendate în timp ce debitorul a contestat actele de către Curtea Berdyansk.

13. La 10 ianuarie 2005, procedurile de executare au fost reluate. 14. La 16 iunie 2005, Curtea de district Shevchenkivsky a Kiev a interzis vânzarea forțată a proprietății YGM. 15. Hotărârea din 30 mai 2000 în favoarea reclamantului rămâne neexecutată. Alte proceduri 16. La 12 februarie 2002, Curtea Berdyansk a ordonat reclamantului să plătească UAH. 443.03 în favoarea întreprinderii de proprietate comunitară pentru compensarea taxelor nerambursate în materie de mărfuri. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Regională de Apel Zaporizhzhia. Reclamantul nu a recurs în casă. II.

HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 17. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Sokur v. Ucraina (nr. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 1 AL CONVENȚIEII ȘI AL ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI 1 LA CONVENȚIE 18. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în conformitate cu art. 1 al Protocolului nr. 1 privind neexecutarea hotărârii Curții Berdiansk din 30 mai 2000. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege… ” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul statului de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general … ” Admisibilitatea 19. Guvernul a formulat obiecții, contestate de reclamant, cu privire la epuizarea recoursurilor interne similare celor deja respinse în o serie de hotărâri ale Curții privind neexecuția împotriva societăților deținute de stat (a se vedea, de exemplu, Sokur/Ucraina (dec.), nr. 29439/02, 16 decembrie 2003 și Trykhlib/Ucraina , nr. 58312/00, §§§§ Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse din aceleași motive.

20. Curtea concluzionează că plângerile reclamantului în temeiul art. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 susține chestiunile de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului. Acesta nu constată motive de declarare a acestor plângeri inadmisibile. Prin urmare, Curtea trebuie să le declare admisibile. Tribunalul constată că hotărârea Curții Berdiansk rămâne neexecută timp de șase ani și unsprezece luni. 24. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale art. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 în mai multe cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Rudenko c. Ucraina , nr. 11412/02, 29 Prin examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz.

26. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului II din Protocolul 27. Reclamantul s-a plâns că, ca urmare a neexecutării hotărârii menționate mai sus, nu a putut să plătească taxele de mărfuri, astfel cum a fost ordonat prin decizia din 12 februarie 2002 de Curtea Berdiansk. El a menționat art. 17 și art. 1 din Protocolul nr. 1. 28. Curtea remarcă că reclamantul nu s-a folosit de posibilitatea de a face apel la această decizie în fața Curții Supreme și, prin urmare, nu a epuizat toate căile de recurs disponibile în temeiul legislației ucrainene (a se vedea Vorobyeva c. Ucraina (dec.), nr. 27517/02, 17 Decembrie 2002). Rezultă că această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție.

III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 29. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a susținut datoria neprevăzută datorită acestuia în temeiul hotărârii în cauză (a se vedea punctele 5 de mai sus), precum și AUAH 7.000 (1 150 EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 31. Guvernul nu a prezentat nicio observație cu privire la cererile reclamantului pentru prejudiciu material și a convenit să plătească AUAH 7.000 prin indemnizare pentru prejudiciu moral în cazul constatării unei încălcări a Curții.

32. Curtea constată că Guvernul ar trebui să plătească reclamantului datoriile care îi sunt datorate în temeiul hotărârii din 30 mai 2000 a Curții Berdyansk pentru a-și satisface cererea pentru prejudiciu material. În plus, acesta acordă reclamantului 1 150 EUR prin compensare pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 33. Tribunalul consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

plângerea privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului admisibilă și restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; deține că a existat o încălcare a Protocolului nr. 1 la convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, datoria în curs în conformitate cu hotărârea din 30 mai 2000 a Curții Berdyansk, precum și EUR 1.150 (1 mii cincizeci și cincizeci de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 26 aprilie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Peer Președintele grefierului Lorenzen

FIFTH SECTION

CASE OF STRATEYCHUK v. UKRAINE (Application no. 25543/02) JUDGMENT STRASBOURG 26 April 2007 FINAL 26/07/2007 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Strateychuk v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen, President, Mr K. Jungwiert, Mr V. Butkevych, Mrs M. Tsatsa-Nikolovska, Mr J. Borrego Borrego, Mrs R. Jaeger, Mr M. Villiger, judges, and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having deliberated in private on 27 March 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicant was born in 1968 and lives in the town of Berdyansk, Zaporizhzhia region.

RELEVANT DOMESTIC LAW

17. The relevant domestic law is summarised in the judgment of Sokur v. Ukraine (no. 29439/02, § 17-22, 26 April 2005). THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6

§

1 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO.

1 TO THE CONVENTION

18. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 about the non-enforcement of the judgment of the Berdiansk Court of 30 May 2000. The above provisions read, insofar as relevant, as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law… ” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest … ” A. Admissibility

OTHER COMPLAINTS

27. The applicant complained that as a result of the non-enforcement of the above-mentioned judgment he was unable to pay commodity charges as ordered by the decision of 12 February 2002 by the Berdiansk Court. He referred to Article 17 and Article 1 of Protocol No. 1.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

29. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the complaint concerning the non-enforcement of the judgment in the applicant's favour admissible and the remainder of the application inadmissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds that there has been a violation of Article 1 Protocol No. 1 to the Convention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention, the outstanding debt in accordance with the judgment of 30 May 2000 of the Berdyansk Court, as well as EUR 1,150 (one thousand one hundred and fifty euros) in respect of non-pecuniary damage to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 26 April 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President