ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 mai 2025 Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 21.04.2023 a Judecătoriei Panciu s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. În temeiul art. 397 din C. proc. pen., art. 19 din C. proc. pen. și art. 25 din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă promovată de persoana vătămată constituită parte civilă B.. În temeiul art. 404 alin. (4) și art. 255 din C. proc.

pen., s-a dispus restituirea cantității de motorină aflată în recipientele/bidoanele din material plastic ridicate de la fața locului de către organele de poliție, către persoana vătămată B.. Împotriva sentinței penale nr. 38 din 21.04.2023 pronunțate de Judecătoria Panciu, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu și de partea civilă B.. Prin decizia penală nr. 274/A din data de 11 martie 2024, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori: A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu și de partea civilă B., a desființat sentința penală nr. 38/21.04.2023 a Judecătoriei Panciu și, în rejudecare: În baza art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 112 lit. b) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A., în folosul statului, bunurile folosite de acesta la săvârșirea infracțiunii (furtun, șurubelniță și două bidoane cu motorină). În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat pe inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 3.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale. Împotriva deciziei penale nr. 274/A din data de 11 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs în casație inculpatul A.. Inculpatul A. nu a înțeles să indice vreunul din cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc.

pen. În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul a precizat că au fost aplicate două hotărâri contradictorii, a fost achitat de către instanța de fond, iar instanța de apel a dispus condamnarea sa în urma apelului procurorului, fără să fie citat pentru a-și putea dovedi nevinovăția. A apreciat că nu există probe care să susțină o soluție de condamnare, ci există numai declarații contradictorii de martori și declarația părții civile care nu se afla la locul faptei. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc.

pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Nu pot fi atacate cu recurs în casație: a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire; b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă; c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor; d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării; Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel. Art. 437. Motivarea recursului în casație.

- (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte; b) indicarea hotărârii care se atacă; c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora; d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului. (2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia. Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație.

- (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; 2. - 6 abrogate; 7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; 8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal; 9. - 10 abrogate; 11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; 13. - 14 abrogate. (2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat. Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula. Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de A., se constată că aceasta este inadmisibilă. Înalta Curte constată că inculpatul nu a respectat exigențele dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. prin faptul că nu a înțeles să indice vreunul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 din C. proc. pen. În cadrul procesual al recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii. Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept.

În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate. Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres și limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen. Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație.

În acest context teoretic, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpatul A., în susținerea cererii de recurs în casație, nu se circumscriu vreunui caz de casare, prin aspectele invocate în cuprinsul cererii sale inculpatul punând în discuție valoarea ori forța probantă a mijloacelor de probă, iar astfel cum s-a arătat, instanța de recurs nu poate reevalua în procedura pendinte materialul probator cu consecința modificării soluției de condamnare. În egală măsură, critica privind lipsa citării în calea de atac a apelului nu poate fi valorificată în acest cadru procesual, putând face obiectul analizei în cadrul contestației în anulare dacă sunt îndeplinite și restul exigențelor instituției.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din data de 11 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din data de 11 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2025.