ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 decembrie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113/F din 18 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 396 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 80 C. pen., s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din 31.07.2024).

În baza 81 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. un avertisment, atrăgându-i-se atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 31 iulie 2024, în jurul orei 08:00, lucrătorii de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră au oprit în trafic pe inculpatul A., care conducea, în zona Pieței Arcului de Triumf din Municipiul București, autoturismul dinspre Piața Presei Libere spre Piața Charles de Gaulle și, întrucât au constatat că acesta emana halenă alcoolică, au procedat la testarea sa cu aparatul etilotest tip Drager, rezultând că la ora 08:00 avea o îmbibație alcoolică de 0,48 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la INML Mina Minovici, unde i-au fost recoltate, în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei, două probe de sânge, la un interval de o oră una față de cealaltă. Din procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, a rezultat că la momentul examinării sale inculpatul nu prezenta simptome specifice persoanelor aflate în stare de ebrietate, având o atitudine cooperantă.

În urma analizării celor două probe de sânge, specialiștii din cadrul INML Mina Minovici au stabilit că, la momentul recoltării primei mostre biologice (ora 08:45), inculpatul A. avea o îmbibație alcoolică de 1,25 g/1 alcool pur în sânge, iar la momentul recoltării celei de-a doua mostre biologice (ora 09:45) avea o îmbibație alcoolică de 1.07 g/1 alcool pur în sânge (buletin de analiză toxicologică nr. x din 06.08.2024 - fila nr. x).

S-a mai reținut că, în cursul urmăririi penale, cu prilejul audierilor sale, inculpatul A. a declarat că, în după amiaza zilei de 30.07.2024, s-a întors, împreună cu familia sa, din concediu din Franța, iar după ce au ajuns acasă, în jurul orei 21:00, au avut musafir pe finul lor, context în care au consumat două sticle de vin alb, apreciind că a consumat de unul singur aproximativ o sticlă de vin, neconsumând mâncare de la ora 14:00. A doua zi dimineața, s-a urcat la volanul autoturismului B. și a plecat spre biroul său situat în zona Dorobanți. Inculpatul a mai precizat că nu și-a imaginat că după 6 ore de somn rezultatul testului alcooltest ar fi putut ieși pozitiv, în sens contrar ar fi folosit șoferul familiei pentru a se deplasa la birou.

Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, necontestate de inculpat, instanța de fond a constatat, dincolo de orice dubiu rezonabil, că, la data de 31 iulie 2024, în jurul orei 08:00, inculpatul A. a condus autoturismul în Municipiul București, în Piața Arcul de Triumf din sectorul 1, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 1,25 g/‰ la prima probă recoltată în data de 31.07.2024, ora 08:45, și de 1,07 g/‰ la a doua probă recoltată la aceeași dată, la ora 09:45, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond s-a raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., la scopul educativ al pedepsei, care este, în primul rând, în măsura în care circumstanțele obiective și personale evidențiază o periculozitate redusă, de a menține persoana care a comis o infracțiune în interiorul comunității, precum și la dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție, conform cărora restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, fiind imperios necesar ca orice măsura care vizează o restrângere a unor drepturi să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Deși la data de 31.05.2024 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 172/2024, fiind modificat art. 83 C. pen., în sensul că în privința infracțiunilor prevăzute de art. 335 și art. 336 C. pen. nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, având în vedere persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că pronunțarea unei soluții de condamnare ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, sens în care a ținut seama și de faptul că, potrivit art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, calitatea de notar încetează, prin altele, și atunci când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni.

Astfel, în concret, s-a reținut că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, sens în care s-a avut în vedere, pe de o parte, rezultatul raportului toxicologic care nu a evidențiat o îmbibație alcoolică ridicată, iar, pe de altă parte, raportul de examinare clinică a inculpatului din care a reieșit că, la momentul depistării sale, acesta nu prezenta simptomatologia unei persoane aflate în stare de ebrietate, astfel că siguranța circulației pe drumurile publice nu a fost grav afectată.

În ceea ce privește conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, s-a constatat că inculpatul A. este o persoană integrată în societate, fiind de profesie notar public cu o vechime de 19 ani, beneficiază de caracterizări favorabile și nu are antecedente penale, aspecte ce denotă că posibilitățile sale de îndreptare sunt ridicate și că săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze este un incident izolat, care nu se va mai repeta.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța a apreciat că pronunțarea unei soluții de condamnare, urmată de aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen. ar fi disproporționată, întrucât ar atrage după sine încetarea calității de notar a inculpatului, profesie pe care inculpatul și-a exercitat-o cu probitate și corectitudine timp de 19 ani. În plus, s-a considerat că producerea unei astfel de consecințe nu ar fi nici în beneficiul societății, care ar fi pusă în situația de a suporta costurile aferente unei astfel de excluziuni, costuri care în mod evident depășesc cu mult beneficiul aplicării unei pedepse care ar îndeplini doar funcția de exemplaritate, în contextul în care toate datele cauzei evidențiază disponibilitatea și capacitatea inculpatului de a se reeduca.

Față de cele mai sus arătate, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 80 C. pen. pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, soluție apreciată ca fiind oportună în cauză raportat la toate datele concrete ale acesteia.

În ceea ce privește concluziile reprezentantului Ministerului Public în sensul că, atâta vreme cât legiuitorul a considerat că amânarea aplicării pedepsei nu este oportună în cazul aceste infracțiuni, cu atât mai mult nu se poate justifica renunțarea la aplicarea pedepsei, instituție cu caracter și mai blând, având în vedere principiul strictei interpretării a legii penale care presupune că normele de drept trebuie interpretate și aplicate exact în limitele lor textuale, fără extensii sau analogii care ar defavoriza persoana cercetată, instanța de fond a apreciat că omisiunea legiuitorului de a prevedea interdicția aplicării instituției renunțării la aplicarea pedepsei în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretată în defavoarea inculpatului, sens în care este și jurisprudența CEDO conform căreia "interdicția prevăzută de articolul 7 include nu doar aplicarea retroactivă a legii, ci și interpretarea prin analogie sau extensivă care conduce la impunerea unei pedepse mai severe decât cele anticipate" (Del Rio Prada c.Spaniei, parag. 78-79).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, sens în care a arătat, în motivele dezvoltate în scris, că instanța de fond a ignorat voința expresă a legiuitorului, manifestată prin Legea nr. 172/2024 - prin care au fost modificate dispozițiile art. 83 C. pen., care în prezent nu mai permit pronunțarea unei soluții de amânare a aplicării pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., modificare ce reflectă opțiunea de politică penală a statului de a reacționa ferm la fenomenul extrem de periculos al conducerii sub influența alcoolului, în contextul în care accidentele rutiere grave sunt frecvente și deseori soldate cu pierderi de vieți omenești. A menționat că, dacă legiuitorul a considerat inoportună amânarea aplicării pedepsei, care este o formă relativ mai blândă de individualizare, cu atât mai mult este nejustificat ca instanța să opteze pentru o măsură și mai blândă, cum este renunțarea la aplicarea pedepsei.

În ceea ce privește netemeinicia tratamentului sancționator, parchetul a precizat că fapta săvârșită de inculpat nu poate fi considerată având o gravitate redusă, astfel încât să justifice aplicarea unei soluții de clemență extremă, precum renunțarea la pedeapsă, în contextul în care din probele administrate a rezultat că inculpatul A. a condus, la ora 8:00 dimineața, într-un interval orar asociat cu un trafic rutier intens, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25g/l la prima probă și 1,07 g/l la a doua probă, valori semnificativ peste limita legală, ceea ce indică un grad ridicat de pericol social al faptei. Or, în astfel de situații protejarea interesului public și a siguranței circulației rutiere trebuie să prevaleze în fața circumstanțelor favorabile ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și calitatea de notar public, care impuneau un standard de conduită sporit din partea acestuia.

În final, a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, potrivit art. 91 și urm. C. pen., tratament sanționator apt să asigure echilibrul necesar între interesul public și șansa de reintegrare a inculpatului, permițându-i acestuia să rămână în comunitate, dar supus unor măsuri concrete de supraveghere, inclusiv prestarea unei activități neremunerate în folosul comunității.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel formulate de parchet, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată ca fiind nefondată calea ordinară de atac declarată în cauză, pentru următoarele considerente:

Astfel, Înalta Curte, constatând ca fiind corecte împrejurările faptice stabilite de prima instanță, reține, în esență, în baza propriului examen al mijloacelor de probă administrate la urmărire penală, cât și a declarației de recunoaștere necondiționată dată de inculpatul A. în cursul cercetării judecătorești, că, la data de 31 iulie 2024, în jurul orei 08:00, acesta a fost depistat conducând în zona Pieței Arcului de Triumf din Municipiul București, dinspre Piața Presei Libere spre Piața Charles de Gaulle, autoturismul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată la ora 08:45 și de 1,07 g/l alcool pur în sânge la a doua probă recoltată la ora 09:45, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Referitor la criticile de nelegalitate invocate de parchet, Înalta Curte constată că, prin Articolul III pct. 3 din Legea nr. 172/2024, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri și alte substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, au fost modificate condițiile în care poate fi acordată amânarea aplicării pedepsei, sens în care s-a introdus interdicția stabilirii acestei modalități de individualizare a pedepsei în cazul persoanelor acuzate de săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 335 C. pen. și, respectiv, art. 336 C. pen.

Astfel, la art. 83 C. pen., după alin. (2), s-a introdus alin. (2

1

), cu următorul cuprins:

"Nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 și 336".

Intervenția legislativă a fost determinată, așa cum rezultă din expunerea de motive publicată pe pagina de internet a Camerei Deputaților (www.x.ro), de faptul că "din ce în ce mai des, organele de poliție raportează accidente rutiere grave, unele soldate cu victime omenești, comise de persoane, îndeosebi tineri, după ce au consumat droguri, ori alte substanțe psihoactive, sau care se aflau în stare de ebrietate".

Cu toate acestea, prin Legea nr. 172/2024 nu au fost modificate condițiile de acordare a renunțării la aplicarea pedepsei prevăzute de art. 80 C. pen., care permit în continuare în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, stabilirea unei modalități de individualizare a tratamentului sancționator mai blânde decât amânarea aplicării pedepsei.

În acest context, se reține că, în lipsa unei reglementări exprese a interdicției de aplicare a renunțării la aplicarea pedepsei în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 C. pen., o interpretare a dispoziției prevăzute de Articolul III pct. 3 din Legea nr. 172/2024, în sensul celor solicitate de parchet, reprezintă o analogie în defavoarea inculpatului, care contravine principiului legalității incriminării, consacrat atât de art. 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (relevante fiind cauza Kokkinakis împotriva Greciei - paragr. 52, cauza Del Rio Prada contra Spaniei - paragr. 78-79, cauza Coëme și alții împotriva Belgiei - paragr. 145), cât și de art. 1 și art. 2 C. pen.

Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa că "orice persoană trebuie să cunoască din formularea dispoziției relevante și, la nevoie, cu ajutorul interpretării date de instanțe și după ce a beneficiat de consiliere juridică adecvată, pentru care fapte și/sau omisiuni va fi angajată răspunderea sa penală și pedeapsa care îi va fi aplicată pentru fapta și/sau omisiunea săvârșite" [cauza Cantoni împotriva Franței - paragr. 29, cauza Kafkaris împotriva Ciprului (MC) - paragr. 140, cauza Del Rio Prada contra Spaniei - paragr. 79].

Prin urmare, criticile de nelegalitate formulate de parchet sunt neîntemeiate, având în vedere că legea nu interzice aplicarea prevederilor art. 80 și următoarele C. pen. în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 C. pen.

În ceea ce privește aspectele de netemeinicie a tratamentului sancționator, invocate de parchet, se constată că sunt nefondate, în condițiile în care prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., valorizând atât aspectele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului A., cât și circumstanțele reale în care a fost comisă fapta.

Astfel, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că modalitatea de individualizare a tratamentului sancționator constând în renunțarea la aplicarea pedepsei este aptă să asigure scopul preventiv educativ, prevăzut de dispozițiile din legea privind executarea pedepselor, în raport cu circumstanțele personale favorabile care îl caracterizează pe inculpatul A..

Sub acest aspect, se reține că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, ba mai mult, așa cum rezultă din adresa din 04.02.2023 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române - Serviciul rutier, nu a fost sancționat pentru contravenții prevăzute de legislația ce reglementează circulația rutieră, precum și că s-a prezentat la toate chemările instanțelor de judecată, având o atitudine de recunoaștere necondiționată a comiterii faptei, colaborând, totodată, cu organele de poliție, sens în care a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest și să îi fie prelevate probe biologice, ca atare nu s-a sustras de la urmărire penală și nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

De asemenea, se constată că inculpatul este căsătorit, având doi copii, dintre care unul este minor, soția sa suferă de o boală incurabilă, conform actelor medicale depuse la dosar, este absolvent de studii superioare juridice, ocupând funcția de notar public de peste 20 de ani, în exercitarea atribuțiilor specifice acestei funcții dând dovadă de probitate morală și profesională.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, deși infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. are în abstract un grad mediu de pericol social, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, în concret fapta imputată inculpatului A. este de o gravitate redusă raportat la circumstanțele reale de comitere, întrucât acesta a condus autoturismul proprietate personală după un repaus nocturn mai mare de 6 ore, având o îmbibație alcoolică care nu depășește cu mult pragul limitei legale, depistarea de către organele de poliție fiind rezultatul unui control de rutină, nu al implicării într-un accident rutier sau al nerespectării regulilor de circulație, iar, totodată, la momentul examinării de către medicul legist nu s-au relevat tulburări de echilibru static sau dinamic ori imprecizie în mișcări, fiind orientat spațio-temporal, aspecte care, coroborate cu împrejurarea că fapta sa nu a periclitat integritatea corporală sau sănătatea persoanelor și nici nu a cauzat prejudicii materiale, relevă o periculozitate scăzută a acestuia.

Așadar, în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului A. și cu cele de comitere a faptei, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse nu se impune, inclusiv din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra situației acestuia, în contextul în care o soluție de condamnare pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni ar atrage, conform art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, excluderea din profesie, prin încetarea calității de notar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, așa cum a solicitat parchetul, context în care, dat fiind faptul că sunt îndeplinite toate condițiile pozitive și negative prevăzute de art. 80 C. pen., se impune menținerea soluției de renunțare la aplicarea pedepsei, avându-se, totodată, în vedere că datorită vârstei (50 ani), profesiei (notar public) și educației (studii superioare juridice), acesta prezintă capacitatea de a înțelege gravitatea faptei sale și de a se conforma la rigorile legii, conștientizând posibilele consecințe ale activității infracționale imputate.

Pentru motivele expuse anterior, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 113/F din 18 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 113/F din 18 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2025, privind pe inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2025.