ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 701/A din data de 08 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 459 alin. (5) și alin. (7) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1036 din 06.06.2023 pronunțate Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării căii de atac au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi plătit din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În esență, Curtea a constatat că revizuirea a fost formulată în afara cadrului procesual instituit de dispozițiile art. 455 C. proc. pen.., întrucât decizia atacată nu îl privește pe inculpatul A..
Împotriva acestei decizii au formulat apel revizuentul A., precum și numiții B. și C..
Examinând cauza, cu prioritate din perspectiva admisibilității căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a unei hotărâri judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În speță, Înalta Curte constată că împotriva deciziei penale nr. 701/A din data de 08 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, revizuentului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac, prin decizia apelată fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta cu privire la decizia penală nr. 1036 din 06.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.
Conform dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen.., "încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea."
Hotărârea la care se referă revizuirea este reprezentată de decizia penală nr. 1036 din 06.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, care este definitivă și în privința căreia legea nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a apelului.
Cât privește hotărârile supuse apelului, Înalta Curte reține că potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen.., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță. Prin urmare, decizia atacată - nr. 701/A din 08 mai 2025 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală - nu este susceptibilă de apel.
Exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede această posibilitate, încălcă coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Așadar, în raport de dispozițiile legale mai sus evocate, având în vedere că împotriva hotărârii definitive la care se referă revizuirea, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac, Înalta Curte constată că apelul exercitat de revizuentul A. este inadmisibil.
În ceea ce-i privește pe apelanții B. și C., Înalta Curte constată că aceștia au formulat apel împotriva unei decizii care nu îi vizează, respectiv au atacat o hotărâre pronunțată într-o cauză în care nu au deținut nicio calitate procesuală.
Dispozițiile art. 409 C. proc. pen.. stabilesc persoanele care pot face apel, acestea fiind:
a) procurorul, referitor la latura penală și latura civilă;
b) inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă;
c) partea civilă, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă;
d) persoana vătămată, în ceea ce privește latura penală;
e) martorul, expertul, interpretul și avocatul, în ceea ce privește amenzile judiciare aplicate prin sentință, precum și în ceea ce privește cheltuielile judiciare și indemnizațiile cuvenite acestora;
f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare.
Văzând soluția atacată, de respingere, ca inadmisibilă, a unei cereri de revizuire formulate de revizuentul A., coroborat cu motivele de apel susținute de apelanții B. și C., se constată că aceștia din urmă nu au nici măcar calitatea de persoane ale căror interese legitime sunt vătămate în sensul prevederilor art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Față de aceste împrejurări, Înalta Curte conchide că nu este îndeplinită condiția imperativă prescrisă de legiuitor, în ceea ce privește calitatea, respectiv interesul celor doi de a formula apel în cauză.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de revizuentul A. și de apelanții B. și C. împotriva deciziei penale nr. 701/A din data de 08 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligați apelanții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 753 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de revizuentul A. și de apelanții B. și C. împotriva deciziei penale nr. 701/A din data de 08 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă apelanții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 753 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.