ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24/CC din 11 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. a)-e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 și de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și, în baza art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința pronunțată la data de 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California.

S-a dispus executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei de 75 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin sentința pronunțată la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-I, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California.

S-au dedus din pedeapsa de 75 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. 322 zile de detenție, precum și perioada deja executată, începând cu data de 29 martie 2024, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș a solicitat recunoașterea și executarea în România a sentinței penale pronunțată la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 75 de luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fraudă bancară, cu încălcarea dispozițiilor 18 S.U.C. 1349, 18 U.S.C. 1341.

În motivarea sesizării, s-a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 142 din Legea nr. 302/2004, pentru recunoașterea sentinței menționate și executarea pedepsei aplicate prin aceasta într-un penitenciar din România.

Examinând actele și lucrările dosarului (comunicarea din 09 mai 2025 și formularul de solicitare a transferului, transmise de către Ministerul Justiției al Statelor Unite ale Americii, Departamentul de Justiție, Divizia Penală însoțit de documentația aferentă, inclusiv consimțământul la transfer al persoanei condamnate, copia certificată a hotărârii judecătorești, copia certificată a dispozițiilor legale aplicabile, informațiile referitoare la administrarea sentinței și referatul cazului, informațiile furnizate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș de către Ministerul Justiției din România, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, copia fișei de evidență a lui A., gestionată de D.E.P.A.B.D., extrasul cazierului judiciar al acestuia, procesele-verbale întocmite de Postul de Poliție Deda la 23 și 27 iunie 2025, procesul-verbal din 01 iulie 2025 al procurorului de caz), Curtea de Apel Târgu-Mureș a reținut următoarele:

Referitor la caracterul definitiv și executoriu al hotărârii de condamnare, s-a reținut că prin sentința pronunțată la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California, A. a fost condamnat la pedeapsa de 75 luni de închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fraudă bancară, cu încălcarea dispozițiilor 18 S.U.C. 1349, 18 U.S.C. 1341. Așa cum rezultă din comunicarea din 09 mai 2025 a Ministerului Justiției al Statelor Unite ale Americii, sentința menționată este definitivă și executorie, persoana condamnată executând în prezent pedeapsa în Penitenciarul Federal Lompoc.

În privința examenului dublei incriminări, s-a constatat că, în fapt, în sarcina persoanei condamnate A., autoritățile Statelor Unite au reținut că, începând cu sau înainte de 2023 și continuând până la arestarea sa din 12 mai 2023, acesta a fost membru al unei scheme de piratare de tipul "skimmer ATM" care a fost orchestrată din România, skimmerele fiind construite în străinătate și expediate în S.U.A., inclusiv deghizate într-un transport de difuzoare, către persoane precum A., care locuia într-o locuință închiriată din Point Hueneme, California, unde au fost găsite articole pentru a duplica dispozitivele de acces la conturile piratate. A. i-a pus pe complicii B. și Bonus să-l ajute să transporte articole precum pachetele de boxe false la locația de depozitare a sa, pe care A. a închiriat-o folosind un pseudonim, unde se aflau și un kit de fabricare/reparație a dispozitivelor ATM și 26 de camere pentru înregistrarea codurilor PIN. Persoanele recrutate din Europa au instalat skimmerele în bancomate din SUA și au duplicat informațiile extrase de pe dispozitivele de acces ale utilizatorilor de bancomate. Complicii au folosit apartamente închiriate pe termen scurt și diferite vehicule închiriate pentru a evita detectarea. Apoi au copiat aceste informații de cont pe carduri contrafăcute și le-au folosit pentru a face retrageri de la bancomat din conturile victimelor înainte de a trimite încasările înapoi în Europa. A. deținea, în mod ilegal, un pașaport slovac și o carte de identitate cu fotografia sa, dar cu numele "C.", care este, de asemenea, unul dintre numele pe care le-a folosit pentru a primi dispozitive de skimming trimise din străinătate.

Cu ocazia punerii în executare a unui mandat de percheziție din 12 mai 2023 pentru reședința și vehiculul lui A., acesta a fost găsit în posesia numelor, numerelor de cont și codurilor PIN despre care știa că aparțin unor persoane reale, pentru a fi folosite în vederea comiterii de fraude bancare. De asemenea, A. deținea aproximativ 3.000 de dolari în numerar, care reprezentau venituri din retragerile de la bancomate folosind informațiile conturilor aparținând altor persoane.

În urma anchetei efectuate în cauză, s-a descoperit că au fost folosite 302 numere de dispozitive de acces, inclusiv 76 de numere găsite în casa, telefonul și unitatea de depozitare a lui A., ceea ce a dus la daune reale de 67.530 de dolari, 219 numere găsite în telefoanele complicilor D. și E. care au provocat daune reale de 248.980 USD și 7 numere recuperate de la complicii F. și B., care au provocat daune reale în valoare de 6.800,00 USD, ceea ce duce la o sumă totală de 323.3101 USD reprezentând daunele reale (67.530,00 USD + 248.980,00 USD + 6.800,00 USD). Computerul lui A. conținea mii de numere de cont, dintre care unele se numărau printre dispozitivele de acces deținute de F., B. și D.. Însemnările făcute de A. în computerul său reflectă faptul că pentru 128 de numere de dispozitive de acces, pierderea medie pe dispozitiv de acces este de 1.039 de dolari, pe care guvernul a preluat-o ca referință în scopul calculării daunelor intenționate pentru numărul de dispozitive de acces rămase.

Ancheta guvernamentală a stabilit că au existat 3.972 de numere de dispozitive de acces furate care au fost asociate cu A. prin intermediul reședinței sale, al dispozitivelor sale digitale și al unității sale de stocare. Adăugând această sumă la numerele dispozitivelor de acces găsite la complici și luând în considerare numerele duplicate ale dispozitivelor de acces, există un total de 4.163 de numere de dispozitive de acces legate de schema infracțională în care a participat A. în calitate de complice, ceea ce înseamnă că valoarea minimă a daunelor provocate de schema infracțională pusă în aplicare de complici este de 4.325.357 USD (1.039 USD x 4.163 USD).

În raport cu această stare de fapt, Curtea de Apel Târgu-Mureș a constatat că faptele pentru care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa totală de 75 luni închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunile de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) și (2) C. pen., comise în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen. Drept urmare, s-a constatat că este îndeplinită exigența dublei incriminări în raport cu activitatea infracțională care a format obiectul condamnării pronunțate față de A. în Statele Unite ale Americii.

În ceea ce privește cetățenia română a lui A., legăturile sale cu statul român și consimțământul la transfer al acestuia, s-a constatat că, potrivit datelor existente la dosar, respectiv fișa de evidență a lui A., gestionată de D.E.P.A.B.D., persoana condamnată este cetățean român, s-a născut și are domiciliul în România, comuna Deda, nr. 374, județul Mureș.

Conform proceselor-verbale întocmite de către Postul de Poliție Deda în 23 și 27 iunie 2025, A. nu numai că are cetățenia română și domiciliul în România, însă în statul de origine se află mama sa, A., care a ținut legătura cu fiul ei și care a precizat că, în cazul în care va fi transferat în România, îl va vizita la penitenciar și ulterior eliberării îl va ajuta să se reintegreze social. În aceste împrejurări, executarea în România a pedepsei de 75 luni închisoare este de natură să faciliteze reinserția socială a persoanei condamnate.

În fața autorităților competente ale Statelor Unite ale Americii, A. a consimțit expres la executarea pedepsei în România .

Deopotrivă, s-a constatat că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și de neexecutare prevăzute de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată. În concret: (a) recunoașterea și executarea pe teritoriul României a sentinței pronunțate la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California nu sunt contrare principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; (b) sentința indicată nu se referă la o infracțiune de natură politică sau o infracțiune conexă unei infracțiuni politice ori la o infracțiune militară care nu este infracțiune de drept comun; (c) pedeapsa nu a fost aplicată lui A. pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; (d) A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleași fapte penale; (e) nu există date că A. ar fi fost condamnat într-un alt stat pentru aceleași fapte penale; (f) persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; (g) A. nu se află în categoria celor care, potrivit legii române, nu răspund penal; (h) pedeapsa care a fost aplicată în Statele Unite ale Americii nu constituie o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală; (i) deși A. a plecat din România, stabilindu-și locuința pe teritoriul Statelor Unite ale Americii pe durata comiterii infracțiunii care a motivat condamnarea lui, totuși legăturile sale cu statul român au rămas semnificative; (j) cu toate că persoana condamnată a comis o infracțiune gravă, aceasta nu este de natură să alarmeze societatea. Totodată, el nu a întreținut relații strânse cu membri ai unor organizații criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România; (k) nu s-a identificat vreun indiciu obiectiv că hotărârea de condamnare a lui A. ar fi fost dată cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale, ori că pedeapsa ar fi fost aplicată pentru a sancționa persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea de Apel Târgu-Mureș a constatat că sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 3 lit. a)-e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 și de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea sentinței pronunțate la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California și, în consecință, art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterii hotărârii de condamnare și executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei 75 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin sentința menționată.

S-a constatat că natura pedepsei aplicate persoanei condamnate corespunde sub aspectul denumirii și al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română. În aceeași ordine de idei, pedeapsa de 75 luni închisoare aplicată lui A., echivalentul a 6 ani și 3 luni închisoare, nu depășește limita maximă specială prevăzută de legea penală română pentru infracțiunile de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos și de acces ilegal la un sistem informatic (câte 7 ani închisoare în cazul fiecăreia) și nici durata maximă a pedepsei (de 10 ani închisoare) pe care instanța română ar putea să o aplice lui A., după regulile prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., dacă acesta ar fi judecat în România pentru infracțiunile concurente de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

Prin urmare, Curtea de Apel Târgu-Mureș nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 141 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare ale Statelor Unite ale Americii.

Din pedeapsa de 75 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., s-au dedus 322 zile de detenție, precum și perioada deja executată, începând cu data de 29 martie 2024, la zi. "La zi" nu înseamnă data pronunțării sau a rămânerii definitive a hotărârii, ci data la care A. va fi efectiv transferat într-un penitenciar din România.

Curtea de Apel Târgu-Mureș nu a dedus din pedeapsa de 75 luni închisoare și timpul câștigat prin bună purtare, respectiv un credit de 54 de zile, deoarece, așa cum rezultă din explicațiile autorității solicitante, cuprinse în Anexa certificată la rezumatul cauzei, zilele creditate pentru bună purtare sunt relevante pentru data de liberare preconizată numai dacă deținutul rămâne în Statele Unite. În cazul în care deținutul este transferat, acesta nu mai câștigă cele 54 de zile, reprezentând creditul de timp de bună purtare, iar calculul pedepsei se va face conform legilor din țara care administrează pedeapsa.

Împotriva sentinței penale nr. 24/CC din 11 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin motivele formulate, în esență, apelantul persoana condamnată A. a susținut că nu dorește să execute pedeapsa în România, întrucât dacă va continua executarea sancțiunii în Statele Unite ale Americii ar beneficia de o situație mai favorabilă, urmând a fi eliberat în anul 2027.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 142, iar în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea hotărârii judecătorești străine de efecte juridice pe teritoriul României și transferarea într-un penitenciar sau unitate medicală din România a persoanei condamnate. Dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească străină, altele decât cele privind executarea pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate nu constituie obiectul prezentei proceduri, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres. În acest din urmă caz, instanța de judecată sesizată în scopul transferării persoanei condamnate se pronunță și cu privire la recunoașterea și punerea în executare a altor dispoziții penale din hotărârea judecătorească străină.

Înalta Curte constată întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii față de apelantul persoana condamnată A..

Astfel, procedând la verificarea condițiilor reglementate de art. 142 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că următoarele:

În privința cerinței reglementate de art. 142 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, se observă că, așa cum rezultă din actele dosarului (comunicarea din 09 mai 2025 a Ministerului Justiției al Statelor Unite ale Americii), sentința pronunțată la data de 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California este definitivă și executorie, persoana condamnată executând în prezent pedeapsa în Penitenciarul Federal Lompoc.

Deopotrivă, se constată că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Sub acest aspect, se observă că faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română în infracțiunile de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) și (2) C. pen.

Referitor la cerințele prevăzute de art. 142 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004, se observă că, în fața autorităților competente ale Statelor Unite ale Americii, apelantul a fost de acord să execute pedeapsa în România.

De asemenea, se constată că acesta este cetățean român și are domiciliul pe teritoriul României (comuna Deda, nr. 374, județul Mureș), executarea pedepsei în țară servind scopului de a facilita reabilitarea sa socială. În acest sens, sunt avute în vedere procesele-verbale întocmite de către Postul de Poliție Deda în 23 și 27 iunie 2025, conform cărora A. are domiciliul în România, tot aici aflându-se și mama acestuia, A., care a ținut legătura cu fiul ei și a precizat că, în cazul în care va fi transferat în România, îl va vizita la penitenciar și ulterior eliberării îl va ajuta să se reintegreze social.

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la susținerea apelantului A., în sensul că nu dorește să execute pedeapsa în România, deoarece în S.U.A. ar putea fi liberat condiționat în anul 2027, se observă că aceasta este contrazisă de actele cauzei, din informațiile privind stadiul executării pedepsei aplicate (Administrarea pedepsei) - dosar C.A.Târgu Mureș - rezultând că data eliberării după împlinirea termenului este 10 august 2029 (pedapsa maximă), iar data de eliberare preconizată dacă deținutul rămâne în Statele Unite este 24 iunie 2028.

În privința solicitării reprezentantului Ministerului Public, de la momentul dezbaterilor, în sensul de a fi admis apelul doar sub aspectul schimbării temeiului de drept, respectiv să se înlocuiască dispozițiile reținute de prima instanță, din cuprinsul Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate cu prevederile Legii nr. 111/2008, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Legea nr. 111/2008 a fost ratificat Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, care reglementează condițiile extrădării.

Prezenta cauză nu are ca obiect o cerere de extrădare, ci o sesizare privind recunoașterea sentinței pronunțate la data de 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California în vederea executării în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei de 75 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin această hotărâre.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 140 și următoarele din Legea nr. 302/2004, care reglementează transferarea persoanelor condamnate, deținute în state terțe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România.

Deopotrivă, în mod corect, au fost reținute și dispozițiile art. 3 lit. a)-e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, având în vedere că Statele Unite ale Americii au aderat la această conventie ca stat nemembru, convenția intrând în vigoare pentru S.U.A. la 01 iulie 1985.

De altfel, inclusiv în cuprinsul adresei Ministerului Justiției nr. 31858/SM/2025 din 05.06.2025 s-a menționat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983.

În consecință, în raport cu cele menționate anterior, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile de recunoaștere și executare a sentinței penale sentința pronunțată la data de 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoașterea și punerea în executare a hotărârii.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 24/CC din 11 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 24/CC din 11 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2025.