ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2026

Deliberând asupra competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A., constată următoarele:

Prin încheierea nr. 255/CU/DL din 19.12.2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 47 alin. (2) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 221 alin. (6) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu-Mureș.

În baza art. 47 alin. (2) și (4) și art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii de părăsire a domiciliului formulată de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Harghita și s-a trimis acestuia dosarul spre competentă soluționare, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 18.12.2025 la Curtea de Apel Târgu Mureș, inculpatul A. a solicitat permisiunea de a se deplasa de la adresa de domiciliu la medicul stomatolog B., tratamentul stomatologic fiind programat pentru data de 19.12.2025, ora 14:00. În dovedirea cererii, a anexat o adeverință eliberată de medicul stomatolog în data de 17.12.2025.

La termenul de judecată din data de 19.12.2025 completul de judecată a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat C., a formulat concluzii de respingere a excepției de necompetență, iar reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de admitere a acesteia.

Analizând excepția de necompetență materială a Curții de Apel Târgu Mureș, invocată din oficiu, s-au constatat următoarele:

Potrivit art. 221 alin. (6) C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți, de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, poate permite inculpatului părăsirea imobilului în care locuiește pentru prezentarea la locul de muncă sau în alte situații. Deși Codul nu prevede expres, se înțelege din interpretarea sistematică a textului de lege că judecătorul sau instanța sunt cele pe rolul cărora se află cauza, cererea nu se poate depune direct în contestație, fiindcă din ansamblul dispozițiilor C. proc. pen. rezultă că legiuitorul român încearcă să respecte principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, pe care îl aplică și în materia măsurilor preventive.

Este adevărat că la o cerere precedentă a inculpatului instanța de la Curtea de Apel Târgu Mureș a trecut peste această problemă a necompetenței, întrucât s-a considerat că îi apără mai bine drepturile inculpatului în acest mod. Numai că deja devenind un obicei formularea cererilor la instanța necompetentă, nu mai se mai apără ci, dimpotrivă, îi afectează drepturile inculpatului, cum se observă și astăzi, inculpatul putea să formuleze cererea de părăsire a domiciliului în fața instanței care era competentă să-i verifice arestul la domiciliu, respectiv Tribunalul Harghita, și este posibil să fi fost indus în eroare tocmai de instanța de apel, care a trecut la cererea precedentă peste această problemă a necompetenței din considerente de urgență.

Astfel, completul a considerat că pe termen lung nu îi sunt apărate drepturile inculpatului încălcându-se dispozițiile privind competența ci, dimpotrivă, mai degrabă îi sunt afectate.

Ca atare, s-a apreciat că este necesar să fie respectate dispozițiile din C. proc. pen. privind competența instanței, context în care va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu-Mureș și s-a declinat competența de soluționare a cererii de părăsire a domiciliului formulată de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Harghita.

Prin încheierea nr. 2/DL din 08.01.2026, Tribunalul Harghita, secția penală, în baza disp. art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 221 alin. (1), (6) din C. proc. pen. cu ref. la art. 553 alin. (4) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de acordare a permisiunii de părăsire a imobilului în care se execută măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul A., aflat în arest la domiciliu prin măsură luată prin încheierea penală nr. 204/CU/DL/14.11.2025 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr. x/2025, în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș.

S-a constatat intervenit conflict negativ de competență între Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Tg. Mureș.

În conformitate cu disp. art. 51 alin. (2) teza a II a din C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, instanță căreia înaintează cauza, spre competentă soluționare a conflictului de competență.

În baza disp. art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar potrivit disp. art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul interpretului de limba maghiară se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că inculpatul A. este cercetat în cauza ce formează obiectul dosarului de urmărire penală nr. 48/67/P/2024 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., iar prin încheierea penală nr. 204/CU/DL/14.11.2025 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr. x/2025 (neredactată până la data pronunțării prezentei încheieri), s-a dispus luarea față de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu, inculpatul aflându-se și la momentul de față sub imperiul acestei măsuri preventive.

Ulterior luării măsurii arestului la domiciliu față de inculpat prin menționata hotărâre penală, Curtea de Apel Tg. Mureș, prin încheierea penală nr. 210/CU/DL/20.11.2025 pronunțată (în primă instanță și fără cale de atac de un complet colegial format din 2 judecători de drepturi și libertăți) în dosarul nr. x/2025 (neredactată până la data pronunțării prezentei încheieri), la cererea inculpatului, a modificat adresa de executare a măsurii preventive a arestului la domiciliu.

S-a mai reținut că ulterior, Curtea de Apel Tg. Mureș, prin încheierea penală nr. 225/CU/DL/03.12.2025 pronunțată (în primă instanță și fără cale de atac de un complet colegial format din 2 judecători de drepturi și libertăți) în dosarul nr. x/2025 (neredactată până la data pronunțării prezentei încheieri), la cererea inculpatului, a permis acestuia părăsirea imobilului în care locuiește, în vederea efectuării unor activități de asistență medicală și tratament prin prezentarea la sediul aceluiași cabinet stomatologic, în următoarea modalitate: în data de 05 decembrie 2025, între orele 13 - 16.

În continuare, prin încheierea penală nr. 429/DL/29.12.2025 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/2025, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul menționatei instanțe a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de modificare a executării măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului A. în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș, cauza fiind înregistrată pe rolul menționatei curți de apel la data de 30.12.2025 și soluționată prin încheierea penală nr. 7/CU/CP/05.01.2026 pronunțată (în primă instanță și fără cale de atac de un complet colegial format din 2 judecători de drepturi și libertăți) în același dosar (neredactată până la data pronunțării prezentei încheieri), fără invocarea vreunei excepții de necompetență materială, dispunându-se, din nou, modificarea adresei de executare a măsurii arestului la domiciliu, unde Curtea de Apel Tg. Mureș a dispus ulterior măsura, prin modificarea conținutului măsurii preventive, unde Curtea de Apel Tg. Mureș a dispus inițial măsura.

Prin cererea care formează obiectul cauzei de față inculpatul a solicitat, din nou, acordarea permisiunii de a se deplasa de la adresa de domiciliu la sediul unui cabinet stomatologic, în vederea administrării unui tratamentul stomatologic.

Din analiza dispozițiilor legale incidente în materia conținutului măsurii preventive a arestului la domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, potrivit disp. art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., "măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta iar în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (6) din C. proc. pen., la cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.

S-a mai reținut din economia disp. art. 553 alin. (1)-(4) din C. proc. pen., faptul că, de regulă, hotărârile penale se pun în executare de prima instanță, "cu excepția celor privind măsurile de siguranță, măsurile asigurătorii și măsurile preventive, care se pun în executare, după caz, de judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau de instanța care le-a dispus."

Analizând excepția necompetenței materiale a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Harghita, invocată din oficiu, prin prisma dispozițiilor legale anterior expuse, s-a constată că aceasta este întemeiată, în condițiile în care organul judiciar care a dispus măsura preventivă a arestului la domiciliu a inculpatului A. nu a fost Tribunalul Harghita ci Curtea de Apel Tg. Mureș, prin încheierea penală nr. 204/CU/DL/14.11.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, cauza nu se află "în fața" Tribunalului Harghita, în sensul disp. art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., ci în instrumentarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita, în faza de urmărire penală, iar obiectul cauzei "permisiunea părăsirii domiciliului - art. 221 alin. (6) noul C. proc. pen.., vizează exclusiv executarea măsurii preventive, sub aspectul întreruperii temporare a executării acesteia prin părăsirea, pentru o perioadă limitată de timp, a domiciliului, stare de lucruri care atrage incidența regulii speciale, derogatorii de competență instituite de disp. art. 553 alin. (4) din C. proc. pen. în sarcina judecătorului de drepturi și libertăți care a dispus măsura, și anume, cel din cadrul Curții de Apel Tg. Mureș.

Totodată, s-a menționat și faptul că, soluția judecătorului de drepturi și libertăți care urmează a fi pronunțată în prezenta cauză cu privire la excepția necompetenței materiale, a fost însușită de altfel anterior, nu mai puțin de 3 ori, de Curtea de Apel Tg. Mureș, instanță care, până în prezent, a soluționat, în primă instanță și fără cale de atac, în completuri colegiale formate din 2 judecători de drepturi și libertăți, o cauză cu obiect identic privind același inculpat, care a format obiectul dosarului nr. x, permisiune părăsire temporară imobil în care se execută arestul la domiciliu, respectiv alte 2 cauze cu obiect similar privind același inculpat, care au format obiectul dosarelor nr. x/2025 și nr. x/22025, modificare loc de executare arest la domiciliu. Deși aceste hotărâri nu au fost redactate până la data pronunțării prezentei încheieri, conform aplicației informatice "Ecris", în condițiile în care, din extrasele dispozitivelor hotărârilor pronunțate (atașate la dosarul cauzei), rezultă că toate cele 3 cereri formulate anterior de inculpatul A., având ca obiect permisiunea părăsirii domiciliului respectiv modificarea conținutului arestului la domiciliu, au fost admise, în mod definitiv, în sensul solicitat de acesta, se impune concluzia că în aceste cauze instanța superioară nu și-a pus problema necompetenței sale materiale sau dacă o eventuală excepție de necompetență ar fi fost invocată, aceasta a fost în mod evident respinsă și s-a trecut la soluționarea în fond a cererilor formulate.

Mai mult, prin încheierea penală nr. 429/DL/29.12.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul de Tribunalului Harghita a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de modificare a executării măsurii preventive a arestului la domiciliu a aceluiași inculpat în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș, instanță care de altfel a soluționat cauza prin încheierea penală nr. 7/CU/CP/05.01.2026 pronunțată în același dosar, fără invocarea vreunei excepții de necompetență materială, în sensul admiterii cererii inculpatului. În condițiile în care această din urmă hotărâre a fost pronunțată ulterior, (în data de 05.01.2026) hotărârii prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea acestei instanțe (19.12.2025), judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că și această împrejurare constituie un argument suplimentar, dar și esențial care impune, în mod necesar, concluzia că în cauza de față se impune pronunțarea unui regulator de competență.

Nu în ultimul rând, cu privire la considerentele hotărârii Curții de Apel Tg. Mureș de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că acestea se limitează doar la constatarea că, "Codul nu prevede expres" instanța competentă a soluționa o asemenea cauză și invocă motive exclusiv de oportunitate, și anume, o mai bună apărare a drepturilor inculpatului, fără a le indica în concret, la un moment anterior, concluzionând însă că, în prezent, aceste drepturi nu s-ar mai putea apăra "mai bine" prin soluționarea cauzei de către curte de apel.

S-a mai menționat că argumentul privind necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicție, invocat în hotărârea de declinare a competenței de soluționare în favoarea acestei instanțe, pare neconvingător, în condițiile în care, aceeași curte de apel, în nu mai puțin de 3 situații anterioare, din care de 2 ori în compunere identică - dosarele nr. x/2025 și y/2025 respectiv odată în compunere parțial identică, a pronunțat, în primă instanță, hotărâri definitive.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 20 ianuarie 2026.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Harghita și Curtea de Apel Târgu Mureș cu privire la competența de soluționare a cauzei privindu-l pe inculpatul A., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Harghita, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile unor instanțe care își declină judecarea aceleiași cauze, solicitând instanței ierarhice superioare comune stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Inculpatul A. este cercetat în cauza ce formează obiectul dosarului de urmărire penală nr. 48/67/P/2024 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea penală nr. 204/CU/DL/14.11.2025 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr. x/2025, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit a din C. proc. pen., s-a admis contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 354/DL din 05 noiembrie 2025 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Harghita în dosarul nr. x/2025, s-a desființat în parte hotărârea atacată, s-a respins propunerea parchetului privind luarea măsurii arestării preventive și s-a dispus luarea față de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu pe o perioadă de 21 de zile, de la 14 noiembrie 2025 până la 04 decembrie 2025.

Totodată, prin încheierea nr. 422/DL pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul nr. x/2025 a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Biroul Teritorial Harghita, în dosarul de urmărire penală nr. 48/67/P/2024 și în baza disp. art. 222 alin. (2)-(9) din C. proc. pen. a dispus prelungirea duratei măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), pentru o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 04.01.2026 până la data de 02.02.2026, inclusiv.

În cauză prima instanță care a analizat propunerea de luare a măsurii preventive a fost Tribunalul Harghita, care s-a pronunțat prin încheierea nr. 354/DL din 05.11.2025 în dosarul nr. x/2025, măsura fiind ulterior prelungită prin încheierea nr. 422/DL pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Harghita, astfel încât, competența aparține Tribunalului Harghita ca primă instanță.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că inculpatul a solicitat părăsirea domiciliului în data de 19.12.2025, însă apreciază că cererea nu se poate depune direct în contestație, având în vedere dispozițiile C. proc. pen. referitoare la respectarea principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, pe care îl aplică și în materia măsurilor preventive, ceea ce afectează drepturile inculpatului, întrucât instanța competentă să -verifice măsura arestului la domiciliu este Tribunalul Harghita, instanță competentă să soluționeze și cererea de permisiune a părăsirii imobilului în care locuiește.

Potrivit art. 221 alin. (6) C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți, de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, poate permite inculpatului părăsirea imobilului în care locuiește pentru prezentarea la locul de muncă sau în alte situații.

Deși codul nu prevede expres, se înțelege din interpretarea sistematică a textului de lege că judecătorul sau instanța sunt cele pe rolul cărora se află cauza, astfel încât, cererea nu se poate depune direct în contestație, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, aplicabil și în materia măsurilor preventive.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul condamnat, în cuantum de 377 RON, va rămâne și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2026.