ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 96/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 09.07.2024, sub nr. x/2024, mai mulți reclamanți, printre care și reclamantele A. și B., au solicitat obligarea pârâților Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj-Napoca și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca - C. la plata procentului de majorare de 5%, respectiv de 7,5% a salariului de bază; la plata drepturilor salariale (sporurilor) calculate la salariul de bază și la plata indemnizației în cuantum de 500 RON, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele din C. proc. civ., cele ale Legii nr. 153/2017, ale O.G. nr. 42/2023, precum și toate textele de lege invocate în cuprinsul cererii.

La data de 19.08.2024, pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj și declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj.

La data de 18.08.2024, pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 17 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la reclamantele B. și A., în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic de Urgență Cluj-Napoca - C. și Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj - Napoca, reținându-se că sunt raporturi de muncă diferite și nu există coparticipare procesuală activă. În dosarul disjuns, înregistrat sub nr. x/2025, s-a acordat termen de judecată la data de 8 mai 2025, pentru discutarea excepției de necompetență teritorială.

Prin sentința civilă nr. 919/2025 din data de 08 mai 2025, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În considerente, tribunalul a reținut că, prin raportare la pretențiile deduse judecății, cauza are natura juridică a unui conflict individual de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Întrucât domiciliul reclamantelor, potrivit cărților de identitate, este în municipiul Cluj-Napoca și dat fiind faptul că în cauză este vorba despre o necompetența teritorială exclusivă, de ordine publică, instanța de trimitere a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 12 iunie 2025, care, prin sentința civilă nr. 2196/2025 din 26 noiembrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Dolj.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța de conflict a reținut, în esență, că este îndeplinită condiția coparticipării procesuale (art. 269 alin. (3) din Codul muncii raportat la art. 59 din C. proc. civ.), întrucât pretenția concretă este aceeași, având la baza aceeași situație juridică, respectiv interpretarea și aplicarea acelorași dispoziții legale privind drepturile salariale. Reținând că prezenta cauză este formată ca urmare a disjungerii pronunțate în data de 17 aprilie 2025 precum și faptul că Tribunalul Dolj și-a reținut competența în raport de sediul reclamantului Sindicatul Promedica Farmaciști, apreciază că acesta este competent să soluționeze și prezentul litigiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 decembrie 2025 și prin rezoluția din data de 30 decembrie s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar inițial, mai mulți reclamanți, printre care și reclamantele din prezenta cauză, au învestit Tribunalul Dolj cu o acțiune prin care au solicitat plata unor drepturi de natură salarială.

Prin urmare, fiind dedus judecății un conflict de muncă, instanța supremă constată că, în prezenta cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, prin derogare de la regula generală cuprinsă în art. 107 din C. proc. civ.

Potrivit acestei norme legale, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparține tribunalului în circumscripția căruia reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.

Totodată, potrivit art. 269 alin. (3) din Codul muncii, în cazul cererilor formulate de mai mulți reclamanți, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active.

Pretențiile formulate prin acțiunea introductivă inițială, prin care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâților, având funcția de farmacist, au solicitat angajatorului plata drepturilor salariale cuvenite, au între ele o strânsă legătură, fiind vorba despre pretenții ce derivă din interpretarea și aplicarea acelorași dispoziții legale privind drepturile salariale, respectiv cele prevăzute de Anexa II, Capitolul I din Legea nr. 153/2017. În aceste coordonate, instanța supremă apreciază că devin aplicabile dispozițiile art. 59 din C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

La data de 17 aprilie 2025, la primul termen de judecată, Tribunalul Dolj a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamantele B. și D. și întocmirea unui dosar separat, în cadrul căruia a invocat și a admis excepția necompetenței teritoriale, reținând incidența prevederilor art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și domiciliul efectiv al acestora, aflat în circumscripția Tribunalului Cluj.

Notează instanța supremă că soluția disjungerii, ca măsură de administrare judiciară, pentru a se justifica ulterior măsura declinării competenței de soluționare a raporturilor juridice individuale la instanța de la domiciliul reclamantelor, nu poate să atragă pierderea competenței instanței inițial învestite, cu ignorarea coparticipării procesuale active.

Prin urmare, pentru a se reține competența instanței sesizate era necesar ca aceasta să fie competentă din punct de vedere teritorial în raport de cel puțin unul dintre reclamanții din cererea inițială.

În cauză, se constată că reclamanții au înțeles să învestească cu soluționarea litigiului Tribunalul Dolj, ca fiind instanța competentă să soluționeze litigiul în raport cu sediul reclamantului Sindicatul Promedica Farmaciști.

În acest context, Înalta Curte reține că Tribunalul Dolj a fost în mod corect și legal sesizat de reclamanți, motiv pentru care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de soluționare a acestora, în condițiile în care s-a constatat existența coparticipării procesuale.

Cu alte cuvinte, întrucât Tribunalul Dolj inițial sesizat a constatat că este competent material și teritorial să soluționeze acțiunea formulată de o parte din reclamanții din cererea inițială, trebuia să-și rețină competența de soluționare și în privința cererii formulate de reclamantele B. și A., în conformitate cu art. 269 alin. (3) din Codul muncii raportat la art. 59 C. proc. civ.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj, astfel încât, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.