ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4298/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4298/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 25 septembrie 2025
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul contestației deduse judecății
Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 31 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2057 din 03 decembrie 2024, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și, în măsura admiterii acestui capăt de cerere, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acesteia în principal la Judecătoria Sibiu, iar în subsidiar, către una dintre celelalte judecătorii la care a cerut transferul, respectiv Judecătoria Săliște sau Judecătoria Agnita.
În drept, a invocat dispozițiile art. 191 din Legea nr. 303/2022, raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022.
Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.
Alte aspecte procesuale relevante
Prin notele scrise depuse la data de 16 septembrie 2025 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei de interes, având în vedere că prin Hotărârea nr. 530/01.04.2025 a secției pentru judecători s-a admis cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Sighișoara la Judecătoria Sibiu.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Totodată, interesul trebuie să fie determinat, această condiție vizând stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși.
Înalta Curte reține că în speță s-a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Sighișoara la Judecătoria Sibiu.
Din înscrisurile depuse de intimat reiese că prin Hotărârea nr. 530/01.04.2025 a secției pentru judecători s-a admis cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Sighișoara la Judecătoria Sibiu.
Așadar, eventuala reușită a prezentului demers judiciar nu ar determina dobândirea de către contestatoare a unui folos personal concret, în condițiile în care deja i-a fost admisă cererea privind transferul de la Judecătoria Sighișoara la Judecătoria Sibiu.
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii contestației, având în vedere că, ulterior formulării acesteia, intimatul a dispus în sensul admiterii cererii de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Sighișoara la Judecătoria Sibiu. Prin urmare, interesul de a acționa al contestatoarei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes nu mai este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2057 din 03 decembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind rămasă fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2057 din 03 decembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind rămasă fără interes.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.