ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Urmare a declinării competenței de soluționare, prin sentința civilă nr. 6082 din 14 februarie 2018, de către Judecătoria Sectorului 5 București a cererii formulate, la 14 martie 2018, de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a fost înregistrat pe rolul pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 22 noiembrie 2018, dosarul nr. x/2018, având două capete principale deduse judecății prin acțiunea unică, respectiv:

Prin cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea reclamantei, D. S.R.L. a solicitat:

a. constatării simulației intervenite între A. și C. cu privire la calitatea reclamantei de asociat și administrator în cadrul D. S.R.L.

b. obligării pârâților la plata către D. S.R.L. a sumei de 123.156 Ron cu titlu de reparație pentru prejudiciul cauzat acesteia.

Intervenienta D. S.R.L. a recalificat cererea de intervenție principală ca fiind exclusiv cerere de intervenție accesorie formulată în cauza civilă nr. 4163/302/2018 în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (3), art. 63, art. 65 alin. (1) și (2), precum și art. 67 din C. proc. civ.

Prin cererile din 22 aprilie 2019, atât reclamanta, cât și D. S.R.L., în calitate de persoană care a formulat cerere de intervenție, au invocat excepția prescripției dreptului de opoziție cu referire la actele societății D. S.R.L. (menționate în cerere), acte pe care pârâta le-a indicat în notificarea din 14 noiembrie 2014 expediată reclamantei, în atenția acesteia ca persoană fizică, fără a exista vreo dovadă cu privire la accesarea de către pârâtă a domiciliului reclamantei; în drept, au fost indicate art. 61 și art. 62 din Legea nr. 31/1990.

La termenul din 31 mai 2019 instanța a pus în dezbatere excepția necompetenței funcționale a secției a IV-a civile a Tribunalului București în soluționarea capătului de cerere privind constatarea simulației actului de constituire a D. S.R.L. și a cererii de intervenție accesorie privind acest capăt de cerere.

Prin sentința civilă nr. 1289 din 31 mai 2019 instanța a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției a IV-a civile a Tribunalului București pe capătul 2 din cererea principală și cererea de intervenție accesorie legată de acest capăt de cerere, a declinat competența de soluționare a capătului 2 din cererea principală și cererea de intervenție accesorie legată de acest capăt de cerere în favoarea secției a VI-a civile a Tribunalului București; a disjuns capătul 1 din cererea principală și cererea de intervenție legată de acest capăt de cerere și a format un nou dosar, cu termen la 27 septembrie 2019.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2018*, la data de 19 decembrie 2019.

Prin sentința civilă nr. 1905/2020 din 21 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâta B. și intervenienta D. S.R.L., ca neîntemeiată; s-a respins cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 11 ianuarie 2021, reclamanta A. și intervenienta D. S.R.L. au formulat apel, prin care au solicitat admiterea căii de atac și, în rejudecare, admiterea acțiunii. De asemenea, prin același act procesual a fost formulată și o cerere de intervenție accesorie de către E. S.R.L. prin care s-a solicitat admiterea acesteia.

La termenul din 24 noiembrie 2021, consilierul juridic F. a arătat că este angajată cu contract de muncă la societățile E. S.R.L. și D. S.R.L. A precizat că a formulat o cerere de dezlegare a chestiunii de drept, întemeiată pe dispozițiile art. 519 din C. proc. civ., referitoare la reprezentarea apelantei A., având în vedere că, în cauză, pe lângă interesele operatorilor economici, sunt și interese ale administratorului. A învederat că societatea E. S.R.L. nu a formulat apel, ci doar cerere de intervenție, în baza art. 63 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 435 A din 16 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. și apelanta-intervenientă D. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1905/21.10.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata B.; s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta E. S.R.L., ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2024, revizuenții E. S.R.L., A. și D. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 435 A din 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, revizuentele indicând, ca temei juridic al revizuirii, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. și revizuentele-interveniente E. S.R.L. și D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 435/16.03.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

La data de 16 ianuarie 2025 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, recursul declarat de recurentele-revizuente E. S.R.L., A. și D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Recurentele-revizuente E. S.R.L., A. și D. S.R.L. au arătat că recursul vizează mențiunea "respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire" din dispozitivul deciziei nr. 1484/17.10.2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Autoarele căii de atac au arătat că instanța de revizuire a calificat greșit, prin prisma art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dovezile noi depuse în susținerea cererii de revizuire, dovezi noi care sunt indicate la fila x din motivare, primul și ultimul paragraf, prin raportare la faptele pe care se întemeiază aceste dovezi noi și pe care au înțeles să le dezvolte în cuprinsul memoriului de recurs.

Dovezile noi indicate la fila x din motivarea deciziei nr. 1484/17.10.2024, depuse în susținerea cererii de revizuire, vizează exact aceste fapte, potrivit cărora a existat un contract secret doar pentru perioada 29.06.2005-08.07.2013, față de contractul public de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, contractul secret intră sub incidența art. 1289 alin. (1) din C. civ., în sensul că a fost încheiat între defunctul C. și persoana fizică A. la 29 iunie 2005, că acest contract secret și-a produs efectele exclusiv între părți fără să fie indicați și succesorii acestora. Contractul secret a fost încheiat în condițiile speciale cerute de secretul bancar, respectiv art. 111 și art. 113 din O.U.G. nr. 99/2006.

Recurentele au menționat că acest contract secret din perioada 29.06.2005-08.07.2013 cuprinde identitatea persoanelor autorizate să opereze pe un cont bancar al clientului D. S.R.L. și, în plus, modalitatea explicită în care a fost încheiat contractul secret. A fost indicată fișa cu specimenele de semnături din 29 iunie 2005 care atestă, în mod explicit, că acest contract secret avea efecte exclusiv între C. și persoana fizică A., fără să se extindă efectele acestui contract secret și asupra succesorilor părților.

În cuprinsul cererii de revizuire s-a arătat de ce dovezile atașate sunt calificate dovezi noi, în sensul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ.. Astfel, s-a indicat că la 14 noiembrie 2014 intimata-pârâtă B. prin intermediul unui contract de asistență juridică a expediat la sediul social al D. S.R.L. și E. S.R.L., dar și la domiciliul actualului administrator, reprezentant legal al societăților recurente, doamna A. trei notificări, prin care a solicitat ca fiecare destinatar al notificărilor (D. S.R.L., E. S.R.L. și A.) să îi achite acesteia suma de 123.756 Ron la data de 14 decembrie 2014, ora 14:00. În caz de refuz, cei trei destinatari urmau să fie supuși unor demersuri penale, dacă intimata-pârâtă B. nu primea până la 4 decembrie 2014, ora 14:00, de trei ori suma de 123.756 Ron, echivalentul a cca 150.000 Euro la momentul 14 noiembrie 2014.

Potrivit recurentelor, au fost evaluate în mod greșit dovezile noi atașate cererii de revizuire, prin raportare directă la art. 1289 din C. civ. ("Contractul secret produce efecte numai între părți și, dacă din natura contractului ori din stipulația părților nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal"), la art. 1292 teza finală din C. civ. ("Părțile pot dovedi și ele simulația cu orice mijloc de probă, atunci când pretind că aceasta are caracter ilicit"), față de perioada 08.07.2013-14.11.2014, prin raportare la noțiunea de client al unei instituții de credit, D. S.R.L., prin raportare la noțiunea de titular de cont autorizat pentru o societate, prin raportare la noțiunea de secret bancar, prin raportare la noțiunea de opțiune succesorală, prin raportare la noțiunea de nulitate absolută a unui contract de societate, conform art. 1884 alin. (2) din C. civ., față de inexistența pentru perioada 29.06.2005-09.06.2021 a vreunui contract de societate care să aibă ca și asociat persoana fizică, pe recurenta A. în legătură cu D. S.R.L.

Persoana fizică recurenta A. a dobândit calitatea de administrator al D. S.R.L. abia în 9 iunie 2021, adică după ce a intervenit inclusiv prescripția penală la 8 iulie 2018 în legătură cu plângerile penale, 8810/P/2016 și 8332/P/2017, inițiate de intimata-pârâtă B. împotriva persoanei fizice A.. A fost indicată atât ordonanța de clasare din 26 noiembrie 2021 (dosar nr. x/2017), cât și referatul organului judiciar din 21 septembrie 2021 (dosar nr. x/2017) în care este menționat termenul de prescripție din 8 iulie 2018.

Recurentele a mai susținut faptul că au fost evaluate în mod greșit dovezile noi atașate cererii de revizuire, prin raportare la dispozițiile art. 205 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora "schimbarea formei societății, prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al societății nu atrag crearea unei persoane juridice noi", față de împrejurarea că plângerile penale au fost inițiate și împotriva E. societate în nume colectiv.

Față de plângerile inițiate în dosarul nr. x/2016 și dosarul nr. x/2017 a fost adoptată soluția de clasare în dosarul nr. x/2016, în sensul că E. societate în nume colectiv nu a comis nicio faptă penală. Soluția procedurală profită și E. S.R.L., conform art. 205 din Legea nr. 31/1990, republicată, în sensul că a operat în 01.07.2013-08.07.2013 un transfer corect, legal de părți sociale de la C. către operatorul economic E. societatea în nume colectiv, iar aceasta din urmă și-a schimbat forma juridică din E. societate în nume colectiv în E. S.R.L. prin mențiunea ONRC nr. 78490/10.04.2014.

În conformitate cu art. 497 și art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., recurentele-revizuente au solicitat instanței de recurs respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire prin raportare la dovezile noi depuse în susținerea cererii de revizuire, față de împrejurarea că dovezile noi vizează atât incidența prevederilor art. 1289 alin. (1) din C. civ.. Valabilitatea acestui contract secret a fost în mod exclusiv pentru perioada 29.05.2005-08.07.2013, iar pentru perioada 8 iulie 2013 (data la care a intrat în vigoare pentru D. S.R.L. un nou contract de societate, cu respectarea prevederilor art. 1884 alin. (2) din C. civ.) și până în 14 noiembrie 2014 (data expedierii de către intimata-pârâtă B. a notificării către recurenta-revizuentă, persoana fizică A.) dovezile atașate cererii de revizuire din dosarul nr. x/2024 sunt cele care atestă calitatea de beneficiar de ajutor de stat acordat D. S.R.L. începând cu 27 martie 2014, ajutor de stat acordat în conformitate cu art. 107 și art. 108 din TFUE, calitatea de administrator pentru D. S.R.L. în contractul public de la Oficiul Național al Registrului Comerțului a deținut-o G., sens în care pentru perioada 08.07.2013-14.11.2014 dovezile atașate cererii de revizuire sunt în conformitate cu art. 1292 teza finală din C. civ.

Titularele recursului au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a cererii de revizuire la Curtea de Apel București, față de împrejurarea că s-a invocat aplicarea greșită a normelor de drept material de către instanța de revizuire care implică inclusiv o reanalizare a stării de fapt, precum și o readministrare a probatoriului față de împrejurarea că instanța de revizuire nu a intrat pe fondul cererii de revizuire, nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de nulitate absolută care vizează contractul de asistență juridică și notificările expediate în baza acestui contract nul absolut. De asemenea, instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra nulității absolute invocate în conformitate cu art. 1884 alin. (2) din C. civ., în sensul că la data expedierii notificării (14.11.2014) nu exista niciun contract de societate cu denumirea D. S.R.L. și cu asociat persoană fizică A., singurul administrator la data de 14 noiembrie 2014 fiind G. (sub acest aspect, a fost depusă furnizarea ONRC nr. x/14.09.2020).

În plus, recurentele au arătat că au fost aplicate greșit normele de drept material care reglementează regimul ajutoarelor de stat, respectiv acestea se supun normelor dreptului Uniunii Europene, conform art. 2640 alin. (1) din C. civ., prin raportare la Decizia CE nr. 5811/22.11.2007, prin raportare la termenul de prescripție în ceea ce privește verificarea regimului ajutoarelor de stat, termen de prescripție reglementat la art. 17 alin. (1) din RUE nr. 1589/2015.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recursul declarat în cauză de recurentele-revizuente E. S.R.L., A. și D. S.R.L. a fost comunicat intimatei B. la data de 20 februarie 2025, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că, în ceea ce privește cerințele extrinseci impuse de dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., magistratul-asistent raportor constată că prezenta cerere de recurs îndeplinește parțial aceste cerințe, întrucât nu a fost făcută dovada calității de reprezentant a doamnei consilier juridic F. pentru recurentele persoane juridice E. S.R.L. și D. S.R.L.

Sub acest aspect, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic "consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanță și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic".

Din interpretarea acestor dispoziții legale, reiese că un consilier juridic poate desfășura activitatea de consultanță și reprezentare în fața instanței de judecată numai în situația în care este angajat al persoanei juridice de drept privat, motiv pentru care se impune să fie depusă la dosarul cauzei dovada existenței unor raporturi de muncă între doamna consilier juridic F. și recurentele persoane juridice E. S.R.L. și D. S.R.L.

Referitor la persoana fizică recurentă, A., s-a constatat că la dosarul instanței de revizuire a fost depusă procura judiciară, autentificată sub nr. x din 9 martie 2018 de către Biroul Individual Notarial Probatio, potrivit căreia doamna F. este împuternicită să o reprezinte pe doamna A., cu puteri depline, în cauza ce face obiectul dosarului civile nr. x/2018, înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, cu mențiunea că mandatara va putea uza de căile ordinare și extraordinare de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor ce se vor pronunța.

Magistratul-asistent raportor a apreciat că susținerile părților recurente nu ar putea fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod.

Raportul a fost depus la dosar și, în urma analizării lui, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; doar recurentele-revizuente și-au prezentat punctul de vedere.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentele-revizuente E. S.R.L. și D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte constată că acesta se impune a fi anulat pentru lipsa dovezii calității de reprezentant convențional a consilierului juridic, în considerarea celor ce se vor arăta în continuare.

Având în vedere că un consilier juridic poate desfășura activitatea de consultanță și reprezentare în fața instanței de judecată numai în situația în care este angajat al persoanei juridice de drept privat, s-a pus în vedere părților recurente, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, să depună la dosarul cauzei dovada existenței unor raporturi de muncă între doamna consilier juridic F. și recurentele persoane juridice E. S.R.L. și D. S.R.L., însă această obligație nu a fost îndeplinită.

În procesul civil, calitatea de reprezentant nu poate fi prezumată, iar părțile au obligația de a declina calitatea în care participă la activitatea judiciară; pentru pretinsul reprezentant al revizuentelor persoane juridice, satisfacerea acestei cerințe este un element necesar al cererii de chemare în judecată, prevăzut de art. 194 lit. b) din C. proc. civ. și care, nesocotit, atrage nulitatea cererii.

Până la momentul termenului stabilit în completul de filtru pentru examinarea recursului - 04.12.2025, în acord cu dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., nu a fost depusă la dosarul cauzei dovada existenței unor raporturi de muncă între doamna consilier juridic F. și recurentele persoane juridice E. S.R.L. și D. S.R.L.

Or, în lipsa validării dreptului de reprezentare al semnatarului cererii de recurs, Înalta Curte constată că actele procesuale îndeplinite în numele recurentelor E. S.R.L. și D. S.R.L. au fost efectuate de o persoană fără calitate în cauză, context în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentele-revizuente E. S.R.L. și D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic F..

Analizând, în continuare, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 și art. 482 din C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform alin. (3) teza I al aceluiași articol, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive. Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când s-a hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de acest motiv de casare, ci, în situația în care o instanță de revizuire a fost chemată să aprecieze dacă decizia instanței de apel poate fi revizuită pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Ca urmare, va fi avut în vedere doar motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă, în esență, soluționarea cererii de revizuire cu încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanța de revizuire a analizat înscrisurile invocate de revizuente ca motiv pentru reformarea deciziei nr. 435 A din 16 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, însă a constatat că acestea nu îndeplinesc condiția de a fi determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Astfel, în considerentele deciziei ce face obiectul revizuirii s-a reținut, în esență, că nu se impune cerința publicității în privința actului simulator, această cerință fiind una de formă, care nu este solicitată de prevederile în materie de simulație nici în Vechiul și nici în Noul C. civ. instanța de apel a mai reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile din Carta Drepturilor Fundamentale a UE din 2000 și cele din Normele de aplicare ale statutului deputaților din Parlamentul european, invocate de apelante și că acestea nu au făcut dovada existenței actului secret al simulației.

Determinant pentru instanța de apel a fost faptul că nu s-a probat existența unui act secret, în formă scrisă, în sensul că C. era o persoană interpusă în conducerea societății D. S.R.L., nefiind îndeplinită o condiție fundamentală a simulației.

Constatând că înscrisurile invocate în cererea de revizuire nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Curtea de Apel București a respins cererea, ca inadmisibilă.

Instanța supremă constată, examinând comparativ cererea de revizuire și memoriul de recurs, că motivele expuse în prezenta calea extraordinară de atac, prin care revizuenta susține întrunirea condițiilor reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reproduc întocmai considerațiile expuse în cererea de revizuire.

Astfel, recurenta susține faptul că instanța de revizuire a calificat greșit, prin prisma art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dovezile noi depuse în susținerea cererii de revizuire, dovezi noi care sunt indicate la fila x din motivare, primul și ultimul paragraf, prin raportare la faptele pe care se întemeiază aceste dovezi noi și pe care a înțeles să le dezvolte în cuprinsul memoriului de recurs.

Dovezile noi indicate la fila x din motivarea deciziei nr. 1484/17.10.2024, depuse în susținerea cererii de revizuire, vizează exact aceste fapte, potrivit cărora a existat un contract secret doar pentru perioada 29.06.2005-08.07.2013, față de contractul public de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, contractul secret intră sub incidența art. 1289 alin. (1) din C. civ., în sensul că a fost încheiat între defunctul C. și persoana fizică A. la 29 iunie 2005, că acest contract secret și-a produs efectele exclusiv între părți fără să fie indicați și succesorii acestora. Contractul secret a fost încheiat în condițiile speciale cerute de secretul bancar, respectiv art. 111 și art. 113 din O.U.G. nr. 99/2006.

Această tehnică de motivare a recursului nu răspunde exigențelor reglementate de art. 483 alin. (3) și art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței a cărei hotărâre se atacă.

Prin urmare, argumentele recurentei-revizuente A. vor fi înlăturate, câtă vreme au primit o dezlegare din partea curții de apel, ale cărei statuări nu sunt contestate, prin calea de atac, din perspectiva legalității.

Față de considerentele anterior expuse, cum analiza motivelor invocate a condus la concluzia că niciunul dintre acestea nu poate fi încadrat în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat de recurenta-revizuentă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-revizuente E. S.R.L. și D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva aceleiași decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.